Gabriel Resources a dat statul român în judecată din cauza stopării exploatării de aur de la Roșia Montană. Gabriel cere 4 miliarde de dolari de la România.
Miza este enormă, dar statul român blochează transparența procesului: limitează accesul cetățenilor interesați și nu face publice documentele cazului, deși Tribunalul Cluj i-a ordonat să facă asta încă din aprilie.
Statul refuză ajutorul unor organizații care ar putea contribui la câștigarea procesului.
Despre proces și Curțile de arbitraj
Gabriel Resources a putut da în judecată România în 2015 la Centrul internațional pentru rezolvarea disputelor legate de investiții al Băncii Mondiale (International Centre for Settlement of Investment Disputes, ICSID) pentru că România semnase tratate comerciale bilaterale cu Canada și Marea Britanie (unde Gabriel are filiale) — tratate care prevedeau dreptul companiilor canadiene, respectiv britanice, de a da în judecată România în cazul în care consideră că acțiunile statului român le-au adus prejudicii.
Tratatul comercial bilateral între Canada și România prevede că publicul are dreptul să asculte părțile din audieri unde nu sunt discutate informații confidențiale și să aibă acces la documentele juridice după ce sunt redactate (să se protejeze eventuale informații confidențiale care, în general, se referă la secrete de stat sau comerciale). Dar asta numai dacă părțile la proces (în cazul nostru, Gabriel și România) nu au ajuns în prealabil la un acord prin care să restricționeze accesul.
Curți de arbitraj precum cea a Băncii Mondiale nu se supun unor reguli unice de drept internațional. Fiecare funcționează după regulile proprii și cele stabilite de statele semnatare ale tratatului comercial. Mai clar: în cazul Roșia Montană, Curtea de arbitraj a Băncii Mondiale, de care depinde dacă România va plăti sau nu 4 miliarde de dolari, judecă după reguli stabilite de ea împreună cu guvernul român, canadian și britanic.
Prima audiere
Puțini români știu că prima audiere în cazul Gabriel versus România a avut loc la Washington în 23 septembrie.
Marcos Orellana, de la Centrul pentru drept de mediu internațional, avocat de drept internațional care acordă asistență juridică Alburnus Maior pentru procesul Gabriel vs. România, a participat la audiere în calitate de observator. Alburnus Maior, asociația roșienilor, încearcă de la începutul procesului să urmărească evoluția cazului și să aducă o contribuție în sprijinul statului român .
Orellana mi-a spus că „aranjamentele făcute de tribunal pentru membrii publicului interesați de audiere au fost cele mai puțin transparente posibil.”
În alte cazuri, audierile au fost transmise live pe internet astfel încât să poată fi urmărite și de cei care nu sunt la Washington.
Audierea nu a fost transmisă online, ci prin televiziune cu circuit închis, numai pentru cei care se aflau în clădirea tribunalului. Martorii nu au avut acces la prezentările powerpoint făcute de părți, deci le-a fost greu să urmărească argumentele, chiar și în acele secțiuni unde nu erau discutate informații confidențiale. Transmisia nu a fost live, ci cu întârziere de o oră.
Orellana mi-a spus că un astfel de tribunal de arbitraj aplică de obicei aranjamentele referitoare la transparență la care au căzut de acord părțile, deci:
„Este rezonabil să tragem concluzia că România a căzut de acord cu Gabriel ca accesul să fie restricționat, că guvernul României nu a vrut ca cetățenii să aibă acces la audieri”, mi-a spus Orellana.
L-am întrebat pe Orellana dacă, pe segmentul pe care l-a putut asculta, i s-a părut că avocatul României apără cu tărie cauza țării noastre. Orellana mi-a răspuns că accesul lui a fost atât de limitat încât îi este greu să judece. A adăugat, „poate ăsta este unul dintre motivele pentru care partea română preferă ca acest arbitraj să aibă loc în spatele ușilor închise.”
Alburnus Maior nu primește acces la documente
Imediat ce Gabriel a dat în judecată România, Alburnus Maior a cerut transparență guvernului român. Pe de o parte, experiența i-a învățat pe roșieni și pe prietenii lor că e musai să urmărească atent ce face guvernul.
Pe de altă parte, Alburnus a vrut să aducă o contribuție la caz: fiind cei mai în temă pe subiectul Roșia Montana, au vrut să sprijine statul român cu argumente care ar putea ajuta România să câștige. Pentru a depune această contribuție (numită amicus curiae), Alburnus Maior ar avea nevoie să vadă care sunt acuzațiile aduse de Gabriel Resources — deci trebuie să vadă documentația cazului.
A trecut un an de când Gabriel a dat în judecată România și Alburnus Maior tot așteaptă documentele de la statul român.
Citiți mai mult pe: digi24.ro
