În jurul lui Sebastian Ghiță s-a creat o aură, deja intrată în folclor, că ar avea strânse legături cu serviciile de informații. Nu știm de când și-a intersectat pașii Sebastian Ghiță cu serviciile secrete, însă anul intrării României în Uniunea Europeană găsește firmele lui deja conectate la conducta de bani a SRI. În 2011, o firmă deținută de doi foști seniori din aparatul tehnic-nonoperativ al SRI s-a asociat cu societățile lui Sebastian Ghiță. La un an după aceea, oamenii din SRI au cedat 90% din firmă către generalul Dumitru Zamfir, cel care a ocupat funcția de director adjunct al SRI din 1997 până în 2009.
România Curată încearcă să creioneze un portret al generalului SRI care nu s-a sfiit să afișeze la vedere o relație cu grupul Teamnet, ce aparține lui Sebastian Ghiță. Vom prezenta atât asocierile de afaceri ale lui Dumitru Zamfir, cât și ale fiicei, soției și mamei generalului. De asemenea, vom încerca să înțelegem cine sunt ”tovarășii săi de arme” de după ieșirea la pensie.
În anul intrării României în UE, Ghiță era deja contractor al SRI
Nu știm unde s-au cunoscut Sebastian Ghiță și Dumitru Zamfir. Cert e că în ultimii doi ani de carieră în SRI ai lui Dumitru Zamfir, grupul de firme al prietenului lui Ponta a fost contractor al SRI. Iată cronologia acestor contracte, îmbinată cu câteva repere din viața generalului Dumitru Zamfir:
– În 22 iunie 2007, Institutul pentru Tehnologii Avansate al SRI atribuie un contract de 96.887 lei firmei Asesoft Smart SRL, a lui Sebastian Ghiță.
– Pe 8 ianuarie 2008, Asesoft International SA primește un contract de 4.939.758 lei (furnizare de materiale si echipamente de retea, software si tehnica de calcul ), atribuit de UM 0296 București, adică Directoratul de Comunicații și Tehnologia Informației din cadrul SRI, structură subordonată la acel moment generalului Dumitru Zamfir, directorul adjunct al SRI.
– La final de iunie 2008, la Palatul Cotroceni, Traian Băsescu îl înaintează în grad până la ”general cu patru stele” pe Dumitru Zamfir, adjunctul lui George Maior de la SRI. Un moment de glorie după o lungă carieră în serviciul de spionaj intern.
– În decembrie 2008, generalul Dumitru Zamfir e trimis în judecată de DNA pentru matrapazlâcuri imobiliare cu un apartament al RAAPPS de pe Str. Mihai Eminescu, de lângă Piața Romană, pe care și l-a cumpărat pe baza unei declarații false. O lună mai târziu, generalul urmărit de DNA e obligat să facă un pas înapoi. Se desparte de fotoliul de director adjunct al SRI.
– În 2009, într-o garsonieră de pe Calea 13 Septembrie, doi necunoscuți înființează firma Security Global Consulting. Unul dintre asociați e chiar proprietarul garsonierei, Viorel Soare. El va juca un rol important în povestea noastră.
Probabil din lipsă de spațiu, micul ”start-up” caută o locație în care să-și deschidă un sediu secundar, pentru birouri. Găsește un apartament de 76 mp, la etajul 1 într-un bloc comunist de pe Calea Moșilor.
– În 25.06.2009 Security Global Consulting SRL încheie un contract de locațiune pentru acel apartament comunist, cu o tânără, Maria Iulia Zamfir, pentru suma de 2.500 de euro/lună (Vezi capturile foto atașate 1, 2 și 3). Această sumă include chiria de 1.500 euro/lună și alți 1.000 euro pentru folosirea echipamentelor cu care apartamentul era dotat (mobilier, frigider, televizor, calculator etc). Tânăra Maria Iulia câștigă în intervalul 2009-2014 din închirierea apartamentului său către SRL-ul de garsonieră în jur de 150.000 euro. Norocoasa este chiar fiica generalului.
Referitor la acest contract de chirie foarte bănos, generalul Zamfir ne-a explicat următoarele: ”Dată fiind infrastructura, poziția și utilitățile care sunt, după o evaluare, s-a considerat că ăsta ar fi un preț bun. Acționariatul… (n.r – a decis). Hotărârea n-a luat-o cineva, ci am căzut de acord că asta ar fi. E o chestie privată până la urmă. Toți am căzut de acord că asta e soluția cea mai bună și că era un loc aflat într-o poziție geografică bună, cu posibilități de deplasare rapidă și de acces mai rapid la contracte… Să nu uităm că există diferențe mari de prețuri pe piața imobiliară, funcție de perioada de timp și zona geografică a Bucureștiului”. În 2009, la momentul la care asociații firmei Security Global Consulting SRL decideau să închirieze cu 2.500 euro/lună apartamentul fiicei generalului, Dumitru Zamfir nu era asociat în firmă. Cu toate acestea, afirmația generalului: ”toți am căzut de acord că asta e soluția cea mai bună”, induce ideea că și el ar fi fost implicat în actul decizional.
– În 2010, hackerul Guccifer sparge mai multe căsuțe de email sensibile, printre care și pe cea a lui George Maior. Din fragmentele de corespondență făcute publice, aflăm că acesta ar fi fost informat încă din 2010 de un expat stabilit la Bruxelles, că Sebastian Ghiță făurise un sistem de câștigare a contractelor bazat pe șpagă (vezi aici). Mecanismul se învârte pe mai departe:
– În iulie 2010, Asesoft International SA încheie un alt contract cu UM 0296 a SRI-ului, în valoare de 412.128 lei.
– În septembrie 2011, firma Security Global Consulting SRL, cu sediul în apartamentul fiicei generalului SRI Dumitru Zamfir și având ca asociați doi ofițeri SRI retrași din activitate, se asociază cu firmele lui Sebastian Ghiță (2K Telecom SRL și Teamnet International SA), înființând împreună societatea Penta Group TSM.
– În decembrie 2011, firma lui Ghiță, Teamnet, împreună cu Security Global Consulting SRK înființează încă o firmă, Logical Integrated Systems SRL, societate care în 2014 nu avea nici un angajat (conform datelor de bilanț de pe site-ul Ministerului Finanțelor), a creat softuri la comandă în valoare de 6.448.545 lei.
În 2012, generalul (r) Dumitru Zamfir primește stigmatul condamnării definitive la 1 an de închisoare ”cu suspendare” pentru apartamentul ultracentral obținut pe nedrept din fondul locuințelor de lux ale RA-APPS. Deși cu reputația pătată, Dumitru Zamfir este liber. În plus, e decorat cu înalta distincție Steaua României în Grad de Comandor, are pensie specială și domiciliul într-un apartament de 140 mp pe bd Mircea Eliade, într-o clădire la parterul căreia funcționează Boutique Comtesse du Barry Primăverii, ”magazinașul de cartier” al lumii alese din cartierul Primăverii.
În ciuda încercărilor care l-au marcat, generalul (59 ani la acel moment) simte că are puterea să o ia de la capăt. În 2012 îl găsim pe poziția de vicepreședinte al Departamentului de Apărare al UNPR (aici), iar cu 2 zile înainte de alegerile parlamentare din 2012, generalul decide să intre în afaceri, preluând 90% din firma Security Global Consulting SRL. Intrarea lui în firmă se produce la scurt timp (câteva luni) după ce Sebastian Ghiță își face exitul din Teamnet. Deci, oficial, pașii celor doi nu se întâlnesc niciodată, deși firmele lor sunt partenere.
Pe lângă afaceri, pe Dumitru Zamfir îl găsim în 2013 și ca secretar general al consiliului general al Asociației Naționale pentru Securitatea Sistemelor Informatice. Presa relatează inclusiv prezența sa la un eveniment sponsorizat de Teamnet, alături de guvernatorul Mugur Isărescu și generalul Michael Hayden, ex-șef al CIA-ului și al NSA-ului. (aici).
Pentru firmele fondate de Ghiță, contractele cu SRI-ul nu se opresc. În iunie 2013, Institutul pentru Tehnologii Avansate al SRI-ului virează firmei Teamnet (asociata fostului adjunct al SRI), suma de 4,8 milioane lei. Descoperirea a fost făcută de reporterii Rise Project. Pentru această sumă nu este publicitată vreo procedură pe site-urile de achiziții publice (aici).
SRL-ul în care a avut loc ”schimbarea de gardă” din SRI
Fiu al lui Aurel Berciu, despre care sursele RC susțin că în comunism desfășura ”activități pe relație externă” (RC a solicitat punct de vedere pe temă, însă nu l-a primit), Pepe Berciu e celebru în lumea mondenă și a cluburilor de fițe, unde l-a avut partener o vreme și pe controversatul Remus Truică.
Pepe Berciu e coproprietarul BDG Imprest SRL, unul din cei mai puternici distribuitori de spirtoase de lux din România, având exclusivitate pentru brandul Jack Daniel’s. Asociat cu el în BDG este bunul său prieten Ioan Biriș. Acesta e ginerele lui Virgil Măgureanu, primul director al SRI-ului, care, deși discret, și-a păstrat influența în cercurile de putere.
Importatorul de whisky Pepe Berciu deține în prima parte a anilor 2000 și o firmă de software, Concept Data SRL. Coasociatul său este un necunoscut pe nume Gruia Constantinescu. În 10 mai 2005 Pepe Berciu se retrage din firmă, lăsând-o toată asociatului său.
O lună și ceva mai târziu, pe 20 iunie 2005, Gruia Constantinescu primește în firmă noi coasociați. Îi enumerăm doar pe colonelul SRI Grigore Stolojanu (15%) și firma Data TC Consulting SRL (15%), administrată de Iulia, fiica generalului SRI Gheorghe Zamfir, cu sediul la aceeași adresă de pe Calea Moșilor ca și punctul de lucru de mai târziu al Security Global Consulting SRL (firma asociată cu Sebastian Ghiță). Între administratorii firmei Concept Data SRL e numită și Elena Zamfir, soția generalului.
La numai o lună și jumătate de la momentul intrării în firmă, fiica și soția generalului Zamfir și generalul Grigore Stolojanu (între timp avansat de președintele Traian Băsescu la grad de general: aici), se retrag din firma Concept Data SRL.
Practic, într-un interval de mai puțin de 3 luni din 2005, în societatea Concept Data SRL s-au perindat Pepe Berciu, tovarăș de nădejde al ginerelui ex-directorului SRI Virgil Măgureanu (până în 1997), soția și fiica directorului adjunct al SRI (începând cu 1997) și generalul Grigore Stolojanu, expert în telecomunicații, care va fi numit un an mai târziu, în 2006, membru în ”Comisia Națională de Autoevaluare Schengen”.
Mai merită menționat și că în firma fiicei generalului Zamfir, Data TC Consulting SRL, administrator a fost mama ei, Elena Zamfir și împuternicit un anonim, Cornel Marcu. Acesta e asociat în Geres România cu un offshore-ul cipriot TCS Aviation Investments Limited reprezentat de Nicolai Mândrilă. Acesta e avocatul cel mai de încredere al lui Ion Țiriac, pe care miliardarul l-a cooptat inclusiv în boardul Fundației sale private ”The Puma Foundation” din Panama, unde are mutată toată averea (aici). Cornel Marcu apare și în CA-urile Țiriac Leasing SA și în IFMA SA, societăți controlate tot de Ion Țiriac.
Viorel Soare și generalul Dumitru Zamfir au negat orice legătură cu Pepe Berciu, tovarășul ginerelui lui Măgureanu: ”Nu cunosc nimic despre domnul Pepe Berciu cu atât mai mult că ar fi asociat sau prieten cu ginerele domnului Virgil Măgureanu. L-am întrebat și pe domnul Zamfir care a dat același răspuns”, ne-a declarat fostul SRI-ist Viorel Soare. Pepe Berciu nu a răspuns solicitărilor României Curate.
Mina românească de aur din Congo, mercenarii din Irak și ministrul petrolului din Nigeria
Dintre numele necunoscute din acționariatul Concept Data SRL, îi enumerăm pe Patric Vermeulen și Gruia Constantinescu. Despre Vermeulen știm că a fost responsabil în perioada Guvernării Ponta (2013-2014) de implementarea în Ministerul Afacerilor Externe din partea unui contractor privat, a ”Centrului de contact şi suport al cetăţenilor români din străinătate” (CCSCRS).
Necunoscutul Gruia Constantinescu devine brusc foarte interesant în clipa când descoperim că este coacționar într-o exploatare minieră din Congo, Gold Mining Corporation Nepoko SARL (GMK Nepoko), alături de (aici și aici) Jean Gbadi Karume născut în Bafwabaka (sat din Congo) și tecuceanul Melicianu Vicu Sorin, prezent în calitate de reprezentant al offshore-ului cipriot Saskiani Trading Limited.
Fostul SRI-ist Viorel Soare ne-a declarat că nu a avut nimic de-a face cu preocupările din altă sferă decât ale lui Gruia Constantinescu: ”Domnul Gruia Constantinescu era absolvent al facultății de Matematică din cadrul Universității București cu preocupări în domeniul statisticii și probabilităților matematice având cunoștiințe și în domeniul IT. Datorită constatării că avea preocupări în alte domenii, după o perioadă de încercare s-a renunțat la colaborare”.
În mina congoleză de aur cu acționariat român, se mai ivește un alt necunoscut cu nume foarte comun, Adrian Popescu, e un fost ofițer de securitate diplomatică la sediul ONU (2001-2004) școlit în SUA (aici), care din 2013 ocupă poziția de ”Chief of Security” la Gold Mining Corporation Nepoko SARL.
Șeful pazei de la mina de aur congoleză unde acționar e și ex-asociatul lui Pepe Berciu, Grigore Stolojanu și al Irinei Zamfir, a fost anterior ”Chief of Security” la firma ”Danubia Global Inc” (2004-2013).
Firma ”Danubia Global Inc” a fost implicată într-un scandal, după ce, conform documentelor wikileaks, în 2006 angajații români ai societății ar fi ucis trei irakieni la Fallujah, unde compania era angajată să presteze servicii private de pază în zonă de război. În 2009, offshore-ul care controla compania a cedat părțile sociale către doi români, unul dintre ei fiind generalul SIE Mihai Bichir, decorat de Emil Constantinescu în 2000 cu Ordinul Național Serviciu Credincios în Grad de Cavaler. În firmă a activat o vreme ca administrator și fiul său, Bogdan Valentin Bichir, iar sediul firmei a fost acasă la generalul Bichir. În 2010 acesta a ieșit din firmă (aici).
Aceeași ”Danubia Global Inc” a fost pomenită inclusiv în Wall Street Journal (aici), publicație care în 2006 emitea ipoteza că Danubia ar fi fost folosită pentru a prelua echipamentele și o parte din personalul Custer Battles LLC, un contractor de servicii de securitate din Irak investigat de autoritățile americane pentru o presupusă fraudă de 3 milioane de dolari din fondurile Autorităţii Provizorii a Coaliţiei din Irak. Fiul generalului Bichir a negat într-o declarație dată Wall Street Journal, orice legătură cu firma Custer Battles LLC. Ulterior patronii Custer Battles LLC a fost găsit vinovat de fraudă în Irak (aici).
Ca povestea să aibă și mai multă ”alură internațională”, doi dintre acționarii ”Danubia Global Inc” sunt pomeniți și în scandalul de corupție din jurul unei foste ministre a petrolului din Nigeria, Diezani Alison-Madueke, considerată o pușculiță a fostului președinte Goodluck Jonathan (aici). Conform Sahara Reporters, ministra nigeriană a petrolului ar fi fost ajutată să transfere bani publici sifonați inclusiv de către Richard Levinson, unul din foștii acționari ai Danubia și totodată cel care ar fi vândut activele Custer Battles LLC către Danubia pentru 1$ (aici) .
După pensionare, o umbră a generalului e încă prezentă la datorie, în SRI
Generalul SRI Dumitru Zamfir a părăsit câmpul de bătălie, însă firmele în care familia sa e direct interesată, se bucură de succes în contractele cu SRI. Astfel, Logika IT Solutions SRL, parte a grupului de firme Mira Telecom, o are asociată minoritară pe fiica generalului, Iulia Zamfir. Firma câștigă în ultimii ani numeroase contracte cu serviciul secret unde a lucrat tatăl ei:
În 15 iulie 2014 primește un contract de 7.634.940,4 lei de la UM 0296 Bucureşti – Direcţia de Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei a SRI, pentru furnizarea de echipamente informatice aferente sistemului naţional de protecţie a informaţiilor IT&C de interes naţional împotriva ameninţărilor din spaţiul cibernetic.
În 9 decembrie 2015 semnează pentru suma de 539.850 de lei (fără TVA) de tot la de la UM 0296 Bucureşti în cadrul unui acord-cadru de furnizare a unor echipamente de reţea.
În 30 mai 2015 semnează un contract de 56.401.967,12 lei, ca să furnizeze şi instaleze o serie de echipamente şi sisteme informatice aferente Centrului de Date şi acces la infrastructura de comunicaţii de mare capacitate pentru implementarea sistemului informatic integrat de interoperatibilitate între bazele de date ale principalelor instituţii ale statului.
În firma Logika IT Solutions SRL, Iulia Zamfir e asociată cu un tânăr, Dragoș Băsmăluță. Acesta e administratorul Mira Telecom SA, firmă care la rându-i a derulat contracte cu SRI-ul înainte și după plecarea generalului Dumitru Zamfir din sistem:
– În 17.10.2007, contract de 30.232 lei cu Institutul pentru Tehnologii Avansate al SRI
– În 26.11.2007, contract de 27.466 lei cu Institutul pentru Tehnologii Avansate al SRI
– În 28.11.2007, contract de 780.000 lei cu Institutul pentru Tehnologii Avansate al SRI
– În 11.12.2007, contract de 387.502 lei cu Institutul pentru Tehnologii Avansate al SRI
– În 24.04.2008, contract de 90.035 lei cu UM 0466 București, brigada antitero
– În 19.09.2008, contract de 116.640 lei cu Institutul pentru Tehnologii Avansate al SRI
– În 29.10.2008, contract de 240.000 lei cu Institutul pentru Tehnologii Avansate al SRI
– În 05.12.2008, contract de 37.147 lei cu UM 0466 București, brigada antitero
– În 25.09.2009, contract de 15.800 lei cu U.M.0296 București
– În 05.11.2009 contract de 9805 lei cu Institutul pentru Tehnologii Avansate al SRI
– Acestora li se adaugă și contractul de Furnizare nr. 34 din 27.10.2015/MT 5973/27.10.2015, încheiat între MIRA TELECOM – S.A. – leader de asociere și UM 0929 București, Contractul Subsecvent de Furnizare nr. 3 din 25.02.2016 – 1522/29.02.2016, încheiat cu UM 0461 București.
În curând, SRI trebuie să anunțe și câștigătorul celei de-a doua licitații, în valoare de 25,5 milioane euro (aici) pentru finalizarea sistemului de integrare a bazelor de date cu caracter personal ale românilor. Au fost depuse 8 oferte (aici). Între competitori se află atât grupul fondat de Sebastian Ghiță (partenerul generalului SRI Dumitru Zamfir), cât și grupul Mira Telecom (unde la una din firme e asociată și fiica generalului SRI).
Cine e omul care și-a permis să închirieze cu 2500 euro/lună apartamentul fiicei generalului?
Dacă n-ar exista, Viorel Soare ar trebui inventat. El nu e doar ”omul care și-a pus gratuit garsoniera la dispoziția generalului” și în paralel a oferit o chirie de ”2500 euro/lună fiicei generalului”. Viorel Soare e un om de afaceri care a strâns în jurul său un buchet unic de parteneri.
Fost coleg în SRI (pe partea tehnică, nu operativă) cu Dumitru Zamfir și ulterior partener de afaceri cu generalul, Viorel Soare s-a asociat în firma Intelligence System Team SRL cu Andreea Oana Arvanitopol. Aceasta este menționată într-o investigație a CRJI ca fiind reprezentanta 2K Telecom SRL. Andreea Oana Arvanitopol și Alexandru Ghiță , fratele lui Sebastian Ghiță, apar în documentele Wikileaks ca fiind implicați în negocieri pentru aducerea în România a unui soft de spionaj de la o firmă din Italia, conform CRJI (aici).
Viorel Soare s-a asociat în 2008 în Hydro Electric Power SRL cu Mădălin Borș (consilier al Ministrului Economiei și Comerțului, Codruț Sereș), Nicolae Iulian Badiu, Petre Ștefan și Valentin Nica (artizanii rețelei de cablui subteran ”Duct City” din Cluj Napoca). Badiu și Ștefan
Viorel Soare s-a asociat în 2009 în firma Premier Communications SRL cu Rareș Cristian Criste, administratorul Energon Power & Gas din Cluj. Criste este afaceristul clujean care a generat decapitarea Hidroelectrica în 2013, după ce a oferit 1,4 milioane de euro șpagă conducerii Hidroelectrica ca să obțină un ”contract deștept” de cumpărare a electricității la preț diminuat (aici).
România Curată a descoperit că, în decembrie 2005-aprilie 2006, sfetnicul lui Codruț Sereș, Mădălin Borș și soția lui Codruț Sereș, Ioana Cristina, au fost asociați în Iccus Consult SRL cu Daniel Brădean. Acesta e tatăl lui Eugen Brădean, directorul de trading de la Hidroelectrica care l-a abordat în 2013 pe holurile companiei pe unul din membrii consiliului de supraveghere a Hidroelectrica de la acea vreme, Remus Vulpescu, căruia i-a oferit 500.000 euro cu potențial de creștere spre 1 milion euro, ca să sprijine semnarea contractului pentru energie ieftină cu Rareș Criste (aici).
Viorel Soare s-a asociat în 2011 în Nepo Business Group SRL cu Stelian Nistor, nașul ex-șefului Camerei Deputaților, Vali Zgonea (aici). Stelia Nistor este Suprem Mare Comandor al Ritului Scoțian Antic și Acceptat (aici). S-a asociat în Romcar Russian Buses SA cu cetățeanul moldovean Boris Golovin, despre care presa titra că ar fi ex-ofițer GRU și că reprezintă în România interesele oligarhilor ruși Oleg Deripaska și Igor Ziuzin la combinatele Mechel Târgoviște, Câmpia Turzii și UCM Reșița (aici). De asemenea, Boris Golovin e considerat un apropiat al controversatului beneficiar al contractelor de energie ieftină, Bogdan Buzăianu (aici). Boris Golovin s-a asociat și cu deputatul PSD Lucian Șova și cu Vlad Soare, fostul președinte al Gelsor.
Citiți mai mult pe: romaniacurata.ro
