Domnilor Jurnalisti,
Domnilor Procurori,
Domnule Prim Ministru,
Stimate Domnule Presedinte al Romaniei,
Scrisoare Deschisa
“In perioada post decembrista jurnalistii au facut cel mai mare rau
acestei tari” – O. Paler, Sinteza Zilei – Antena 3, anul 20….
Intrucat aceasta scrisoare nu este spre onoare, am inversat ordinea celor carora le este adresata aceasta, respectiv am pastrat ordinea meritelor.
Domnilor, in special celor de la Realitatea TV, cu o seara inainte (09.12.2116) ati avut alaturi de dvs. doi invitati de exceptie care au subliniat un lucru: problema Romaniei de astazi, a romanilor, este faptul ca s-au indepartat de Dumnezeu. N-ati inteles nimic! Ori ei, ori un balci, totuna pentru dvs. S-au v-ati spus ca nu se refera si la jurnalisti, fiindca ei doar relateaza, sunt detasati de chestiile astea spirituale?
Astazi am vazut un linsaj mediac la adresa unui medic de exceptie, respectiv dr. Ghe. Burnei. Am vazut o mama, indurerata pentru starea copililui ei, si presupun ca pe bune fiindca stiu ce inseamna aceasta, dar care stia ca dl. Prof. Burnei a incalcat etica in domeniu fiindca asa i-au spus alti doctori. Intreb pe toata lumea: stie cineva un doctor care sa-i spuna ca ce a facut precedentul doctor a facut bine? Am vazut un jurnalist “de teren”, Adi sau asa ceva si o doamna moderator de emisiune (Antena 3) care stiau ca “acest doctor” tinea intr-un frigider din birou materiale biologice rezultate in urma interventiilor chirugicale si, afirmau cu de la sine putere, ca urmau sa fie folosite ca materiale in cazul altor interventii chirugicale. Va intreb d-lor jurnalisti, stiti ce inseamna un material biologic tinut in frigider? Ati intrebat un specialist in domeniu care sa va zica “pe bune” ce inseamna aceasta? Nu poate fi vorba decat de un tesut mort, conservat astfel fie in scop, cel mai probabil, didactic, fie cel mult pentru o analiza morfologica ulterioara; fara pretentia de a putea fi folosit ca material de transplant, cum s-a sugerat, fiindca in frigider proba nu poate fi tinuta in conditii sterile oricat ar vrea oricine. Am mai vazut ca unii s-au grabit sa il compare pe dl. Burnei cu dr. Mengele (Realitatea TV) – nemernicilor, nici nu stiti ce vorbiti, dar va dati importanti – ati intors lumea pe dos!
N-am vazut in viata mea mai mare nedreptate si totodata “vorbarie” in necunostinta de cauza. Ma doare sufletul si nu pot decat sa va strig: Oameni fara Dumnezeu! Blestematilor! V-as blestema si eu, dar mi-e teama sa nu-mi pierd “autorizatia” de bun-crestin. Va zic insa: Sa va certe Dumnezeu! si sa faca cum stie ca este mai bine si pentru voi si pentru mine.
Am fost si eu cu copilul la dl. prof. Ghe. Burnei si aceasta este povestea:
Cand copilul meu avea 3 ani a facut o intindere (spagat) accidentala si dupa cateva zile a spus ca il doare piciorul stang; am fost la medic la Spitalul Gr. Alexandrescu si ni s-a spus dupa interpretarea radiografiei, intr-o prima faza, de catre medicul rezident, ca exista suspiciune de maladie Legg-Pertes-Calve femur stang (necrozarea osului capului femur), dar medicul specialist chirurg ne-a asigut ca cel mult poate fi vorba de o intindere musculara care va trece dupa 2-3 saptamani dupa tratament cu Nurofen (anti-inflamator). Zis si facut, numai ca si dupa 3 saptamani durerile persistau. Astfel, dupa o luna am revenit la docror. Dupa radiografie, dezastru! Fuses de fapt vorba de maladia Legg-Pertes-Calve (LPC) surprinsa initial intr-o faza incipienta (greu de reperat pentru un neavizat), care acum era in faza de fragmentare a capului osului femur si lichefiere. Efectiv, capul osului femur s-a necrozat si lichefiat (cauza lezarea microcapilarelor-intreruperea irigarii cu sange a cartilagiului – urmat de necrozre – si fragmentare sub efectul socurilor repetate – si in final dizolvarea fragmentelor). La spitalul Grigore Alexandrescu ni s-a propus ca solutie de refacre interventia chirurgicala pentru eliminarea lichidului, dar din cauza varstei fragede, respectiv a faptului ca anumite vase de sange, nervi si altele nu erau bine definite in zona inghinala, interventia avea riscuri majore, pana la deces – asta ne-a comunicat docrorul! Atunci am iesit din cabinet si am plecat plangand.
<<Eu insumi, la 12 ani am avut aceeasi maladie la soldul stang, dar din cauza faptului ca metoda utilizat pentru tratare nu a fost una optima – respectiv imobilizare totala in aparat gipsat (“pantalon” din gips cu bara de fixare pentru indepartarea picioarelor) timp de 9 luni si administrarea de calciu, a facut ca acum sa am coxartroza (anchilozare soldului) si o diferenta de lungime de 3 cm intre picioare. Si asta la spitatlul Budimex la Prof. Pesamosca. Nu am zis si nu zic ca s-a gresit; atata stiau la momentul acela, anul 1990. M-am bucurat (asta am inteles-o dupa mult timp) ca nu am luat vreo boala ca SIDA dupa cat de multe analize am avut parte cu ustensilele existente la acel moment>>.
Am aflat insa de la cineva ca exista la Budimex un doctor foarte bun in ortopedie pediatrica, dr. Burnei, dar la care este foarte greu de ajuns; decat dupa luni de asteptare si cu programare. M-am interesat mai bine si am aflat ca, totusi, doctorul este rezonabil si ca, in ziua de marti – in special, se poate ajunge la dansul si fara programare, chiar daca asta presupune o zi de asteptare. Astfel, cu copilul m-am infatisat la ora 7.00 la etajul doi, acolo unde efectueaza dl dr. vizitele si impreuna cu alti oropsisti am avut ocazai sa-i spun in 1-2 minute in timp ce acesta consulta copilul care este problema si care era solutia de la Gr. Alexandrescu; mi-a spus ca la varsta asta frageda nici nu se pune problema operatiei (Am rasuflat usurat!) deoarece se reface natural, dar mai multe imi spune dupa ce vede radiografia copilului, si a recomandat realizarea unei radiografii (mentionez ca radiografia de la Gr. Alex. a ramas acolo). In timpul cat a efectuat dl. doctor vizita, am realizat radiografia in cadrul spitalului. L-am pris pe dl. doctor pe hol intr-un dute-vino. Dupa ce s-a uita la radiografie, in 3-4 minute mi-a dat variantele de ales si m-a intrebat pe care o aleg. Acestea erau: – copilul poate merge in continuare, dar 90% sanse va trebui ca in adolescenta sa faca protezare de sold; – merge o perioada folosind o orteza care sa-i sustina greutatea, dar are 80% sanse sa aiba nevoie de proteza de sold in adolescenta; sau il imobilizeaza in aparat gipsat si in 1.5 – 2 ani are 90 % sanse sa se refaca complet. Mi s-a parut necinstit ca pentru un lucru atat de crunt si dureros sa ma lase atat de putin timp sa ma hotarasc, dar lucrurile au fost spuse cu o asa mare siguranta de sine incat m-a determinat sa spun pe loc ce aleg; avand in spate si experienta mea si calvarul prin care trec, m-am decis pentru acel 90% sanse sa fie ca nou. Si bine am facut! De data aceasta, imobilizarea propusa de dl. Burnei era aproape o joaca: o cisma pe piciorul stang, un manson de gips pe tibia piciorului drept si o bara de fixare intre acestea – rolul era dublu: de a impiedica ridicare in picioare si mersul, dar pastrarea mobilitatii articulatiilor si a soldului. Am suferit in primul rand noi, parintii si bunicii; si copilu, dar mai putin, avand in vedere ca nu realiza ce se intampla cu el. Au fost pana la urma 2.5 ani, fara nici un tratament in afara de imobilizarea in gips. Medicamentul a fost timpul si experienta doctorului. Din 3 in 3 luni mergeam pentru consult si pentru a schimba gipsul.
Da, poate Prof. Burnei mi s-a parut cam arogant si uneori nesuferit, dar nimic nu a evoluat altfel decat a spus el in toata evolutia maladiei. Profesionist pana la capat.
In zilele de consult, asteptand la rand, in atatea dati am vazut pacienti (de fapt parinti de pacienti; pacienti erau numai copii) de toate felurile, insa cei mai multi erau amarati veniti de prin toate partile tarii fiindca au aflat ca dr. Burnei “ii vede pe toti”, cu si fara programare. Si asa era, fie ca venea dupa operatie la orele 14.00 sau 17.00, consulta pana termina toti pacientii. Eu am stat cu copilul odata pana la ora 22.00.
Insa, cel mai important lucru si in totala contradictie cu ce se sugereaza acum referitor la dl. Prof. Burnei este un episod pe care l-am trait pe pielea mea.
Dupa 1 – 2 serii de aparat gipsat (6 luni) am aflat de pe net ca pentru a grabi indepartarea necrozei se poate apela la Terapia Hiperbara (sedinte in atmosfera cu concentratie mai mare de oxigen si presiune crescuta). Pentru aceasta era nevoie de un RMN in scopul de a cunoaste exact stadiul maladiei. Cu toate ca era si este riscant la varsta de 3 ani (presupune anestezia generala a copilului timp de ½ ore) am realizat RMN-ul fara indicatia vre-unui doctor. Apoi, am dorit sa am o discutie cu dl. Profesor si cum la spitalul Budimex era imposibil – totul se desfasura pe banda rulanta, si nu prea era loc de idei nastrusnice, am platit o consultatie la dl. doctor la Spitalul Regina Maria ( pe atunci Centrul Medical Unirea). Astfel, cu rezultatul RMN-ului si cu cateva articole stiintifice despre utilizarea terapie hiperbare in domeniu in mana, si cu date despre centrul de hiperbara de la Constanta, m-am infatisat la “consultatie”. I-am spus de la inceput ca nu pentru consultatie sunt venit ci pentru o consultare. I-am spus ce as dori eu (apelarea la terapia hiperbara) si l-am intrebat daca este vreo problema sau daca vede preo problema. A zis ca “nu este nici o problema daca totul merge bine, dar daca nu merge bine ce facem? (m-a intrebat) si a continuat, ca metoda nu este omologata, si nu exista nici cai / recomandari de urmat (nu stiu cum i-a spus acestui lucru – a folosit un termen de specialitate) intr-un caz sau altul de evolutie a maladiei. Prin urmare decat sa–i facem rau prin ceva ce nu stim mai bine nu-i facem”. Asa ca nici nu a vrut sa auda sa supervizeze asa ceva si nici nu mi-a recomandat. Asta in conditiile in care nu costa spitalul sau sistemul nimic, ma oferisem sa fac totul pe banii mei. Si mi-a mai spus ca daca vreau sa merg in continuare cu dansul sa fac asa cum mi-a spus, daca nu, pot apela la alt medic. Atunci am inteles ca l-am suparat rau, chiar l-am ofensat, incercand sa-i spun cum ar fi mai bine. A fost singura si ultima data cand am incercat sa-i sugerez ceva.
Dupa acest episod, am stat stramb si am gandit drept. Daca cu hiperbara nu iese ce imi doresc pentru copil si voi avea nevoie de dansul, ce ma fac? Asa ca am lasat-o balta si am continuat prin metoda clasica propusa de dl. dr. Burnei. Ei, si din acel moment si pana la penultima consultatie, de vreo 4-5 ori m-a intrebat ce am facut cu hiperbara; l-am suparat si nu a uitat. La ultima consulatie, dar la care m-am dus ca la oricare alta din cel 9 precedente – o alta intermediara din sirul fara de sfarsit, dupa 2.5 ani, dl. Profesor, tot asa, intr-un dute-vino, la fel ca in prima zi, ia radiografia, se uita si zice” Gata! Vezi? S-a vindecat! Poate sa faca ce sport vrea! La revedere! Urmatorul pacient!”. Pe moment n-am mai stiut de mine. Ma uitam la copil si el la mine si nu stia de ce plang. A fost cea mai frumoasa si neasteptata veste. O doream, dar nu indrazneam sa ma gandesc la ea. A venit de la un om in care am avut incredere, si a fost asa cum a spus, nu 90% ca inainte, ci 100%.
Insa, in cazuri de felul acesta, cu afectiunii extreme, vindecarea intr-un mod favorabil depinde si de credinta oamenilor. Doctorii fac cat pot si stiu, dar mai trebui si un altfel de ajutor, pe care numai credinta adevarata il poate aduce. Din pacate romanii s-au indepartat de Dumnezeu si considera ca toate li se cuvin si ca ceilalti trebuie sa stea la picioarele lor, adica ei nu gresesc niciodata, ceilalti gresesc intotdeauna.
Vad ca Prof. Burnei este acuzat ca a facut experimente pe copii, ca facea interventii chirurgicale pentru a-si satiface nevoia de a experimenta. Va intreb pe dvs. d-lor jurnalisti, inainte de a vorbi ati intrebat, v-ati interesat, sa vedeti cate cazuri (maladii, afectiunii) au mai fost mentionate anterior in literatura de specialitate identice cu cele operate de dl. Profesor si considerate de voi ca experimente, sau ati dat-o la plesneala pe post de STIRE BOMBA!SOC!? V-ati intrebat oare daca n-ar fi fost operate in felul acela respectivele cazuri ce s-ar fi ales de pacienti sau la ce altceva puteau sa apeleze? Si nu mai vorbesc de costuri. Si inca o chestie, pai daca se face o interventie intr-un caz unic in lume (afectiune cu o evolutie atipica) acest lucru este considerat in literatura de specialitate ca experiment, fiindca nu ai cu ce sa compari, decat cu propria experienta si pricepere.
Legat de mita si conditionarea interventiei medicale de o suma, nu cred o iota, asta este bascalie si defaimare pur romaneasca; au vazut prostii ca merge, ca da bine in presa cu asta si hop cu ea la “Razboiu”. Alegerile au fost rezolvate! Pana si “Agamita Dandanache” pare nobil pe langa multi din ziua de astazi. Si inca o problema de logica: daca faci un experiment, fiindca esti ahtiat dupa experimente, nu mai poti de dragul lor, de ce mai pierzi timpul cerand o suma de bani pentru ceea ce iti place sa faci?!!?
Ma intreb acum daca dl. Profesor Burnei nu ar fi avut curaj in profesare si discernamant, sau nu stiu cum sa-i spun, si fie ar fi apelat la metoda de gipsare a Profesorului Pesamosca, fie ar fi zis ca in asa de mult timp se poate intampla orice numai refacerea soldului nu si ar fi propus metode de vindecare intr-un termen mai scurt, dar mai costisitoare, sau ar fi experimentat dupa capul meu, ce s-ar fi intamplat? Dupa capul jurnalistilor si a …….. putea orice, dar nu, dansul a facut cum a stiut ca este mai bine pentru pacient. Si ii multumesc!
Din pacate noi romanii am reusit ceea ce numai noi putem, in loc sa ne facem scut in jurul valorilor pentru a avea o sansa la progres, noi ne cataram pe ele, care mai de care, cu pretentia de a ajunge mai sus decat altii!
Cu respect, pentru cine merita,
Andrei Ionut
Scrisoare deschisa trimisa in atentia: Realitatea TV, Antena 3, Nasul TV, B1TV, DNA , Guvernul Romaniei si Presidentia Romaniei (ordine aleasa tot din considerentele de mai sus)
