Domnule Moraru,
In fiecare zi citind articolele despre olimpiada si sportivii romani am ocazia sa le pun in oglinda cu cele din mass-media canadiana, in special cea de limba franceza.
Exista niste diferente semnificative ce trebuie remarcate.
Prezenta unui sportiv canadian la Rio este considerata o realizare, un plus.
Prezenta unui sportiv canadian intr-o finala olimpica este ea in sine considerata o victorie importanta si tratata ca atare. Chiar daca nu cistiga vreo medalie atitudinea e pozitiva, nici sportivul, nici antrenorul nu-s facuti praf, ci felicitati. Sportivul subliniaza mai mereu ca a fost invins de cineva mai bun si poate ca el n-a reusit cit a dorit.
O medalie este deja ceva extraordinar, devenind celebri pentru o zi sau doua nu numai sportivul ci si parintii, rudele, prietenii…
Nici un comentator/ autor nu si-a permis vreodata sa stearga pe jos cu vreun sportiv. Nici un comentator/ autor nu-si aroga merite si nu ia in posesie vreun rezultat sau vreo medalie, spunind AM CISTIGAT. Sportivul, prin efortul, talentul, daruirea, forma buna a cistigat.
Sportivul nu PIERDE si nici NU RATEAZA ci in general este invins. (sigur, rateaza un exercitiu, o executie, dar nu rateaza nici medalia nici calificarea). (Singura criticata rau aici de mai toti este echipa locala de hochei care are cistigate vreo 26 de cupe Stanley – campionatul NHL, dar ultima e prin 93 si de atunci nici finala n-au mai jucat…)
Cit despre sport si miscare in general…
Trebuie subliniat ca in fiece localitate se gaseste macar un stadion bine intretinut, un patinoar acoperit (iarna mai apar 2-3-4 naturale), un bazin de inot.
Copiii sunt atrasi de mici spre sport (evident, multi visind sa devina vreun Maurice Richard sau alt nume celebru in hochei). Au competitii pe virste, sunt incurajati de parinti de pe margine. (Se intimpla de multe ori si mai rau, cind parintii se intrec cu „gluma” indemnindu-si odraslele la actiuni nesportive).
Cel mai simpatic este ca au multe piste pentru biciclete si multi practica ciclismul… Sunt echipati in tinute de ciclisti, cu tricourile unor echipe, cu colanti, etc. Mai mult, sunt actiuni de stringere de fonduri pentru diverse cauze fie cu ajutorul unor curse cicliste, fie cu ajutorul unor alergari.
Poti vedea des familii vislind fie in caiace fie in canoe.
Si revenind la atitudine, am sa inchei cu comparatia intre ce am vazut scris in presa electronica romaneasca si ce am auzit aici despre rezultatul probei B a lui Lucian Bute.
Acolo a fost blamat, aici este insa iubit si respectat, multi ziarsti considerindu-l un „ggod boy” in box, manifestindu-si compasiunea si chiar afirmind ca ei sunt convinsi ca nu e vina lui Lucian, ci a staff-ului, unul din membrii fiind interzis in lumea sportiva din SUA tocmai pentru incidente de dopaj in lumea base-ball-ului.
Intr-o conjunctura favorabila lui sau nu, intr-o versiune mai buna sau mai rea, a fost campion mondial la profesionisti, ceea ce nu e putin deloc. Macar pentru asta si tot trebuie respectat.
Stelian Cristea
Canada
