Dosarele numite generic ”bani pentru partid” nu oferă nicio revelație, nimănui. Am mai văzut acest film. Ultimii pe listă, dar nu cei din urmă, chemați să dea socoteală pentru spăgile intrate în tradiția partidelor politice, în tradiția tuturor partidelor, fără excepție, numiții Blaga și Ștefan Gheorghe Pinalti confirmă faptul că nu este decât o chestiune de timp până când acest cerc vicios va fi refăcut. Spun că este un cerc vicios pentru că, uite, ar fi suficient să punem geana pe personajul care îi va lua locul lui Blaga, atunci când Blaga își va da seama că trebuie să demisioneze, ca să înțelegem că hidra nu poate fi stârpită decât în mod clasic. Altfel, e ca și cum i-ai spune Avocatului Poporului să stea strâmb și să judece drept, adică lucrurile s-ar face doar pe jumătate iar capul tăiat ar crește la loc.
Evenimentele din ultima perioadă de timp, dar mai ales succesiunea amețitoare a acestora și avalanșa de intoxicații de presă care le însoțește, îmi amintesc de zilele ”aglomerației din Decembrie ’89”. Tânăr fiind, și lipsit de orice experiență, la vremea respectivă am mușcat momeala precum guvidul, cu tot cu undiță. Exact ca în ’89, principalii actori ai scenetei sunt serviciile. Nu doar servicii românești, desigur. Suntem captivi, cum s-ar spune, iar ”microbismul politic” nu face decât să ridice o barieră de netrecut între cetățenii cinstiți și cu bune intenții și cetățenii deveniți clienți ai hidrei, dependenți de ea, hrăniți si crescuți de ea în același spirit clientelar. Parafrazând, copiii hoților noștri vor fi hoții copiilor nostri, iar din această dilemă nu putem ieși.
Am zis! Mulțumesc, nene Iancule!
Dacă dorim să învățăm din greșelile trecutului, chestie de care mă îndoiesc că suntem în stare, ar trebui să recitim celebrul punct 8 și să punem de o lustrație temeinică.
8. Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte (…).
