Să zic de la început că nu îl agreez pe Trump. Dacă eram american, probabil că nu l-aș fi votat. În primul rând pentru că, la banii lui, taică-su putea să-i dea o mai bună educație. Bogat, ori sărac, un bădăran e un bădăran. Dar americanii au trecut peste asta. Era o butadă care spunea că cel mai lipsit de drepturi personaj din America este un barbat alb, heterosexual, de vârstă medie, care lucrează și nu e bolnav. Ei, bine, 59% dintre bărbații albi au votat cu Trump. Și 52% dintre femeile albe. E revanșa suburbiilor orașelor americane, dar și a redneck-ilor care se spetesc în ferme, contra unui establishment care părea de decenii mult mai preocupat de minorități, de jocuri de salon, cu întindere locală sau planetară, decât de ce se întâmplă în USA. Între minorități/defavorizați/whatever și corporații, există un miez al sandwichului pe care nimeni nu l-a băgat multă vreme în seamă. Cum se zice la noi, clasa mijlocie, aia care se scoală dimineața și lucrează și plătește taxe. Își vede de treabă și nu e prea vocală. În vreme ce minoritarii de toate soiurile, și asistații sunt zgomotoși, iar lobby-urile corporațiilor neobosite. Vă sună cunoscut?
Evident, după rezultate, liderii Europei, cărora doamna Clinton-președinte le promitea un status quo, au început cu jumate de gură să-l felicite pe Trump. Felicitările germane au sunat ca și limba respectivă: a pietre scrîșnite între dinți. Își râd în pumni de ”prostia” americanilor. Nu poți judeca, la grămadă, un popor, fără să fi trăit în pantofii lui. De afară, multe pot părea strîmbe, sau drepte, fără să fie musai așa. Sigur, istoricește vorbind, Europa are experiențe amare cu tipi guralivi, anti-sistem, care au promis marea cu sarea, au dat diverse pe datorie, prostind mulțimile cu mărgelușe și oglinjoare, ducându-le en fanfare spre dezastru. (Pe unul, că tot vorbeam de germani, cred că îl chema Adolf. Sau era Benito?) Și au mai fost gafeuri de mare amploare și fără să facă neapărat un război. Au spus vorbe frumoase, n-au călcat în străchini și au fost cît se poate de corecți politic. Doar și-au înglodat țările în datorii. Sau au impus multiculturalism, bla-bla, bla-bla, puneți voi ce mai credeți aici. Uitând de majoritari, de plătitorii de taxe… Ring a bell?
Deci, coană Europo, nu te mai minuna și nu mai critica decizile americanilor. Vezi cum schimbi foaia din mers, până nu ne trezim pe Bătrânul Continent cu niște fistichii mai bădărani și mai periculoși decât Trump. Uite ce Brexit a urzit un Nigel oarecare. Și-acum, funcționarii cu mânecuțe de la Brux jelesc și-i hulesc pe britanici. În loc să se întrebe unde au greșit. În politica interna și externă a UE.
PS: Sociologii și matematicienii de la casele de sondare din toată lumea, să-și caute alte meserii, sau să schimbe modelele. Prea au dat-o de gard.
Sursa: blogdecainerau.wordpress.com
