Cel supranumit uşor răutăcios ”Şarpele cu ochelari” (”şarpe” este, în accepţiunea generală, un om rău şi pervers, pe când domnul Măgureanu pur şi simplu s-a descurcat în cea mai complexă societate: România anilor ’90, abilitate care probabil i-a adus această poreclă) a stat liniştit la plajă ca orice turist, dar a şi citit cu nesaţ dintr-o carte, ca un intelectual ce este,conform cancan.ro
Deloc întâmplător, cartea era ”Athene Palace”, de Rosie Waldeck. O poveste cu spionaj la cel mai înalt nivel care se petrece chiar în cunoscutul hotel din Bucureşti.
Cele 50 de umbre ale lui ”Snake”
Cel puţin domnul Măgureanu nu este ipocrit şi nu face eforturi să pară ceea ce nu este în public. Cunoscut şi ca ”tăticul spionilor”, Măgureanu este unul dintre acei oameni de succes care au lucrat în Securitate şi pe vechi (înainte de 1989), şi pe nou (după “Revoluţie”).
Pe vechi, a fost unul dintre capii serviciilor de atunci (încadrat în DIE cu grad de căpitan) şi un colaborator aproape intim al familiei Ceauşescu. Pe nou, a fost cel mai celebru şef al ”spionilor”, îndeplinind funcţia de director al Serviciului Român de Informaţii între 1990 şi 1997. Practic, a condus jungla românească a anilor ’90 din umbră, fiind poate cel mai influent român în acei ani.
