Parcă ieri au fost alegerile din 2014 pentru republica noastră semi-prezidențială, când ne-am ales al nostru semi-președinte, și iată că suntem iar chemați la urne să ne alegem omul cu adevărat cel mai important în stat – primul ministru.
Democrația noastră modernă s-a născut originală, în 1989 și continuă să fie originală. Peste tot în lume, în alegerile care urmează să desemneze șeful executivului, avem de-a face în primul rând cu o luptă între lideri. Desigur, partidele au programe, dar fiecare partid este tras în sus de liderul său, omul care garantează că acele programe se vor aplica în caz de victorie. Cum ar fi fost alegerile americane proaspăt încheiate dacă știam doar că se bat republicanii cu democrații, fără să știm cine sunt Trump sau Hillary?
La noi însă, lidership-ul strălucește prin absență… Da, avem și noi partide și programe, avem chiar și lideri de partide, dar aceștia nu se bat pentru scaunul de prim ministru! Este oare liderul PSD, Liviu Dragnea, viitorul prim-ministru în caz de victorie? Având condamnare penală, mai degrabă nu. Este Alina Gorghiu, șefa PNL, viitorul prim ministru în caz de victorie liberală? Sigur, nu! Pentru că la fel ca și prietenii din USR, marele partid istoric PNL nu are candidat propriu pentru funcția de șef al executivului, ci se ascunde după paravanul Ciolos. Care, la rândul său, este organizatorul alegerilor, nu participă la lupta electorală, dar speră să o câștige! Explicați situația asta unui englez sau american…
Tocmai de aceea și mobilizarea electoratului pentru alegerile parlamentare este mult mai slabă decât la prezidențiale, deoarece oamenii sunt atrași de bătăile între lideri, nu între programe scrise pe hârtie. Câți dintre milioanele de alegători citesc programele ? Mai nimeni. Dar toți apreciază un meci de box sau în cazul politicii, de înjurături electorale.
Iar în ce privește programele, majoritatea sunt subțirele, generale, și abundă în vorbe mari care nu spun nimic concret. Trăim parcă în vremurile lui Nae Cațavencu, cu a sa Societate Aurora Economică Română, al cărei motto era: “Romania să fie bine și tot românul să prospere!”. Să ne mirăm atunci că lumea are așa de puțină încredere în politică?
Să nu mă înțelegeți greșit, Dacian Ciolos este un om de treabă, un administrator bun. Dar nu este un politician. Observ că în România, politicul și administrativul sunt deseori subiect de confuzie. Americanii au exprimat însă diferența: Politică înseamnă ce să facem, administrație înseamnă cum să o facem. Ca să știi cum, mai întâi trebuie să știi ce. Dar desigur, faptul că Ciolos nu are program politic propriu nu înseamnă că nu ar putea guverna România. În fond, la noi se poate administra țara primind programul de guvernare prin fax, fie de la Bruxelles, fie de la Moscova.
Dar nu vreau să cădem în clișeul tradițional românesc al teoriei Conspirației. Chiar dacă o fi ceva adevărat pe acolo, a crede mereu că alții ne dirijează ne face să devenim pasivi și resemnați. Amintiți-vă numai de ciobanul din Miorița! Vreți să sfarșim ca el?
Să trecem acum la pronosticuri. Din motivele de lipsă de lideri autentici, anticipez că ALDE și PRM nu intră în parlament. E nu doar un pronostic, e și o dorință…
PMP-ul lui Băsescu, cel mai experimentat lideri politic actual (ne place sau nu, asta e realitatea), va intra în parlament, cu vreo 6-7%, poate chiar mai mult. Dealtfel, Băsescu este singurul lider care își conduce partidul în alegeri și afirmă că dorește să fie prim ministru. Băsescu a jucat inteligent cartea unionistă, nu a ezitat să o susțină pe Maia Sandu în alegerile din Moldova și, ca răsplată, va avea sprijinul moldovenilor cu cetățenie română. UDMR vor intra și ei, chiar dacă probabil vor obține sub 5%, datorita tertipul electoral cu cele patru județe în care vor avea 20% din voturi. Va intra în parlament și USR, dar nu cu scor atât de mare cu cât încearcă unele sondaje să ne obișnuiască.
PSD, partidul cu cel mai disciplinat electorat, va obține cel mai mare număr de voturi. Dar nu vor depăși, zic eu, 35%, cu condiția ca măcar jumătate din electorat să iasă la vot. Altfel, PSD se vor duce spre 40% și nu va fi de bine. Cat despre PNL, se va opri undeva nu mult peste 20%.
Cel mai probabil, vom avea după alegeri un guvern de coaliție PNL, PMP, USR, UDMR. Măria Sa Klaus Your Highness va numi, cu binecuvântare de la Bruxelles, pe apoliticul Ciolos prim ministru. Nu zic că este ideal, dar soluție mai bună deocamdată nu avem. Măcar așa ținem România departe de ghearele Rusiei. De aia vă zic: români, oriunde vă aflați, în țară sau în străinătate, dacă locuiți aproape de o secție de votare, ieșiți la vot duminică. De înjurat, o să aveți timp următorii 4 ani!
Sursa: blogovici.com
Articol preluat cu acordul autorului
