Dacă cifrele date de exit-poll-uri nu sînt contrazise spectaculos de numărătoarea voturilor, putem vorbi de o surpriză uriaşă, una dintre cele mai mari din istoria postdecembristă.
Ea nu constă în situarea PSD pe primul loc, ci în înfrîngerea catastrofală a PNL.
Cînd spui PNL, spui două partide foste de Guvernămînt – PDL şi PNL – care au obţinut nu mai departe, în 2008, un scor împreună de peste 50%.
PDL, 33%, PNL, 18%.
Aceste două partide au fuzionat în 2014 în numele necesarei unităţi a Dreptei. PDL, cel puţin, şi din cauza nebuniei lui Vasile Blaga, s-a sacrificat pînă la pierderea identităţii, iar în 2016, pînă la renunţarea la postul de copreşedinte.
Acum PNL a obţinut doar 20%.
În 2012, anul unui alt dezastru pentru Dreapta, PDL obținea, împotriva colosului USL, 16%.
O asemenea înfrîngere e suferită, de regulă, de un partid la finele unui ciclu de 4 ani de Guvernare dezastruoasă.
Aşa s-a întîmplat cu CDR în 2000.
Guvernare dezastruoasă, și nu guvernare, pentru că în 2004, după 4 ani de guvernare, PSD a cîştigat alegerile.
A guvernat PNL dezastruos timp de 4 ani?
Nici vorbă.
PNL n-a guvernat de loc.
Din aprilie 2012 pînă în februarie 2014, cînd s-a rupt USL, PNL a guvernat împreună cu PSD.
Deoarece PSD a fost vioara întîi prin premierul Victor Ponta, putem spune că PNL n-a fost perceput ca fiind la Guvernare.
Din februarie 2014, PNL (pe stil vechi) n-a fost practic la guvernare.
PDL a intrat în Opoziţie în aprilie 2012.
De atunci, timp de patru ani n-a fost la Guvernare.
E drept, în noiembrie 2014, candidatul PNL a ajuns preşedinte.
Deşi într-un fel PNL a deţinut o parte din Putere, prin caracterul bezmetic al mandatului prezidenţial, PNL a fost practic în Opoziţie.
Şi atunci cum se explică dezastrul? Dezastrul unui partid care a fost în Opoziţie concomitent cu victoria unui Partid – PSD – care a fost la Putere din 2012 pînă-n 2015.
Mulţi analişti vor pune dezastrul pe seama actualei conduceri a PNL, întruchipate de nefericita Alina Gorghiu.
Vor fi şi analişti care vor pune dezastrul pe seama infiinţării USR.
Sînt explicaţii care nu pot fi trecute cu vederea.
Numai că aceste explicaţii ţin de campania electorală şi nu de realităţile electorale profunde, cele cele care dau trendul și singurele care ar putea explica dezastrul unui partid care n-a fost la Guvernare.
Explicaţia o dă – şi-am mai scris despre asta – iresponsabilul, criminalul experiment numit impunerea Guvernului Dacian Cioloş împotriva voinței populare sub numele de Revoluția Colectiv.
Nu, nu mă refer la vreo vinovăţie a lui Dacian Cioloş şi a membrilor Guvernului.
Mă refer la cei care au impus acestei ţări experimentul Guvernul Dacian Cioloş.
Să ne reamintim:
În octombrie 2015 la putere se afla Guvernul PSD, Victor Ponta.
Eşecul din noiembrie 2014 arăta un proces de erodare a PSD la Guvernare.
Se eroda şi prin alianţa cu UNPR.
Cu toate acestea, toate sondajele de la vremea respectivă arătau că voința populară era de continuare a Guvernării Ponta pînă la alegerile din 2016.
Dacă Guvernul Ponta ar fi guvernat pînă în 11 decembrie 2016, PNL ar fi cîştigat alegerile la scor.
Ce s-a întîmplat însă în noiembrie 2016?
La finele lui octombrie 2015 are loc Tragedia de la Colectiv.
O tragedie avîndu-şi cauza în marile slăbiciuni ale administraţiei româneşti.
În nici un caz, tragedia nu-şi avea cauza în corupţia Guvernului Ponta.
Sistemul găseşte de cuviinţă să-i facă pe plac lui Klaus Iohannis.
Manipulează o mişcare de stradă care era mai mult de durere și de revoltă în sine decît de protest antiguvernamental, astfel încît să capete note antiguvernamentale.
Guvernul Ponta cade.
Căderea Guvernului Ponta nu e prezentată drept cel mult reacţia unui Guvern care se consideră vinovat.
Căderea e prezentată ca sfîrşitul unei Lumi.
A felului vechi de a face politică.
Un fel de 23 august 1944 postdecembrist.
Căderea Guvernului ar fi trebuit să ducă, aşa cum se întîmplă în Italia acestor zile, la instalarea unui Guvern PSD, cu un alt premier, sau a unui Guvern PNL.
În locul acestui proces firesc, democratic, se impune românilor un Guvern tehnocrat.
Nu un Guvern care să gestioneze ţara pînă la alegerile din 2016, ci un Guvern prezentat ca un început de Eră, ca un Guvern emanat de tragedia de la Colectiv, ca un Guvern impus de românii disperați după un alt fel de a face politică.
Guvernul Dacian Cioloş n-avea nici mandatul, nici talentul, nici oamenii cu care să ia decizii de însemnătatea celor luate de un Guvern politic.
Cu toate acestea, în loc să se mulţumească cu administrarea treburilor ţării, Guvernul Dacian Cioloş purcede la măsuri spectaculoase, pe care nu le-ar fi luat nici măcar un guvern sprijinit de un partid care a cîştigat scrutinul parlamentar cu peste 50%.
În conflict cu Programul, cu sprijinul în Parlament, cu priceperea, cu experienţa, Guvernul Dacian Cioloş se poartă ca un Guvern desemnat parcă pentru patru ani.
Repet, Guvernul Dacian Cioloș nu se comportă cu modestia cerută de un Guvern de tranziție, ci cu ifosele unui Guvern instaurat printr-o Revoluție:
Revoluția Colectiv.
Nici un român normal n-a perceput tragedia de la Colectiv ca o Revoluție.
Dumnezeu să-i ierte pe cei morți, dar ei nu muriseră în confruntarea cu tancurile dictaturii, nici pe frontul de la Mărășești pentru apărarea teritoriului național.
Muriseră la o distracție care s-a transformat într-o tragedie din cauza tembelismului administrativ românesc.
Cum dracu să invoci pe morții de la Colectiv pentru a impune și susține un Guvern pe care nu-l alesese electoratul?!
Greşelile uriaşe nu sînt sancţionate de PNL.
Dimpotrivă PNL, forţat de Klaus Iohannis, îşi asumă Guvernul Dacian Cioloş.
Pînă și un puradel într-ale vieții știe că nimic nu poate fi mai nenorocit pentru cineva decît să-și asume activitatea a ceva pe care respectivul n-o poate controla.
Imaginați-vă că eu, deși simplu colaborator al Evenimentului zilei, mi-aș asuma responsabilitatea pentru tot ce publică ziarul, fără a avea vreun cuvînt de spus în activitatea redacției.
Așa și PNL.
Deși nu avea nici un cuvînt de spus în activitatea Guvernului Dacian Cioloș, PNL nu numai că nu putea critica prostiile făcute de Guvernul Dacian Cioloș, dar mai mult era obligat să le susțină în public.
Astfel s-a ajuns la o situație unică în Istoria democrației românești:
Un partid care n-a fost la guvernare o zi a ajuns să se erodeze ca și cum ar fi fost un deceniu.
Tot ce-a greșit Guvernul Dacian Cioloș a fost decontat de PNL.
Cine e de vină?
Indiscutabil, la o primă vedere, conducerea PNL care a acceptat comanda lui Klaus Iohannis de a sprijini Guvernul Dacian Cioloș.
La o privire mai profundă, vom găsi principala responsabilitate în eterna slugărnicie a partidelor postdecembriste față de Jupînul de la Cotroceni.
A plătit asta și PDL.
Nu atît de tare ca PNL de acum, dar a plătit.
Dacă în PNL se găsea un bărbat, un singur bărbat care să se revolte public împotriva pilotării partidului de la Cotroceni, altul ar fi fost scorul obținut de PNL la 11 decembrie 2016.
Pupincurismul zelos al elitelor noastre în fața Stăpinilor interni și Externi se dovedește încă o dată cea mai mare nenorocire pentru țară.
Sursa: cristoiublog.ro
