Marinela Dragomir, soţia ofiţerului SRI Daniel Dragomir, arestat în dosarul de spionaj „Black Cube” îndreptat împotriva şefei DNA, îi adresează o scrisoare deschisă lui Daniel Horodniceanu, procurorul şef al DIICOT, instituţie care îl are în custodie pe fostul ofiţer.
Scrisoare deschisă
În atenția Procurorului Șef al DIICOT, domnului Daniel-Horodniceanu
21 Noiembrie 2016
Stimate Domnule Procuror Șef,
Vă mulțumesc daca parcurgeti aceste rânduri prin care îmi exprim profunda îngrijorare cu privire la soarta soțului meu, Daniel Dragomir, supus de 70 de zile măsurii de arest preventiv în speța Black Cube.
Este o profundă nedreptate pe care o suferă un cetățean român, un fost ofițer care și-a servit patria sub drapel, dar și o profundă nedreptate la care suntem supuși noi, cei din familia sa.
Vă scriu aceste rânduri pentru a vă semnala gravitatea deosebită a șirului de nedreptăți la care soțul meu și întreaga noastră familie am fost supuși, dar și pentru a vă solicita stoparea acestor abuzuri, ca urmare a funcției publice pe care o dețineți.
Stimate Domnule Procuror Șef,
„Dacă libertatea reprezinta ceva, atunci reprezintă dreptul de a le spune celorlalți ceea ce nu vor să audă”.
Dați-mi voie ca, pe această cale, să vă ofer câteva argumente în sprijinul nevinovăției soțului meu, dar și să trag un semnal de alarmă cu privire la grave încălcări ale procedurilor judiciare normale.
Fiind cel mai apropiat om de Daniel, am participat la mai multe ședințe de judecată a măsurii arestului preventiv. În aceste ședințe, procurorii subordonați dumneavoastra au prezentat în fața judecătorilor informații complet eronate, neadevăruri și dezinformări care, din păcate, nu au nicio legatură cu speța judecată.
În realitate, nu a existat și nu există în dosar nicio probă, nicio dovadă și niciun martor care să declare faptul că s-ar fi dorit spionarea si/sau denigrarea si/sau compromiterea procurorului șef al DNA.
Ceea ce rezultă din documentele făcute publice, ceea ce rezultă dintr-o încheiere a instanței (din dosarul Black Cube) pe care procurorul DNA a primit-o de la un procuror DIICOT și a depus-o într-un dosar public (aflat în instanță) nu se referă la vreo tentativă de spionare și/ sau denigrare a conducerii DNA.
În mod concret, din dosar nu rezultă ca soțul meu ar fi vinovat de vreo faptă sau de vreun act reprobabil ori de vreo acțiune care ar aduce atingere legii. Singurele indicii din dosar se referă la declarațiile unor cetățeni străini care au spus orice pentru a-și salva angajații (cetateni straini care au ramas la caliatatea de suspecti )și, prin acest fapt, sunt lipsite de credibilitate.
Cu toate acestea, chiar și din aceste declarații neverosimile, nu rezultă infracțiunile de care este acuzat în prezent soțul meu. Chiar si din depoziția acestor matori nu reiese în niciun fel fapta de instigare.
Orice om care cercetează cu onestitate faptele își poate da seama că nicio persoană, fie ea numită Daniel Dragomir sau altfel, nu avea cum să instige o firmă de talia, experiența și reputația profesională internațională a Black Cube. Este imposibil ca această companie care se distinge prin profesionalismul serviciilor oferite, să primească de la Daniel sau de la orice altă persoană, indicații despre cum să își desfășoare activitatea.
Este extrem de grav că sotul meu este acuzat și arestat pentru fapte care nu sunt incriminate de nicio lege, adică de faptul că ar fi angajat o firmă recunoscută internațional pentru serviciile de cercetare și verificare de informații publice.
La fel de grav și chiar inacceptabil, în opinia mea, este ca un procuror de ședință să ceară instanței de judecată arestarea unei persoane pentru motivele urmatoare: “Cerem să mențineți starea de arest preventiv pentru că probabil vom mai cauta și alți participanți la aceste infracțiuni și percheziția informatică nu este finalizată”(în ședința din data 02.11.2016). Intr-o alta sedinta motivele cererii de arestare enuntate de procurorul de sedinta au fost urmatoarele:”acesta nu si-a recunoscut fapta si nu a dat declaratie, de aceea cerem mentinerea lui in masura preventiva”. Nu, Domnilor Procurori, nu este drept sa cereti o masura privativa de libertate pentru a cauta alti infractori, pentru a-l obliga sa recunoasca orice, nu asa se face justitie, ci cu probe obtinute legal, nu servite!
După cum probabil știți, Daniel este acuzat de constituirea de grup infracțional conform art. 367 (6): ‘Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni”. Cu toate acestea, există o singura persoană inculpată și arestată în dosar. Cei care au săvârșit presupusele infracțiuni, cei care ar fi coordonat și care ar fi decis asupra modului de lucru se bucură de libertate totală și nu sunt în niciun fel deranjați de instituțiile de justiție române. Singurul vinovat, în ochii organelor de anchetă, este Daniel Dragomir.
Domnule Procuror Șef,
Vă mărturisesc, că nici eu, nici cei apropiați, nu putem să înțelegem de ce se cere și se dorește cu orice preț ținerea lui Daniel în stare de arest.
Vă relatez un alt episod foarte tulburător care relevă că suntem martori la un abuz din partea organelor de anchetă. Concret, unul dintre cei doi procurori de caz și-a manifestat intenția de a continua ancheta. Cu toate acestea, șefii ierarhici nu l-au lăsat să conducă ancheta după cum considera de cuviință procurorul de caz (imparțialitatea procurorului fiind pe cale de subordonare). Este încă o dovadă că ceea ce se urmărește este ținerea în arest a soțului meu, nimic altceva.
În aceeași ordine de idei, vă aduc în atenție că, în România anului 2016, este posibil ca un cetățean să fie lipsit de libertate și ținut în această condiție umilitoare pentru ca procurorii să facă percheziție informatică, deși toată aparatura electronică, de la computere la telefoane și medii de stocare, cd-uri, stick-uri, toate aceste dispozitive electronice se află în custodia instituției pe care o conduceți.
Abia după 70 de zile, DIICOT a reușit să le cloneze și, odată efectuată clonarea, acestea nu mai pot fi alterate în vreun fel. Însă percheziția poate dura între 4-8 luni pentru că sunt foarte mulți terra stocați în infrastructura informatică, sunt foarte multi saci cu documente ridicate care inca nu au fost desigilati.
Vă aduc în atenție faptul că au fost ridicate toate dispozitivele familiei noastre, întreaga aparatură de la firma la care lucram, de la angajați ai firmei, deci un număr foarte mare de dispozitive. Odată cu ridicarea calculatoarelor firmei, la pachet cu licențele aflate pe calculatoarele respective și cu baza de date a firmei, activitatea companiei a fost grav afectată și a condus la pierderea clienților și la concedierea angajaților. Firma respectivă și-a achitat toate obligațiile fiscale către statul român, are toate taxele și impozitele plătite la zi și nu are nicio calitate în acest dosar.
Am transmis mai multe solicitari către DIICOT pentru returnarea calculatoarelor firmei, astfel încât să reușim repornirea activității. De asemenea, am solicitat transmiterea dispozitivelor electronice folosite de copii mei și de familia administratorului firmei pentru că activitatea școlară a celor mici este afectată de lipsa acestora. Fiecare dintre aceste solicitări au rămas fără niciun răspuns.
Nu vreau să gândesc că sunteți părtaș la acest abuz, la încalcarea gravă a drepturilor omului, la încălcarea dreptului la aparare, la încălcarea dreptului la un proces echitabil, la încălcarea prezumției de nevinovăție. Consider doar că nu sunteți corect sau complet informat în ceea ce privește evoluția anumitor dosare aflate în coordonarea dumneavoastra.
Domnule Procuror Sef, ma tem că justiția nu își urmează cursul firesc în acest dosar. Urmarirea penală este o primă fază a procesului penal în care se poate confirma sau nu suspiciunea săvârșirii faptelor. Mă tem că dovezile și probele aflate în acest dosar nu constituie argumentele pentru a decide vinovăția sau nevinovăția unui om, nu constituie motive de arestare, iar prezumția de nevinovăție este grav încălcată.
Mă tem că justiția nu este independentă în acest dosar, ci urmează execuția oarbă a unor ordine. Mă tem că această măsură privativă de libertate este un mod de tortură psihică pentru a-l determina să recunoască faptele expuse de procurori, ceea ce ar fi un mod foarte comod de rezolvare a cazului. Printr-un acord de recunoaștere, dosarul nu ar mai fi public niciodată, în aparență făptașul ar fi fost prins, iar toată lumea ar fi mulțumită.
Însă, o astfel de declarație luată cu presiunea arestului preventiv, ar satisface oare înfăptuirea dreptății? Conform jurisprudenței CEDO, răspunsul este clar negativ.
„Umanitatea şi respectarea fiinţei umane, beneficiară a prezumţiei de nevinovăţie, trebuie să prevaleze în faţa dorinţei de a rezolva dosare cu orice preţ, cu economie de timp, de bani şi resurse”. (CEDO)
Mai mult, „CEDO recunoaște existența unei legături clare între prezumția de nevinovăție și alte drepturi aferente unui proces echitabil, în sensul că încălcarea drepturilor respective periclitează inevitabil și prezumția de nevinovăție: dreptul de a nu se autoincrimina, dreptul de a nu coopera și dreptul de a păstra tăcerea, precum și dreptul la libertate (și dreptul de a nu fi plasat în arestare preventivă).”
Dar eu sunt un simplu cetatean, domnule Procuror Sef. Eu am toate motivele să mă tem pentru că am primit numai semnale negative din partea instituțiilor abilitate să cerceteze speța în care este implicat soțul meu. Într-un sistem de drept în care repartizarea dosarelor se face aleatoriu pe principiul „la cine trebuie” nu îmi mai rămâne decât să apelez la invocarea divinității pentru ca, printr-o greșală a sistemului dosarul sotului meu să ajungă în fața unui judecator căruia să nu ii fie teamă să judece corect.
Dumeavoastră, în schimb, conduceți o instituție și aveți atât mijloacele necesare, cât și reponsabilitatea de a ajuta la aflarea adevarului și la înfăptuirea justiției, in mod corect. Am toată încrederea că dumneavoastră nu vă temeți, precum alte persoane aflate în funcții publice, de efectele aflării adevarului. Ar fi grav, Domnule Procuror Șef, pentru că atunci condamnați un om nevinovat să rămână în spatele gratiilor și îi luați dreptul la o aparare corectă, la un proces corect, daca se va ajunge la un proces. De asemenea, ați face o mare nedreptate și ați produce multă suferință nu numai lui, ci și familiei lui.
Domnule Procuror Șef,
Am îndrăznit vă adresez aceste rânduri pentru că am observat că, în numele opiniei publice, se cere arestarea unui om, în numele opiniei publice se motivează arestarea unui om. Cu toate acestea, în acest caz, am văzut foarte mulți formatori de opinie, foarte mulți jurnaliști cu experiență care își manifestau nedumerirea cu privire la arestarea lui Daniel. Multe voci din spațiul public se întreabă de ce se dorește ținerea în arest a lui Daniel. Mulți se întreabă ce lege a încălcat, unde este fapta penală săvârșită de soțul meu.Consider că aceste voci din spațiul public au dreptate să pună aceste întrebări.
Există o doză foarte mare de absurd și de abuz judiciar în cercetarea acestui caz. În dorința închiderii dosarului cu titlu de rezolvat, au fost comise foarte multe greșeli care au toate șansele să fie condamnate de CEDO. Dar până la soluția CEDO, în calitate de Procuror Șef al DIICOT, dumeavoastră aveți obligația profesională și legală să asigurați o urmarire penală, un proces legal și corect tuturor cetățenilor. Conștiința și profesionalismul trebuie să învingă orice temeri și sunt sigură că așa se va întâmpla până la urmă.
Am ales aceasta cale de adresare excepțională pentru că instituția pe care o conduceți nu mi-a răspuns la nicio solicitare vreme de 60 de zile, timp în care soțul meu, tatăl a doi copii, nu se află lângă familia lui, acolo unde îi este locul, ci este arestat abuziv și ținut abuziv în această stare degradantă.
Când un copil de șase ani îți spune plângând că ii este dor de tati și promite că va fi cuminte astfel încât tati să vină acasă, este foarte greu să îi explici de ce tati nu poate să fie cu el. Este sfasietor sa ii explic copilului ca tati nu este langa el in ziua in care implineste sase ani, desi aceasta era singura lui dorinta de ziua lui. Nu isi dorea jucarii, vroia ca tati sa fie langa el si astfel ar fi avut o zi fericita. Este greu să îi explic că, deși nu a făcut nimic împotriva legii, tatăl lui nu poate să fie cu noi. Nu pot sa le explic copiilor mei ca traim vremuri tulburi si suntem victimele ale unui sistem care actioneaza la comenzi, pentru ca imi doresc să am copii lângă mine, ca ei să trăiască și să lucreze în România. Vreau sa traim in aceasta tara, vreau această țară să fie un loc în care drepturile omului și ale cetățeanului sa fie respectate la fel cum se întâmplă într-un stat cu democratic.
Vă scriu pentru că am ajuns într-o situație disperată, în care nu mai am soluții și resurse pentru a mă lupta cu un sistem judiciar bolnav. Stă în puterea dumeavoastră să stopați abuzul pe care vi l-am descris. E drept, e vorba despre un singur abuz dintr-un șir lung. Sunt o mamă și o soție care vă adresează acest apel disperat, ca martor și victimă colaterală într-un proces abuziv.
Dumnezeu să vă dea putere să vă aplecați cu ochii limpezi și mintea curată asupra acestui caz și să procedați așa cum vă dictează legea și conștiința dumneavoastră, nu orgoliile și pasiunile altora.
Cu deosebită considerație și încredere,
Marinela Dragomir
