O muncă importantă cât opera a 100 de istorici sau chiar mai mult! În acest fel am putea defini uriașa însemnătate a muncii jurnaliștilor de la Formula As, în frunte cu directoarea revistei, Sânziana Pop. O echipă extraordinară care, de mai bine de 10 ani, descoperă urmele dacilor și vlahilor din toată Europa, rescriind pentru noi istoria.
Desigur, o astfel de investigație ar trebui să fie făcută de istoricii și arheologii noștri. Doar că mulți dintre ei sunt prea comozi, prea incompetenți, prea blazați, prea în slujba altor interese… Fără îndoială că avem destui arheologi și istorici cu vocație care slujesc adevărul și națiunea română dar, din păcate, ei sunt o minoritate; una adeseori oprimată de sistemul care vrea să ne șteargă identitatea.
Noroc cu entuziaștii de la Formula As care ne uimesc în fiecare toamnă cu rezultalele muncii de teren pe care o fac dincolo de granițele României. Întorși din țările aflate la nord de noi – Polonia, Germania, Suedia și Danemarca, ne-au adus daruri de suflet care trebuie prețuite. Să le dăm cuvântul…
Daniel Roxin: daniel-roxin.ro
Brățările dacice din Polonia
Drumul nostru spre Nord a început cu Polonia. Încă de anul trecut, când o porniserăm spre Ţările Baltice, dovezile dacice cele mai limpezi şi argumentele cel mai greu de pus sub semnul întrebării veneau din Polonia. Dacă în reportajele noastre putem proba impresionantul areal de expansiune şi de influenţă al lumii dacice, până inclusiv în Danemarca şi Suedia, e pentru că ne bazăm pe probe strânse, vreme de decenii, de pasionaţi arheologi şi profesori universitari polonezi, pe teoriile lor pe care le-au apărat în lucrări ştiinţifice şi în conferinţe publice, la cel mai înalt nivel.
În anii ’70, când profesorii Tadeusz Sulimirski şi Tadeusz Makiewicz vorbeau despre influenţa şi despre prezenţa dacilor pe teritoriul Poloniei de azi, mulţi cercetători vor fi considerat aiuritoare şi avântate din cale-afară argumentele lor. Numai că timpul şi, mai mult decât el, realitatea arheologică de netăgăduit a ultimilor ani, le-a dat dreptate celor două somităţi ale istoriografiei poloneze.
„Acum 10 ani, discuţiile despre daci nici nu existau în lumea ştiinţifică din Polonia, iar acum, găseşti urme dacice pe tot locul. Să te aştepţi să afli şi alte noi şi spectaculoase urme dacice în zona aceasta a Europei, cât de curând. Acesta este doar începutul!”. Cu vorbele acestea mă despărţisem, în urmă cu un an, de tânărul arheolog polonez Marcin Rudnicki. Îl vizitasem chiar la el la birou, în mansarda modernă a „Institutului de Arheologie” al Universităţii din Varşovia.
Pornind de la descoperiri făcute de el însuşi în faimosul sit arheologic de la Pelczyska, Marcin Rudnicki şi-a pus problema contextului acestor descoperiri. Astfel a ajuns să afle că fragmentele de brăţară pe care le găsise sunt similare cu unele produse în Transilvania sau că, întregite, cioburile ceramice pe care le avea în biroul său formau o superbă „ceaşcă dacică”, un tip de veselă „marcă înregistrată” a strămoşilor noştri. „Prezenţa ceştilor dacice e un argument suficient ca să putem susţine prezenţa fizică a dacilor în zona dintre Cracovia şi Varşovia, în bazinul Vistulei”, îmi spunea atunci Marcin Rudnicki. Vasile Pârvan, marele istoric român care afimase acelaşi lucru, era confirmat! Şi cum literatura de specialitate, oricât de frumos ar fi transpusă sau explicată de istorici, rămâne tot pagină de carte, am vrut să vedem cu ochii noştri dovezile, obiectele, numeroasele artefacte dacice despre care vorbesc în lucrările lor arheologii polonezi. Ce urma să descoperim avea să-i dea mare dreptate lui Marcin. Adevăratele descoperiri dacice abia acum încep să apară…
Dacii din subsolul Muzeului din Cracovia
Am început periplul nostru de trei mii de kilometri spre Ţările Nordice, la Cracovia, primul punct important pe harta lumii dacice, la nord de Transilvania. Deşi plasat într-o zonă cu mare trecere turistică şi într-un decor de vis, Muzeul de Arheologie părea să fi intrat în vacanţă, lăsat pe mâna unor ghizi de decor, lipsiţi de informaţii de specialitate. Ce vedeam în vitrine era, însă, uluitor: ceramică, arme, podoabe, vase funerare din lut, care aduceau izbitor cu ce avem şi noi în muzeele noastre, doar că nu exista nicăieri o explicaţie a provenienţei lor. Într-un colţ, o sculptură în piatră cu cavalerul trac… identic cu cel pe care îl găsisem în Lituania.
Am solicitat să vorbim cu un specialist. Demersul a durat câtva timp, dar rezultatul a fost peste aşteptări. Un lucrător al muzeului ne-a pus la dispoziţiile lucrări extraordinare realizate… împreună cu istorici români, facilitându-ne, ulterior, accesul spre personalul specializat în perioada dacică. Astfel, arheoloaga Malgorzata Wawer a petrecut două zile în depozitele Muzeului de Arheologie de la Cracovia, pentru a scoate la iveală relicvele dacice care sunt ţinute sub cheie. „Păcat că nu am avut mai multă vreme să caut, pentru că avem foarte multe elemente de origine dacică la noi în muzeu. Majoritatea sunt fragmente ceramice ale unor vase tipice pentru arealul dacic, cum e ceaşca dacică, dar şi binecunoscutele fructiere cu picior înalt sau diverse capace ceramice ornamentate. S-au găsit obiecte de acest fel în cel puţin şase situri arheologice importante din jurul Cracoviei. Avem însă şi vase foarte bine păstrate, pe care le-am moştenit dintr-o excavaţie de la Lipica Gorna, şi care ţin de cultura Lipiţa, asociată tribului dacic al costobocilor”, afirmă Malgorzata Wawer.
De altfel, după cum dovedesc şi fotografiile din arhiva muzeului, astfel de artefacte dacice sunt prezente, din timp în timp, în expoziţiile organizate de muzeul din Cracovia.
Când cauţi o brăţară şi descoperi trei!
Dar adevăratele descoperi dacice aveam să le găsim, la modul propriu, la Gdansk. Muzeul de Arheologie de la Marea Baltică e o adevărată bijuterie. Situat în centrul vechi al oraşului, el este găzduit într-o clădire-simbol, una dintre puţinele care au rezistat după bombardamentele criminale ale armatei sovietice din Al Doilea Război Mondial. Un muzeu uriaş, înălţat pe mai multe nivele, cu săli întregi dedicate perioadei antice.
Urne dacice mortuare şi săbii îndoite (sice), depuse ca ofrandă (exact cum am găsit în primăvară, la cea mai nordică cetate dacică, cea din Ucraina, de la Malaya Kopanya), colane, brăţări, fibule care seamănă cu inventarul multor descoperiri de la noi, dar, din nou, nicio explicaţie relevantă sub obiectele afişate şi, din păcate, niciun specialist în epoca romană prezent la faţa locului. „Atât şefa departamentului, doamna Malgorzata Tuszynska, cât şi asistenta dânsei, doamna Ewa Adamska, sunt plecate. „Ewa este pe un şantier, la mai bine de 100 de kilometri de aici”, s-a scuzat arheoloaga Olga Krukowska, străduindu-se să ne ofere informaţii şi să ne fie ghid. Ne preia şi ne conduce prin întreg muzeul, în vreme ce încearcă să afle unde au dispărut brăţările de tip „Şimleu Silvaniei”. „Nu sunt expuse”, constatăm împreună, în faţa vitrinei în care ele s-au găsit până acum trei săptămâni. „S-a făcut o mare expoziţie şi am luat unele dintre exponatele de valoare. Mai e doar această brăţară, cu cap de şarpe, care pare să fie şi ea tot dacică, deşi e clar că nu e cea pe care o căutaţi”. La finalul ghidajului, Olga stabilise deja toate detaliile pentru întâlnirea mea de a doua zi cu Ewa Adamska, chiar pe şantierul de la Pudlowiec, unde se afla la săpat. „Ewa vă poate da toate detaliile pentru ceea ce căutaţi”, ne-a asigurat, la plecarea de la Muzeul de Arheologie din Gdansk, Olga Krukowska.
Ne-am pornit cu noaptea în cap spre Pudlowiec şi bine am făcut. GPS-ul ne-a scos în cu totul altă parte, iar de acolo, de-abia cu ajutorul unor instalatori polonezi, cu practica făcută în Marea Britanie şi cu engleza bine învăţată, am ajuns pe drumul cel bun. Numai că Pudlowiec-ul e un sătuc mut. Cu greu găsim pe cineva la un mic atelier auto. „Nu e aici şeful”, era singura replică într-o limbă străină a femeii de serviciu care păzea birourile. Dar înţelege ce căutăm, „Aaa, archeologiczne!!!” şi, în lipsă de cuvinte, ne trage după ea în mansarda atelierului, de unde se văd frumos câmpurile agricole, impecabil cultivate, ale Poloniei. Ne arată cu degetul spre nişte baloţi de paie, iar de acolo, nu mai e mult până la şantierul arheologic.
Ajungem în 5 minute în mijlocul unui loc ce aduce mai degrabă a deşert decât a şantier. Bate un vânt aspru, care ridică colbul făcut de muncitorii ce trudesc cot la cot, lângă cercetătoarea noastră. Ewa Adamska ne întâmpină, ca o veritabilă arheoloagă, cu hârleţul în mână şi cu faţa bătută de praf şi de soare. Vorbeşte greu engleză, iar gesturile de care se ajută ca să se facă înţeleasă o obosesc mai rău ca datul la lopată. Dar are încăpăţânarea specifică meseriei pe care şi-a ales-o şi nu ne lasă să plecăm de acolo nelămuriţi. Nu îi e foarte clar ce căutăm de fapt, cu ce ne poate ajuta, dacă suntem arheologi sau jurnalişti. O convingem că nu facem spionaj ştiinţific şi că, pur şi simplu, căutăm să aducem noi informaţii pentru cititorii noştri, despre cele mai noi descoperiri legate de civilizaţia dacică. Îi explicăm faptul că încercăm să găsim o brăţară anume, iar Ewa îmi cere pixul şi îmi desenează pe agendă capul de şarpe al brăţării pe care o văzusem cu o zi înainte la Gdansk. Extraordinar! Căutam o brăţară dacică şi găsim o alta! Apoi îi arăt imaginea cu brăţara de tip „Şimleu Silvaniei”. Pufneşte în râs. „Nu pot să cred că asta căutaţi voi! Căutaţi «brăţări cu ferestre»? Tocmai am găsit două astfel de brăţări pe şantierul de la Skarszewy, acum câteva luni”, spune Ewa. E o informaţie exclusivă, avea să îmi confirme şefa ei. Nimeni în afară de cele două arheoloage nu ştie despre această descoperire.
Ewa Adamska urmează să publice în curând cercetarea legată de cele două brăţări cu ferestre. „Sunt nişte exemplare foarte speciale şi foarte importante pentru noi, aşa că ţinem totul la secret, dar vă promitem că vă vom pune la dispoziţie imagini cu ele, în momentul când studiul nostru va fi gata”, îmi explică la telefon Malgorzata Tuszynska, superioara Ewei la Muzeul de Arheologie din Gdansk.
Informaţia legată de cele două noi brăţări dacice cu ferestre este extraordinară: pe harta lui Marcin Rudnicki, în nordul Poloniei, pe lângă Gdansk, erau cunoscute până acum trei exemplare. Din start, acum avem cinci brăţări la Gdansk, plus cele 11 din România! Dacă le punem la socoteală şi pe cele două din nordul Germaniei, avem la Baltica aproape la fel de multe brăţări „tip Şimleu Silvaniei”, câte au fost găsite la noi în ţară! Şi, la cât de cu spor şi de serios se face arheologie în Polonia, n-ar fi exclus ca în doi ani să avem mai multe brăţări dacice la Marea Baltică decât în Ardeal! Marcin Rudnicki avea mare dreptate: „Acesta este abia începutul!”. N-a trebuit decât să ne punem la drum, ca să găsim trei noi dovezi fabuloase ale influenţei lumii dacice la Marea Baltică. Iar Gdansk-ul şi Lalendorf-ul erau, la fel ca în promisiunea lui Marcin, doar începutul aventurii noastre pe urme dacice în nordul continentului…
Ciprian Rus, Formula AS
Sursa: cunoastelumea.ro
