În numărul de vineri spre sîmbătă am reprodus o fotografie de grup a şefilor principalelor instituţii de forţă dinainte de alegerile parlamentare, făcută la finele unei reuniuni de la Braşov şi în prefaţa unei sindrofii. Sub titlul Codruţa Kovesi şi-a executat pe mai toţi foştii colegi din instituţiile de forţă. Au mai rămas cîţiva în picioare. Cine va urma?, textul însoţitor arăta că toţi cei din fotografie au fost între timp scoşi din joc de DNA condusă de Codruţa Kovesi prin întocmirea unui dosar penal de abuz în serviciu.
După cum remarcam, toţi, fără excepție, n-au fost acuzaţi de îmbogăţire prin afaceri de corupţie, într-un cuvînt, prin jefuirea avuţiei naţionale, ci de o infracţiune definită confuz în Codul Penal şi, prin asta, pretabilă interpretării abuzive.
DNA e una dintre instituţiile cele mai răzgîiate de toate regimurile, inclusiv de cel numit al lui Victor Ponta.
Acestui Departament al Parchetului General i s-au satisfăcut toate toanele, din credinţa că România îmbogăţiţilor prin jefuirea bogăţiei naţionale avea nevoie de o Unitate de elită care să-i prindă pe jefuitori şi să le ia banii.
Niciunuia dintre șefii din poză anchetaţi de DNA după venirea lui Klaus Iohannis la Putere nu li s-a luat banii.
Şi asta din simplul motiv că aceştia au fost anchetaţi pentru o infracţiune fără nici o legătură cu îmbogăţirea prin jefuire naţională.
Contrar aparenţelor, am reprodus fotografia şi am iscălit textul respectiv fără intenţia de a pune sub acuzare DNA ca Poliţie Politică.
Am realizat Grupajul respectiv în calitate de istoric.
Ca istoric, ştiu că sînt două mijloace ale unui regim de a renunţa la şefii instituţiilor de forţă promovaţi de fostul şi a-şi pune oamenii săi:
1. Un mijloc tipic democraţiilor autentice moderne.
La venirea unui nou Preşedinte, şefii instituţiilor de forţă îşi depun demisia. Preşedintele le poate accepta sau le poate respinge.
2. Un mijloc tipic dictaturilor şi democraţiilor de faţadă.
În dictaturile sîngeroase de genul celei staliniste sau de genul celei robespierriene, şefii sînt înlăturaţi prin împuşcare sau ghilotinare în urma unui Proces regizat.
În dictaturile mai blînde şi în democraţiile de faţadă, şefii sînt înlăturaţi prin înscenarea de anchete penale.
E cazul foştilor şefi ai instituţiilor de forţă înlăturaţi de Codruţa Kovesi la ordinul lui Klaus Iohannis, prin punerea sub acuzare. E lesne de observat că, în cele mai multe cazuri, foştii n-au fost arestaţi prevenit. Punerea sub acuzare le-a adus însă demisia.
În alte cazuri, foştii au fost arestaţi preventiv.
E vorba de persoanele care au stîrnit ura fie a Codruţei Kovesi, fie a lui Klaus Iohannis.
Victimele urii nemăsurate împărtăşite de Codruţa Kovesi au fost două femei:
Elena Udrea şi Alina Bica.
Amîndouă sexy, amîndouă puternice, amîndouă complexînd-o pe femeia Codruţa Kovesi.
Victima urii lui Klaus Iohannis se numeşte Horia Georgescu, fostul şef al ANI.
Mi-am amintit de asta după ce, publicînd fotografia de grup, m-am pomenit cu o fotografie înfăţişîndu-i la aceeaşi masă pe Horia Georgescu şi pe Codruţa Kovesi împreună cu semnalarea:
„Între cei eliminaţi de Codruţa Kovesi mai e personajul din poză, şi asta ca tabloul să fie complet.”
Cazul Horia Georgescu, despre care am vrut să scriu mai demult, mi se pare tragic din punct de vedere literar şi semnificativ din punct de vedere gazetăresc pentru realitatea de Ev Mediu a României de azi, unde răfuielile personale se definesc prin arestări reciproce, în absenţa unei posibilităţi de împuşcare reciprocă.
Horia Georgescu a fost mai întîi, între noiembrie 2008 şi martie 2012, secretar general al Agenţiei Naţionale de Integritate.
Anterior, între 2005 şi 2008, a fost specialist în cadrul DNA, responsabil pentru investigaţiile financiare ţinînd de protecţia intereselor financiare ale UE.
În aprilie 2012 e promovat Preşedinte al ANI.
Deţine această funcţie pînă în 16 martie 2015, cînd e arestat preventiv pentru fapte petrecute în 2008, ca membru al ANRP.
A stat în puşcărie 4 (patru!) luni, chiar şi după ce a fost trimis în judecată.
Cariera lui Horia Georgescu din 2005 pînă în 2015 e una tipică oamenilor promovaţi de Traian Băsescu.
Ca şi Codruţa Kovesi, ca şi Florian Coldea, ca şi Alina Bica, Horia Georgescu a fost unul dintre stîlpii Sistemului instituţiilor de forţă, creat şi dezvoltat de Traian Băsescu în numele Luptei împotriva corupţiei.
Nu mă complic aici trecînd în revistă victimele ANI din perioada şefiei lui Horia Georgescu.
Oricine aruncă o privire asupra perioadei în care ANI a fost condusă de Horia Georgescu va sesiza că DNA și ANI acționau în cuplu. Cel pe care DNA nu-l putea înhăța, era preluat de ANI.
Simpla analiză a destinului lui Horia Georgescu între 2005-2015 dezvăluie o rotiţă perfectă, fără cusur, a Marii Maşinării, ceea ce pe vremuri s-ar fi numit:
Soldat credincios al Partidului!
Devotat absolut al Cauzei!
Fiecare astfel de personaj tragic are un moment cînd viaţa sa ia o întorsătură spectaculoasă.
În cazul lui Horia Georgescu momentul e ziua de 19 septembrie 2014.
Cum despre acest moment am scris – ca Istoric al clipei chiar în perioada respectivă, mă văd obligat să mă autoplagiez reproducînd unele date.
Pe 24 aprilie 2013, ANI de sub conducerea lui Horia Georgescu îl declară incompatibil pe primarul de Sibiu Klaus Iohannis.
Decizia ANI trebuie confirmată de o instanţă de judecată.
Pe 23 septembrie 2013 Curtea de Apel Alba-Iulia infirmă Decizia ANI.
Dacă Decizia ar fi fost confirmată, Klaus Iohannis ar fi pierdut funcţia de primar şi, evident, întreaga carieră fulminantă ulterioară.
El însă nu poate răsufla uşurat.
ANI de sub conducerea lui Horia Georgescu înaintează recurs.
În chip surprinzător, deşi trecuse un an de la înaintarea Recursului, ICCJ nu stabileşte data procesului pînă pe 25 septembrie 2014.
Asta deşi Klaus Iohannis fusese desemnat candidat la Preşedinţie în 11 august 2014.
Procesul e uitat de opinia publică.
Lucrurile se îndreptau spre o judecare a recursului după alegerile din noiembrie 2014.
Lucru important, crucial chiar, şi ANI „uită” de Proces.
Pentru că, din punct de vedere legal, văzînd c-a trecut un an deja şi ICCJ n-a dat nici un semn, Horia Georgescu era dator să ceară public urgentarea Procesului.
Pe 19 septembrie 2014, lovitură de teatru.
Horia Georgescu depune la ICCJ cerere de urgentare a Procesului, dată şi publicităţii.
Ce-l apucase pe Horia Georgescu?
Înnebunise?
Nu, nu înnebunise.
Judecarea Procesului înainte de primul tur al alegerilor însemna, teoretic, scoatarea din joc a candidatului Klaus Iohannis.
Toate documentele arătau că primarul de Sibiu fusese incompatibil.
Pe acest Proces urgentat pariau adversarii lui Klaus Iohannis – Victor Ponta, Elena Udrea, sprijiniți de o grupare din Servicii.
Pe acest proces pariază şi Teodor Meleşcanu, care demisionează de la SIE, pentru a candida ca rezervă PNL în cazul unei decizii nefavorabile lui Klaus Iohannis.
Horia Georgescu ştia că cererea sa era riscantă.
El depune cerere pentru că i se ordonă să facă asta.
Încearcă să scape, pleacă în SUA, se dă bolnav.
Totul în zadar.
Cei care-l puseseră ditamai şeful îi cer acum obolul.
Cum s-a întîmplat şi cu Sebastian Ghiţă şi cu Gabriel Oprea.
Te-am făcut om!
A venit momentul să faci şi tu ceva pentru noi.
Istoria se cunoaşte.
Am scris despre ea mai multe texte.
Dacă puneţi pe Google vorbele Cristoiu, I.C.C.J., 2014, veţi găsi analizat de mine, aproape zilnic, mersul Scandalului.
Cealaltă parte – o altă grupare din Servicii, intervine la I.C.C.J. prin Livia Stanciu.
Judecarea procesului e amînată în chip revoltător.
Prima şedinţă e programată pe 25 septembrie 2014.
La această primă şedinţă, judecarea (nu pe fond), ci pe procedură e amînată pe 30 septembrie.
Din acel moment debutează o comedie:
Amînăm judecarea pînă după alegeri.
O comedie care constituie o lovitură genială în plan electoral.
Convinşi că, o dată declanşat de Horia Georgescu, Procesul va avea loc pînă la primul tur, adversarii lui Klaus Iohannis îşi fac planuri bazate pe o iluzie abil întreţinută:
Klaus Iohannis va fi scos din joc înainte de alegeri prin Decizia ICCJ.
Ce-a fost la ICCJ inutil să mai povestesc.
Prin Livia Stanciu (salvată de DNA şi SRI în cazul Rarinca, răsplătită de Klaus Iohannis prin renta de lux la CCR) Gruparea lui Klaus Ioahnnis din Servicii învinge.
La nici o lună de la preluarea mandatului de către Klaus Iohannis, Horia Georgescu e executat de Codruţa Kovesi.
Mai înainte fuseseră executate două duşmance personale ale Codruţei Kovesi:
Alina Bica şi Elena Udrea.
O dată îndeplinite aceste capricii, pentru care a avut mînă liberă de la Cotroceni, Codruța Kovesi a purces la executarea lui Horia Georgescu.
Satisfăcînd de data asta capriciul lui Klaus Iohannis.
Pentru cele două duşmance ea a vrut puşcărie.
Şi puşcărie s-a făcut.
Pentru duşmanul Horia Georgescu, Klaus Iohannis a vrut puşcărie.
Şi puşcărie s-a făcut.
Să mai spună cineva că România Lupta împotriva corupției e altceva decît o răfuială politico-mafiotă!
Sursa: cristoiublog.ro
