Începînd cu duminică, 20 noiembrie 2016, seara, Silviu Mănăstire a organizat pe B1Tv, un șir de ediții speciale ale emisiunii sale Dosar de politician dedicate dialogurilor electorale cu șefii principalelor partide competitoare.
Deși, pentru prima oară în viața mea postdecembristă, nu mai urmăresc campania electorală cu deosebită atenție, mulțumindu-mă doar să arunc un ochi la mersul confruntării, asemenea unei gospodine care se ocupă cu altceva în bucătărie cît timp oala cu ciorbă își vede de treaba ei pe aragaz, am acceptat să fiu secund la interviurile luate de moderator lui Traian Băsescu, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu.
Silviu Mănăstire a avut pe lită și alți doi președinți:
Nicușor Dan, șeful USR și Bogdan Diaconu, șeful PRU.
La Bogdan Diaconu nu pot veni – i-am spus lui Silviu Mănăstire, cînd mi-a prezentat lista, deoarece m-am apucat din nou de Istoria literaturii proletcultiste, poate o dau gata în această viață.
La Nicușor Dan însă nu vreau să vin.
Nu vreau să vin pur și simplu.
Silviu Mănăstire a făcut ochii mari.
I-am răspuns imediat, fără să șovăi.
Pentru că e un impostor.
Prin februarie anul ăsta, cînd Nicușor Dan era pentru presa română doar o virgulă, nici măcar un punct și virgulă, ca să nu mai vorbim de punct, l-am bătut la cap pe Silviu Mănăstire, în stilul meu patetic, ivit cînd fac pasiuni gratuite pentru o cauză, să-l invităm pe Nicușor Dan la un dialog la emisiunea sa, Dosar de politician.
Și l-am invitat.
Au urmat, în campania electorală, alte și alte invitații, prefațate de anunțul meu tranșant în direct, contrazicînd necesara prudență de jurnalist, că optez pentru Nicușor Dan la funcția de primar al Bucureștilor, pentru Clotilde Armand la funcția de primar al Sectorului 1 și pentru USR, la Consiliul General al Capitalei, la Consiliul sectorului unu.
Atît pe cristoiublog.ro, cît și pe Evenimentul zilei, am anunțat că-l voi vota pe Nicușor Dan.
Se înțelege că Silviu Mănăstire avea nevoie de o explicație. Cum – sînt sigur – și cititorii mei au nevoie de o explicație.
De ce e un impostor Nicușor Dan?
Răspunsul îl dau argumentele mele din campania pentru locale în despre votul anunțat în favoarea lui Nicușor Dan.
Joi, 14 aprilie 2016, sub titlul De ce-l voi vota pe Nicușor Dan, explicînd de ce nu mă entuziasmează candidatura lui Ludovic Orban (tocmai se anunțase) observam înEvenimentul zilei că liderul PNL nu-mi lăsa impresia unuia care s-a angajat în cursă, pentru că murea de dragul Bucureștiului.
Sub același semn, nu m-a entuziasmat nici candidatura Gabrielei Firea, deși actuala primăriță mi-era simpatică de pe vremea cînd lucram împreună la Trustul Antenelor lui Dan Voiculescu.
Reticiența mea față de candidați care-mi lăsau impresia că s-au înscris în cursă doar pentru a da curs unei sarcini primite de la partid, își găsea explicația într-o credință a mea despre principala condiție pe care trebuie s-o îndeplinească cineva cînd se anunță candidat la o funcție:
„Eu însă cred că bucureştenii, trăitori neputincioşi într-un oraş de care nu se mai ocupă nimeni, au nevoie de un candidat care să le garanteze prin întreaga-i personalitate că va lua în mîini hăţurile complicatei administraţii muncipale şi pînă cînd nu-şi va îndeplini Proiectul nu-şi va găsi liniştea.
Din acest punct de vedere, mai ales în al doilea mandat, Sorin Oprescu a lăsat impresia unui om care uitase că e primarul Bucureştilor. Se ocupa de toate, numai de București, nu.
Deocamdată – i-am zis lui Robert Turcescu – singurul candidat care se înscrie în această fişă a postului e Nicuşor Dan.”
Îmi justificam opțiunea prin faptul că Nicușor Dan se bate de 10 ani pentru București:
„De zece ani, Nicuşor Dan se luptă pentru Bucureşti.
ONG-ul condus de el e un exemplu de eficienţă într-o ţară în care din cele 100.000 de ONG-uri, dacă-şi iau în serios misiunea vreo zece. Procesele intentate Primăriei, manifestările civice, au presupus un bun organizator.
Nicuşor Dan nu s-a mulţumit, precum şefii altor ONG-uri, cu datul din gură la tv în numele ONG-ului său într-o controversă sau alta și nici cu manifestări de ochii lumii, încheiate, toate, cu un bufet îmbelșugat cumpărat de o firmă de catering. El chiar a făcut ceva pentru Bucureşti. A făcut ceva pentru Bucureşti în condiţiile în care Bucureştiul a fost ţinta celei mai crîncene Mafii din vremurile tulburi:
Mafia imobiliară.
Din acest punct de vedere, Nicuşor Dan întruchipează în România instituţiilor de mucava un exemplu de autentic reprezentant al societăţii civile. Nicuşor Dan s-a înscris în cursa pentru Primăria Capitalei.
Are tot ceea ce cred eu că trebuie să aibă un candidat pentru a fi Primarul Capitalei.
De aceea, eu voi vota cu Nicuşor Dan.”
Pe 29 mai 2016, cu o săptămînă înaintea alegerilor locale, scriam pe cristoiublog.ro textul intitulat: De dragul speranței că se poate și Altfel de politică voi vota duminică, 5 iunie 2016, pe Nicușor Dan.
Sintetizînd, conchideam:
„Nicuşor Dan e un autentic candidat independent (chestia cu partidul USB e o glumă), un tip care s-a înscris în bătălia pentru Capitală, deoarece doar cîştigînd această bătălie îşi poate concretiza ideile despre Bucureşti, formate în zece ani de Bătălie ONG-istă pentru Bucureşti.”
Angajarea mea, neobișnuită la un jurnalist bătrîn, care a văzut multe fantoșe la viața lui, pentru un personaj pe care-l văzusem doar în studiourile tv, i-a supărat pe mulți dintre cei cu care nu sunt încă certat, în frunte cu Traian Băsescu.
Au venit alegerile locale.
Firește, am votat Nicușor Dan și USB.
Nicușor Dan n-a cîștigat Primăria Capitalei.
A obținut însă un scor ieșit din comun, dacă ne gîndim la concurența făcută de alți competitorii marilor partide.
30,52%, înaintea lui Cătălin Predoiu, și, iar USB, 15 mandate. Clotilde Armand a fost și ea cît pe-aci să cîștige primăria Sectorului 1.
Cu un asemenea rezultat, care l-a proiectat printre vedetele scenei noastre publice, Nicușor Dan se putea bate, în fine, cu mijloace solide, pentru concretizarea ideilor sale despre Bucuerști, pentru care se bătuse ca ONG-ist timp de 10 ani.
De aia îl votasem.
De aia îl susținusem.
Pentru că, în fine, cineva ars de patima pentru București, cineva care, vorba lui Camil Petrescu, văzuse idei, să aibă și mijloacele legale de a face ceva pentru București.
Nu s-a uscat însă bine tușul de pe ștampila pusă de mine pe candidatul USB, și Nicușor Dan a și anunțat că USB dispare pentru a lăsa loc USR, care USR va intra în competiția pentru parlamentare.
Despre această decizie, care-l transforma pe doctorul în Matematică Nicușor Dan într-un politruc second hand, au circulat și circulă multe zvonuri, inclusiv cel – devenit deja știre – că Nicușor Dan e creația sergenților majori mesianici, cei care, fie ei și ultra mesianici în ambiții, tot sergenți majori rămîn cînd e vorba de regizat spectacole pe scena noastră politică.
Pe mine nu mă interesează cauzele pentru care din Cel care a văzut idei Nicușor Dan a ajuns Cel care a văzut ciolane.
În campania pentru locale, Nicușor Dan ceruse votul mie și altor asemenea ca mine pentru a salva Bucureștiul.
După ce i l-am dat, a lăsat Salvarea Bucureștilor și s-a apucat să salveze România.
Admițînd că i-aș da votul ca să Salveze România, cine-mi garantează că, după parlamentare, cu un scor bun, Nicușor Dan nu va abandona Salvarea României pentru a Salva Europa?
Europa mai întîi și Planeta, ba chiar și Galaxia, mai apoi.
L-am susținut pe Nicușor Dan, deoarece – așa cum am scris – am văzut în el un Altfel de a face politică.
De politicieni care după ce le-am dat votul uită angajamentele electorale sînt sătul.
Nicușor Dan îmi lăsa impresia unui altfel de politician, care-și va respecta făgăduielile electorale de a se bate pentru București.
De la scrutinul din 5 iunie 2016, Nicușor Dan n-a făcut nimic pentru a-și transpune în practică Programul de Salvare a Bucureștilor, care mă sedusese în multe dintre punctele sale.
Din 5 iunie 2016 și pînă acum, timp de patru luni, Nicușor Dan s-a ocupat cu campania pentru parlamentare.
Cînd cineva îți cere votul și tu i-l dai, luîndu-i în serios făgăduielile, e musai ca respectivul să respecte înțelegerea.
Dacă n-o face, e un impostor.
Nicușor Dan se fălește cu sondaje în care USR are peste 10%.
Nu mă interesează.
Poate să obțină și peste 50%.
Pentru mine, tot un impostor rămâne.
Mi-a făgăduit un Altfel de politică și face politică românească de care cu toți sîntem sătui pînă peste cap.
Și, mult mai grav, m-a lecuit pentru totdeauna de iluzia naivă că în România se poate face și Altfel de politică!
Sursa: cristoiublog.ro
