În urmă cu 27 de ani, în ziua de 16 decembrie 1989, la Timişoara s-a strigat pentru prima dată ,,Libertate” și ,,Jos comunismul”. Pe 17 decembrie s-au înregistrat primele victime ale represiunii, în mai puţin de două săptămâni întreaga structură a sistemului comunist se va prăbuşi, iar cuplul Ceauşescu va fi executat. După 27 de ani, procurorii vorbesc deschis despre o lovitură de stat și declară că „pentru păstrarea puterii, noua conducere politică și militară instaurată pe 22 decembrie a determinat uciderea și rănirea prin împușcare a mii de români”, conform digi24.ro
16 decembrie 1989. Pe străzile din Timişoara câteva zeci de manifestanţi îndemnau trecătorii să li se alăture. Erau enoriaşii şi simpatizanţii pastorului reformat Laszlo Tokes care se opuneau evacuării acestuia din casa parohială. Pierderea parohiei era modul prin care autorităţile comuniste îl pedepseau pe Laszlo Tokes pentru că vorbea împotriva regimului Ceauşescu.
„Datorită faptului că a activat cu succes şi a atras şi tineretul în Biserica Reformată din Timişoara şi a început să critice politica Partidului vis-a-vis de desfiinţarea satelor mici, Securitatea şi-a dat seama că ar fi bine să fie îndepărtat din Timişoara în judeţul Sălaj, într-un sătuc uitat de lume”, a explicat avocatul lui Laszlo Tokes, Elod Kincses.
Protestul timişorenilor în favoarea lui Laszlo Tokes a devenit scânteia care a declanşat Revoluţia. Oameni de toate confesiunile şi etniile au început să strige „Jos Ceauşescu” şi „Jos comunismul”. Soldaţii şi miliţienii îi bat pe protestatari şi arestează mai mult de 200.
Timişoara, singură în faţa represiunii
În ciuda brutalităţii autorităţilor, pe 17 decembrie, timişorenii ies în număr şi mai mare pe străzi. Armata, Securitatea şi Miliţia deschid focul împotriva protestatarilor. Zeci de oameni sunt ucişi şi sute sunt răniţi.
Pe 18 decembrie, România Socialistă îşi închide graniţele, iar Nicolae Ceauşescu pleacă în Iran – o vizită planificată cu mult timp înainte. Resposabili rămân soţia sa, Elena Ceauşescu, prim-viceprim-ministru şi Manea Manescu, un fidel oficial comunist. La Timișoara mor alți români.
Îngrijorarea, dar şi sentimentul că dictatura se va prăbuşi ca peste tot în Est, îi determină pe muncitorii timişoreni să intre la 19 decembrie în grevă generală. Generalul Guşă este nevoit să declare că Armata nu va trage în popor.
Primul oraş liber de comunism
A doua zi, 20 decembrie, în faţa şuvoiului de manifestanţi, militarii se retrag în cazărmi. Timişoara devine primul oraş liber de comunism din Romania. Timișorenii cer demisia lui Nicolae Ceauşescu şi a guvernului, eliberarea deţinuţilor politici, pedepsirea celor vinovaţi de uciderea a zeci de protestatari şi alegeri libere.
Seara, întors de la Teheran, Nicolae Ceauşescu ordonă un nou val de represiune. La Timişoara sunt trimişi inclusiv muncitori din sudul ţării înarmaţi cu bâte. Dar ajunşi în oraş, pe 21 decembrie, aceştia fie fraternizează cu timişorenii, fie se întorc acasă pe cont propriu.
Adunarea populară se transformă în revoltă populară
În ciuda riscurilor, revoluţia se extinde la Arad, Sibiu, Târgu Mureş şi Braşov. În Bucuresti, rupt de realitate, dar şi prost sfătuit, Nicolae Ceauşescu cere să vorbească în faţa unei mari adunări a oamenilor muncii.
„Adresez mulţumiri organizatorilor acestei mare adunări”, își începe Nicolae Ceaușescu discursul înainte să fie acoperit de urletele oamenilor.
Oprirea transmisiunii TVR dă de înţeles tuturor că revolta a izbucnit şi la Bucureşti. Străzile din centrul oraşului sunt inundate de cei care se pleacă de la mitingul oficial, dar şi de cei care rămân sau se adună contra regimului.
Manifestanţii se strâng în Piața Universității şi rezistă cu ajutorul unei baricade în dreptul hotelului Intercontinental, hotel unde se aflau jurnalişti străini. Odată cu lăsarea întunericului, în jur de cinci după-amiază, se dezlănţuie represiunea. Mor oameni împuşcaţi pe caldarâm, câteva zeci sunt răniţi şi sute de protestari sunt arestaţi şi bătuţi crunt. Baricada de la Inter rezistă totuşi până târziu în noapte, iar autorităţile încearcă să şteargă urmele măcelului spălând carosabilul şi trotuarele.
În zorii zilei de 22 decembrie, regimul comunist pierduse însă orice şansă. Bucureşteni din toate colţurile oraşului se indreapta spre Comitetul Central al Partidului Comunist din Piaţa Palatului.
22 Decembrie 1989, victoria Revoluţiei Române
Speriat, Nicolae Ceauşescu aruncă vina uciderii zecilor de protestatari pe umerii ministrului apărării, Vasile Milea, care, potrivit unui comunicat oficial reluat obsesiv la radio şi tv, s-ar fi sinucis.
Când manifestanţii încep să forţeze uşile Comitetului Central cuplul Ceauşescu şi câţiva apropiati fug cu elicopterul. România începea să redevină o ţară liberă.
