1.717 români din diaspora s-au înscris, până la data de 11 iulie, pentru votul prin corespondenţă. Asta înseamnă aproximativ 0,05% din cei 3-3,5 milioane de cetăţeni aflaţi peste hotare.
Nu mă surpinde acest eşec, am scris de la început că liberalii şi PSD s-au înţeles să facă această lege inaplicabilă. Preşedintele Iohannis nu a dorit decât să se împăuneze cu adoptarea ei, fără să-i pese că nu va avea efectul promis.
Ce mă întristează este sentimentul că, de fapt, ceea ce s-a dorit de la bun început a fost ca milioanele de români din diaspora să fie ţinuţi departe de politica de acasă şi de urnele de vot. Că nu suntem bineveniţi.
Că suntem invitaţi să nu mai tulburăm aranjamentele politice de la Bucureşti, aşa cum am reuşit în noiembrie 2014, când mai tot PNL-ul era pregătit să-l accepte pe Victor Ponta drept preşedinte al României.
Dacă sentimentul meu ar fi greşit, azi i-am fi văzut pe toţi liderii politici ai României pornind o campanie de mediatizare a votului prin corespondenţă şi de invitare a celor din diaspora să se înscrie în Registrul Electoral. În faţa unui asemenea eşec al votului prin corespondenţă, preşedintele Iohannis ar fi trebuit să convoace, la Cotroceni, toate partidele parlamentare, să vadă care sunt problemele şi să ceară guvernului Cioloş emiterea unei ordonanţe de urgenţă care să le corecteze.
Nu cred că ar fi fost o măsură neconstituţională sau care să încalce recomandările Comisiei de la Veneţia, pentru că ar duce la extinderea drepturilor electorale, nu de limitarea lor. Dar nu se întâmplă mai nimic. A fost remaniat ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, iar explicaţiile premierului Cioloş sunt lipsite de credibilitate:
„Îmi doresc o accelerare a activităților acestui minister pentru pregătirea alegerilor, pentru informarea românilor din diaspora legat de posibilitatea de a vota prin corespondență, pentru a pregăti cât mai bine alegerile”.
Declaraţia a fost făcută la 5 iulie, iar din acel moment nu am mai observat nici un gest semnificativ care să marcheze vreo „accelerare a activităţilor”.
Realitatea, dragi prieteni din diaspora, este că nomenklatura care conduce România se teme de noi, de forţa reformistă pe care o putem constitui, şi ne vrea cât mai departe.
Ne invită înapoi în ţară cu jumătate de gură, ne promite programe pentru reintegrare, dar de fapt nu face nimic. Dimpotrivă, am tot mai des sentimentul trist că tinerii bine calificaţi, inteligenţi, dinamici, sunt şi ei invitaţi să plece.
De ce?
Fiindcă marele USL rămâne astfel cu un electorat captiv, împăcat cu situaţia actuală, pe care îl poate controla cu pomenile plătite, mai nou, din fonduri europene.
Locuiesc în Texas şi citesc în presa de aici cum încurajează regimul mexican emigraţia spre SUA. Chiar şi New York Times, o publicaţie liberală, favorabilă imigranţilor, a scris despre acest fenomen. Emigraţia este supapa care salvează pseudo-elita politică din Mexic de presiunea în favoarea reformelor. Să nu aveţi sentimentul că politicieni de tagma lui Liviu Dragnea, Vasile Blaga sau Alina Gorghiu ar gândi altfel.
Diaspora este utilă pentru că trimite bani acasă şi acoperă o bună parte din deficitul comercial, dar implicarea ei nu este binevenită.
Aceastei clase politice nu-i pasă că românii mor cu zile în spitale, pentru că nu vrea decât să sifoneze banii alocaţi sistemului medical de stat. Această clasă politică nu este interesată de un învăţământ de calitate pentru că, în înţelegere cu liderii sindicali, nu vrea decât voturile cadrelor didactice. În consecinţă, nomenklatura din România vrea să scape de orice presiune pentru a reforma un sistem pe care-l stoarce de bani şi care-i asigură supravieţuirea, din 1990 până azi.
Sunt convins că imensa majoritate a românilor forţaţi de împrejurări să plece peste hotare vor să se întoarcă.
Mai toţi înţelegem că, pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie să forţăm reconstrucţia ţării. Nu este vorba (doar) de bani. Trebuie să ne asigurăm că în România suntem trataţi omeneşte în spitale, că nepoţii sau copiii noştri se duc la şcoli bune, că birocraţia cu carnet de partid nu-şi bate joc de noi când ne plătim taxele sau avem nevoie de un paşaport nou. De aceea îi îndemn pe toţi prietenii din diaspora: nu lăsaţi noul USL să câştige prin îndepărtarea voastră de ţară şi nu absentaţi de la aceste alegeri.
Făceţi-le surpriza (neplăcută) din noiembrie 2014 şi participaţi masiv la votul de la parlamentare.
Îmi amintesc adesea de grupul de tineri studenţi care şi-a luat periuţele de dinţi şi a dormit în faţa consulatului român din Munchen, pentru ca a doua zi să-l poată da jos pe Ponta. Oare ce cred ei despre ceea ce se întâmplă acum? Am sentimentul că i-am dezamăgi dacă am abandona lupta.
sursa: contributors.ro