S-a făcut oarece caz la noi de afirmațiile lui Donald Trump potrivit cărora America sub conducerea sa nu va sări în ajutorul Țărilor Baltice potrivit Tratatului NATO, dacă aceste țări n-au contribuit financiar la cheltuielile NATO.
Afirmațiile au fost reproduse în presa noastră sub titluri gen halucinante, incredibile, menite a sugera că ele aparțin unui nebun pitoresc, ajuns din întîmplare candidat al Partidului Republican la Președinția SUA, dar care nu va fi niciodată președinte, deoarece Hilarry Clinton, un fel de Gabriela Firea a Partidului Democrat din SUA, îl va învinge la scor și, în consecință, posibilitatea ca America să nu sară în ajutor Țărilor Baltice și, se înțelege, Românicăi, surioara mică și mucoasă a Statelor Unite, va rămîne ca o năstrușnicie a momentului electoral de peste Ocean.
O astfel de abordare, tipică presei noastre de provincie a Europei, își are cauza în faptul că nici un site, nici o televiziune de știri care s-a uimit ca proasta-n tîrg la această știre, n-a mers la sursă, altfel spus la interviul din New York Times.
Joi, 21 iulie 2016, sub titlul Donald Trump on NATO, Turkey’s Coup Attempt and the World, ediția electronică a prestigiosului ziar a publicat transcriptul unei discuții despre politica sa externă cu Donald Trump duse de David E. Sanger și Maggie Haberman de la New York Times în timpul Convenției Republicane de la Cleveland.
Preocupat cum sunt de mersul la sursă, am citit cu mare atenție textul din ziarul american.
Sunt astfel în măsură astfel să reproduc în exclusivitate partea cu Țările Baltice așa cum a apărut ea în The New York Times și nu cum a fost rezumată la noi sub formă de știre tendențioasă:
„ANGER: Tocmai am fost în statele Baltice. Acestea sunt foarte preocupate, evident, de noul activism rusesc, observă submarine în apropierea coastelor lor, văd avioane ce nu le-ai mai văzut de la venirea celui de al doilea război mondial, bombardiere făcând diferite teste. Dacă Rusia ar trece granița în Estonia sau Letonia, Lituania, locuri la care americanii nu se gândesc prea des, ați veni imediat în ajutorul lor militar?
TRUMP: Nu vreau să vă spun ce voi face, deoarece nu vreau ca Putin să știe ce voi face. Am o șansă serioasă de a deveni președinte și eu nu sunt ca Obama, ca de fiecare data când ei trimit niște trupe în Iraq sau în oricare alt loc, el ține o conferință de presă ca să anunțe aceasta.
SANGER: Aceste țări sunt membre NATO, și suntem obligați prin tratat.
TRUMP: Avem multe membre ale NATO care nu-și plătesc datoriile.
SANGER: E adevărat aceasta, dar suntem obligați de tratatul NATO, trebuie să uităm de partea cu datoriile.
TRUMP: Nu poți uita datoriile. Ele au o obligație să plătească. Multe națiuni ale NATO nu plătesc, nu fac ceea ce ar trebui să facă. Acesta este un lucru mare. Nu poți să spui să uiți aceasta.
SANGER: Ideea mea aici este: se pot baza membrele NATO, inclusiv noile membre din zona Baltică, pe Statele Unite să vină în ajutorul lor militar dacă ar fi atacate de către Rusia? Și să se bazeze pe noi că ne vom îndeplini obligațiile.
TRUMP: Și-au îndeplinit ele obligațiile față de noi? Dacă ele își îndeplinesc obligațiile către noi, atunci răspunsul este da.”
Ruptă din context, Declarația lui Trump pare o bizarerie. La noi a apărut astfel, deoarece nimeni din presă n-a catadicsit să citească interviul din ziarul american, dar mai ales să cunoască Programul de politică externă al candidatului republican.
Întrebările puse de cei doi reporteri au avut ca punct de plecare Programul de politică externă al lui Donald Trump, cunoscut și mai ales comentat intens în America.
Un punct forte al Programului îl constituie teza potrivit căreia cetățeanul american plătește din greu taxe și impozite pentru ca America să apere țări ale lumii care, culmea! știindu-se apărate de America investesc în nivelul de trai al populației lor. Aceste țări – susține Donald Trump – n-ar mai fi atît de înfloritoare dacă ar trebui să se apere singure, pentru că ar investi bani în înarmare. În tot acest timp, SUA cheltuiesc sume uriașe, provenite de la contribuabilul american, ca să apere aceste țări care, iată, nu fac nici un efort să contribuie și ele la apărarea lor. Și astfel s-a ajuns la o situație căreia America trebuie să-i pună capăt:
Ne preocupăm să-i apărăm pe alții, în timp ce noi avem nevoie să investim în treburi publice, în infrastructură, în înflorirea Americii.
Despre această viziune a lui Donald Trump, are loc un dialog polemic chiar în deschiderea interviului.
David Sanger îl avertizează pe Donald Trump că Programul său de politică externă anunță o președinție americană care va da înapoi de la alianțele Americii zicînd: „Știi ce, noi nu vom mai investi în aceste alianțe cu NATO, nu vom mai investi la fel de mult cum am făcut-o în Asia începând cu sfârșitul războiului din Coreea deoarece nu ne-o putem permite și chiar nu e în interesul nostru să facem asta”.
Donald Trump răspunde: „Dacă nu vom putea fi despăgubiți cum trebuie pentru costul enorm a protecției noastre militare a altor țări, și în multe cazuri țările de care vorbesc sunt extrem de bogate. (…) Aș prefera ca noi să fim capabili să continuăm, dar dacă nu vom fi despăgubiți rezonabil pentru costul imens de a proteja aceste națiuni masive cu averi colosale – continuați să înregistrați?
SANGER: Da.
HABERMAN: Da, amândoi.
TRUMP: Cu averi masive. Averi masive. Vorbim de țări care o duc foarte bine, Atunci, da, sunt absolut pregătit să le spun acelor țări: Felicitări, o să vă apărați singure!”.
Această teză de esență a Programului lui Donald Trump i-a adus uriașa simpatie care l-a impus candidat al Partidului Republican împotriva nomenclaturii acestui partid.
Asta deoarece Donald Trump spune cu voce tare ceea ce gîndesc milioane de americani plătitori de taxe și impozite, bani care sunt cheltuiți nu pentru ridicarea nivelului lor de trai, ci pentru apărarea unor țări ai căror cetățeni trăiesc mai bine decît cetățenii americani, pentru că America asigură acestor țări, cu banii americanilor, apărarea din punct de vedere militar.
Precizează Donald Trump în interviu:
„Deci cheltuim a avere pe armată cu scopul de pierde 800 de miliarde. Aceasta nu sună prea inteligent pentru mine. Ca totuși să înțelegi, complet oficial, aceasta nu s-a întâmplat acum 40 de ani. Nu suntem aceeași țară și lumea nu e aceeași lume. Țară noastră datorează în momentul de față 19 trilioane de dolari, ce va ajunge repejor la 21 de trilioane de dolari din cauza la legii bugetului ce tocmai a trecut, ceea ce este incredibil. Nu ne putem permite luxul de a face ceea ce am făcut până acum; nu ne putem permite luxul, iar aceasta este un lux. Avem nevoie ca alți oameni să ne despăgubească mult mai substanțial decât ceea ce ne oferă în momentul de față deoarece noi plătim doar o parte a costului.”
Nu știu dacă Donald Trump va ajunge președinte al SUA.
Știu însă că vorbele sale nu sunt cele ale unui nebun, cum caută presa noastră să le prezinte.
Ele exprimă una din marile convingeri ale electoratului american.
Și chiar dacă nu va ajunge președinte Donald Trump, viitorul președinte, politicieni americani nu vor putea să nu țină cont de succesul electoral al tezelor lui Donald Trump despre proasta afacere care e pentru cetățenii americani cheltuirea banilor lor ca să fie apărate țări ale căror cetățeni trăiesc mai bine decît cetățenii americani.
Tot mai mulți comentatori lucizi avertizează că Lumea a intrat într-o perioadă de mari turbulențe: Brexitul, atacurile teroriste, refugiații, Criza din Turcia, anexarea Crimeii.
Printre aceste turbulențe la loc de frunte se situează și uriașul succes electoral pe care-l au tezele lui Donald Trump despre SUA care trebuie să-i mai pună și pe alții să cheltuiască pentru propria apărare și să nu mai aștepte să fie apărați de americani.
sursa: cristoiublog.ro
