Într-un interviu acordat pentru stiripesurse.ro, Victor Ponta vorbeşte şi despre aşa-zisa mega-moschee care ar urma să se contruiască în Bucureşti şi despre felul în care se împacă opinia sa cu susţinerea acordată de PRU.
Reporter: – Dumneavostră, în calitate de premier și de om politic în general, ați avut o relație bună cu Turcia și cu președintele Erdogan, ați fost în favoarea moscheii de la București, pe când PRU și președintele Diaconu au fost poate cei mai vocali adversari ai proiectului.
Victor Ponta: – Nu trebuie să fie de acord cu mine.
Reporter: – Poate ar trebui să-i întreb pe dânșii cum se împacă susținerea față de dumneavostră cu proiectul moscheii, dar vă întreb și pe dumneavostră.
Victor Ponta: – Eu pot să vă explic punctul meu de vedere. Cât am fost prim-ministru, am considerat că unul dintre obictivele fundamentale ale guvernării pe care am condus-o este echilibrul interconfesional. Aici tot de la minciunile lui Băsescu a pornit totul, cu mega-moscheea. O moschee pe care Băsescu o promis-o. Nu are rost să vă aduc aminte că el a semnat-o, după care eu a trebuit să o dau, că altfel ziceam că nu sunt de acord cu cea zis președintele României. Dincolo de acest teren, pe care nu s-a mai construit nimic, Guvernul pe care l-am condus a bani pentru refacerea Sinagogii din București, a dat bani pentru Catedrala Mântuirii Neamului, a dat bani pentru refacerea bisericilor greco-catolice din Transilvania, am sprijinit (nu cu bani, că nu ne-au cerut) cu partea de legislație bisericile neoprotestante, care mi-au spus că există o discriminare în ceea ce privește învățământul confesional față de învățământul de stat. Am transmis ca prim-ministru mesaj și de Paștele evreiesc, și de Ramadan, și de Paștele Catolic, pentru că eu cred că asta e obligația unui prim-ministru într-o țară europeană, să țină cu toată lumea. Altfel, chestiunile astea cu cruciadele mi-au plăcut, le-am studiat și eu, dar au fost acum 1000 de ani. Cel mai rău mi s-a părut Băsescu, care sunt convins că nu crede în nimic, nici în Dumnezeu, nici în Alah, nici în Iahve, în nimic, în stilul lui tipic de demagog, pe o moschee pe care el s-a angajat în numele României să de-a terenul, a devenit un cruciat palatin, mai avea puțin și își punea un cearșaf cu crucea pe el.