Jurnalistul Vlad Stoicescu, co-fondator al revistei Dela0.ro şi fost reporter de investigaţii la Evenimentul Zilei, aduce argumente zdrobitoare în cazul plagiatului de care este acuzată Laura Codruţa Kovesi.
Jurnalistul face o analiză cronologică a acestui scandal, iar la final demonstrează ce nu este în regulă în teza de doctorat a şefei DNA.
„Câteva fapte în speța denunțului făcut de Sebastian Ghiță despre presupusa mușamalizare a unei fraude academice atribuite actualului procuror-șef al DNA Laura Codruța Kovesi:
– există un Raport final al Consiliului Național de Etică (CNE) din septembrie 2012 care clasează oficial ca neveridică acuzația de plagiat. Suspiciunea fusese înaintată în mai 2012 după ce o analiză a tezei de doctorat elaborate de Laura Codruța Kovesi identificase 60 de pasaje preluate ad litteram, fără utilizarea ghilimelelor și fără indicarea temeinică, academică a surselor;
– acest Raport final, care a constatat că „titlul de doctor în Științe Juridice a fost obținut în concordanță cu legislația în vigoare în anul 2011”, nu e același cu Raportul tehnic a cărui realizare frauduloasă e denunțată acum de Sebastian Ghiță. Cele două rapoarte sunt acte diferite, dar pe baza Raportului tehnic și a constatărilor sale s-au tras și concluziile Raportului final.
– Raportul tehnic a fost comandat de CNE unei echipe de „experți”. Legea care reglementează „buna conduită în cercetarea științifică” prevede o asemenea posibilitate. Textul juridic dispune astfel: „Consiliul Național de Etică își poate constitui grupuri de lucru pe domenii de știință și tehnologie, cu statut permanent sau temporar, potrivit prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare al CNE”. Dar mai există un alineat: „CNE are un aparat propriu de lucru și, atunci când este cazul, poate apela la experți”. Artificiul legal pare a fi acesta: atât în cazul Kovesi, cât și în cazul Ponta, s-au folosit „experții” pentru că, potrivit Regulamentului CNE, componența grupurilor de lucru (temporare sau permanente) ar fi trebuit făcută publică prin postare pe site-ul instituției. Nimeni nu știe, însă, cine au fost experții (iar legea nu dispune vreo obligație în acest sens);
– notificată de CNE, în mai 2012, cu privire la sesizarea de plagiat, Laura Codruța Kovesi a înaintat un punct de vedere (scris) la începutul lui iulie 2012. Ulterior, pe 27 iulie, a fost și audiată de membrii CNE. Ambele susțineri, scrisă și verbală, sunt sumarizate în Raportul final. Tot acolo sunt prezentate și concluziile Raportului tehnic elaborat de experți. Poate e o coincidență, dar suportul demonstrativ propus de Raportul tehnic urmează aproape la virgulă linia argumentativă avansată de Laura Codruța Kovesi;
– în cadrul audierii din 27 iulie Laura Codruța Kovesi a înaintat o mapă cu peste 40 de anexe, depășind o sută de pagini, care să susțină apărarea tezei doctorale. În aceeași zi cu audierea de la CNE, însă, surse din instituție livrează public verdictul Raportului tehnic: ‘acuzația de plagiat nu se susține’. În Raportul final se indică, în mod paradoxal, că Raportul tehnic a luat în discuție și „poziția doamnei Kovesi privind acuzațiile”. Cum au putut experții comisionați de CNE să verifice în câteva ore mapa adusă, astfel încât să se anunțe un verdict – chiar și pe surse – în aceeași zi?
Și cireașa de pe tort:
– în Raportul final (care consemnează totalitatea procedurilor derulate în acest caz) se arată că „CNE a solicitat Universității de Vest din Timișoara dosarul de doctorat al doamnei Laura Codruța Kovesi, precum și trei teze de doctorat, finalizate și susținute în același an, la aceeași Universitate”. Atât Raportul final, cât și Raportul tehnic al experților (pe ale cărui concluzii s-a sprijinit în mod decisiv respingerea acuzației de plagiat) au analizat cadrul circumstanțial – printre circumstanțe aflându-se și felul în care funcționa activitatea doctorală în perioada redactării și susținerii tezei. CNE notează în Raportul final, în marginea solicitării trimise Universității de Vest: „Tezele au fost primite de către Consiliu la data de 27.07.2012, iar copia dosarului de doctorat la data de 1.08.2012”. Concluzia Raportului tehnic (care face acum obiectul denunțului lui Sebastian Ghiță) a fost anunțată, pe surse, în 27 iulie. Verdictul Raportului final a fost luat, cu unanimitate de voturi, pe 2 august 2012. Practic, Raportul tehnic a tras concluzii fără să dispună de materialul probator, în vreme ce CNE a avut nevoie de doar o zi pentru a elucida complet condițiile presupusului plagiat.
Pentru conformitate:
– un sumar al pasajelor incriminate din lucrarea de doctorat a Laurei Codruța Kovesi este disponibil aici – tinyurl.com/zvfh7ns
– Raportul final al CNE este disponibil aici – tinyurl.com/jsjbggu
– două relatări din vara lui 2012 utile în încercarea de a reconstrui cronologic faptele sunt disponibile aici – tinyurl.com/hqj99rx si tinyurl.com/zwn6e68
În fine, și-o opinie personală. Circulă câteva pagini din lucrarea Laurei Codruța Kovesi – postate online în 2012, chiar într-un comunicat al Parchetului General, condus pe atunci de doamna în cauză – care ar arăta, chipurile, că s-a făcut corect citarea.
Întâmplător au mai trecut și alții prin facultăți, nu doar premierii și procurorii generali ai României. Și s-a trecut suficient cât să se știe că o citare la pagina 222 nu elimină obligativitatea precizării sursei la pagina 81, dacă la respectiva filă s-au folosit ad litteram pasaje din aceeași lucrare. La fel, o citare la pagina 234 nu indică faptul că se acoperă și preluările de la 235 sau 238. Nici o citare de la 240 nu acoperă lipsa citarii de la 256. Și exemplele ar putea continua, punctual, filă cu filă, până la epuizarea tuturor exemplelor invocate în sprijinul citării corecte efectuate de Laura Codruța Kovesi în teza sa doctorală.
Lucrurile astea se văd totuși cu ochiul liber, dincolo de orice alt argument legat de specificul alcătuirii unei teze doctorale în domeniul științelor juridice. Acceptând alt raționament riscăm să nu mai înțelegem nimic din sensul citării academice în sine – iar sensul ei e ca ipoteticul cititor al lucrării să dispună în orice moment de posibilitatea de a verifica direct la sursă identitatea și sensul celor citate. Direct la sursă nu înseamnă că e suficient ca lucrarea să fie precizată ici-colo (sau doar în bibliografie), ci înseamnă că e necesară acuratețea punctuală: la fiecare preluare (nici nu mai vorbim de preluările ad litteram, care sunt de încadrat în mod obligatoriu cu ghilimele) trebuie indicată pagina din lucrare.
Asta e, astea sunt regulile – și ele există, în ciuda tuturor porcăriilor vehiculate, cu mult înainte ca Kovesi sau Ponta să se apuce de doctorate”, a scris Vlad Stoicescu, pe Facebook.
