După fiecare scrutin esențial pentru democrația noastră postdecembristă, imitînd un lucru bun din democrațiile mai coapte decît cea românească, se purcede la o amplă dezbatere, întinsă pînă la nivel național, despre sensurile și semnificațiile rezultatelor. Prin intermediul politicienilor, dar mai ales al martorilor activi ai scenei politice – jurnaliști, sociologi, politologi, chiar și istorici – se trag concluzii din rezultatele scrutinului în ce privește voința electoratului exprimată prin vot.
E mai mult decît necesară o astfel de dezbatere, pentru că ea:
1. Scoate învățăminte pentru întreaga clasă politică, ba chiar și pentru statul de drept, învățăminte menite a provoca schimbări de structură în plan social-politic.
2. Pune la dispoziția învingătorilor un set de condiții pentru guvernarea viitoare, condiții care nu pot fi încălcate fără riscul ca erodarea puterii dobîndite prin scrutin să fie rapidă.
3. Oferă învinșilor premisele unor măsuri pentru a reveni în ochii electoratului.
Așa s-a întîmplat în ultimii 26 de ani.
Eu, cel puțin, ca realizator de emisiuni, țin minte c-am avut numeroase dialoguri despre alegeri mai ales cu sociologi, unii dintre ei, precum Alin Teodorescu, stîrnindu-mi încîntări prin concluziile surprinzătoare trase din rezultatele scrutinului.
Se înțelege că în cei 26 de ani de postdecembrism, după alegerile parlamentare, erau luate în discuție nu numai rezultatele în privința prezenței în Parlament, dar și diferite aspecte ale votului, de la orientarea pe vîrste pînă la orientarea pe provincii.
Nimic din toate acestea nu s-a întîmplat după alegerile din 11 decembrie 2016.
Deși rezultatul alegerilor are semnificația unei veritabile revoluții prin vot, în zilele care au trecut de la anunțarea rezultatelor, cu mici excepții, în spațiul public nu s-a discutat despre alegeri, ci despre multe alte lucruri colaterale.
E limpede c-am asistat la o uriașă manipulare menită a elimina din spațiul public orice posibilitate de a discuta cît de cît adevărurile social-politice dezvăluite de alegerile din 11 decembrie 2016.
De ce s-a pus la cale această manipulare, a cărei eficiență ridică din nou problema de interes național dramatic a influenței nefaste a Sistemului asupra democrației românești din ultimul timp?
Ne dă un răspund ținta Manipulării.
A trecut o săptămînă de la încheierea scrutinului.
Am trăit, timp de 26 de ani, şapte astfel de săptămîni de după scrutin.
Toate, fără excepţie, s-au definit prin două fapte tipice unei scene politice normale:
1. Învingătorii îşi sărbătoresc victoria şi, beţi de victorie, fac deja primele greşeli.
2. Învinşii îşi ling rănile, dar mai ales traversează necesara perioadă de frămîntări în urma cărora vor ieşi întăriţi.
Cine urmăreşte scena noastră publică din această săptămînă simte nevoia să-şi facă cruce.
Deşi, pentru prima oară în postdembrism, un partid – PSD – a înregistrat o victorie zdrobitoare, ai impresia, urmărind dezbaterile publice, că PSD a pierdut la scor în favoarea unui PNL, care a fost cît pe-aci să cîştige majoritatea absolută.
E drept, la această imagine, deja adîncită în opinia publică, a contribuit şi dezastruoasa gestionare a victoriei de către conducerea PSD în frunte cu Liviu Dragnea.
Eficientă în campanie, secretomania impusă de Liviu Dragnea după scrutin se dovedeşte păguboasă pentru PSD.
Ar fi fost normal ca Liviu Dragnea să anunţe că nu se va autopropune ca premier, pentru că nu vrea să încalce legea şi, după anunţarea rezultatelor, să convoace forurile conducătoare ale partidului pentru a dezbate şi aproba mandatul Delegaţiei PSD la Consultări.
Zicerile lui Liviu Dragnea despre anunţarea numelui doar la Consultări, fără a invoca o clipă voinţa forurilor conducătoare ale partidului, lasă să se înţeleagă tot mai mult ambiţia de a trece drept un Traian Băsescu al PSD, dacă nu chiar un Nicolae Ceauşescu al PSD.
Dincolo de imaginea de ditamai partidul transformat într-o sfîrlează cu fofează a unui singur om, tactica aleasă de PSD în aceste zile foloseşte din plin Diversiunii regizate de Sistem pentru a nu se discuta sensul şi semnificaţiile votului.
Trec cu vederea şmecheriile ieftine folosite de Divizia Presă a Binomului cum ar fi prezentarea realităţii astfel încît ea să pară altfel, prin titluri precum PSD a ratat majoritatea absolută; PSD a eşuat în încercarea de a obţine majoritatea absolută.
M-aş opri asupra acţiunilor diversioniste puse la cale de Coaliţia Klaus Iohannis – Binomul SRI-DNA – PNL pentru a lăsa impresia că PNL e cîştigătorul alegerilor sau cel puţin pentru a eluda realitatea dezastrului înregistrat de PNL:
1. Miş-maşurile iresponsabile ale Nerodului de la Cotroceni, pentru a lăsa impresia că el poate să pună miniştrii pe cine vor muşchii lui.
2. Campania pentru invalidarea mandatului de parlamentar al lui Liviu Dragnea.
3. Declaraţiile aparent bezmetice ale Ralucăi Turcan potrivit cărora PNL continuă să negocieze formarea unui guvern de Dreapta.
Uriaşa Manipulare ţinteşte abaterea atenţiei de la dezastrul PNL.
Aceasta deoarece:
1. Dezastrul PNL e dezastrul lui Klaus Iohannis cel care a impus PNL tot ceea ce a dus la dezastru.
Dacă e sesizat dezastrul, Klaus Iohannis ştie că o parte din Sistem îl lasă din braţe.
2. Dezastrul PNL a fost dezastrul Binomului SRI-DNA.
Întreaga campanie a PNL a avut o singură temă:Salvarea Binomului ca misiune de interes naţional, dat fiind că Lupta împotriva corupţiei – dusă de Binom – e chestiunea numărul unu în materie de interes naţional.
3. Dezastrul PNL ar trebui să ducă în chip automat la preluarea partidului de către altfel de lideri decît Alina Gorghiu sau Raluca Turcan, marionete ale Găştii de la Cotroceni.
Diversiunea şi-a atins scopurile.
La nivelul PNL nu s-a întîmplat nici o zguduitură.
Blondei numărul doi de la Cotroceni i-a luat locul Blonda numărul 3 – Raluca Turcan.
Ascunderea dezastrului prin spectacole propagandistice a fost una dintre lucrurile reuşite ale regimului Ceauşescu.
Da, dar a fost şi unul dintre lucrurile care au grăbit prăbuşirea regimului Ceauşescu.
Aparent, PSD pierde.
În realitate, PSD cîştigă.
Acţiunile iresponsabile ale Nerodului de la Cotroceni, diversiunile din Presă, campania împotriva lui Liviu Dragnea sporesc convingerea celor care au votat pentru un PSD victimă a Sistemului că au procedat bine.
Nimic n-a făcut mai rău PSD-ului în cei 26 de ani postdecembrişti decît imaginea de Partid-Sistem, de Partid-Arogant.
După o asemenea victorie te-ai fi aşteptat ca PSD să enerveze deja.
Culmea e că după o asemenea victorie PSD nu te enervează.
PSD te face să fii solidar cu el, ca victimă a Sistemului.
În tot acest timp, iluzia victoriei PNL rămîne iluzie.
Şi în loc să traverseze zguduirile cerute de un asemenea eşec, PNL se iluzionează şi nu face nimic.
Cea mai mare lovitură dată Regimului Ceauşescu a fost atmosfera de triumfalism de după Congresul al XIV-lea.
Las la o parte faptul că românii se aşteptau la demisia lui Ceauşescu.
Românii se aşteptau însă şi la o atmosferă lucidă, dramatică, de recunoaştere a dezastrului.
PNL, condus de Klaus Iohannis, se află acum în situaţia PCR-ului condus de Nicolae Ceauşescu.
Pămîntul se mişcă sub partid şi partidul joacă sîrba şi chiuie.
Sursa: cristoiublog.ro
