Opoziția vehementă a Romsilva față de Planul de Management al Parcului Național Cheile Nerei Beușnița realizat de o echipă de cercetători, este motivată de faptul că RNP-ului i se reduce libertatea de tăiere a arborilor din aria protejată. Metodele prin care Romsilva a încercat stoparea Planului de Management benefic pentru natură, dar răvășitor pentru ”conturile Romsilva” sunt numeroase.
Una din ele a fost contestarea ”votului de avizare” a Planului, exercitat în 2015 de Consiliul Științific al Parcului Național. Romsilva a încercat punerea sub semnul întrebării a obiectivității unora din membrii Consiliului Științific care a avizat Planul de Management care prevede diminuarea suprafețelor ce pot fi tăiate cu drujba în Parcul Național Cheile Nerei. Atitudinea de contestare a activității Constiliului Științific propagată de Romsilva, a fost însușită de secretarul de stat Traian Lascu într-un document oficial. Acesta a negat în fața Ministrului Mediului că și-a însușit așa ceva. După ce i s-a atras atenția că a semnat acel document, care are și ștampila Secretarului de Stat, Lascu a admis că a transmis documentul, dar că el nu reprezintă opinia sa, ci doar a fost o curea de transmisie a ofurilor Romsilva. În aceeași zi în care Secretarul de Stat Traian Lascu critica Consiliul Ștințific care a ”avizat” Planul de Management pro-natură, același Lascu semna un Ordin de Ministru prin care desființa vechiul Consiliu Științific, numind unul nou, cu o componență propusă de Romsilva. În noul Consiliu Științfic a fost pusă și o subalternă a lui Traian Lascu, de la Ministerul Mediului. Miza a fost convocarea unei ședințe în care noii membri să ”voteze” o altă formă a Planului de Management, modificată unilateral de Romsilva, prin mărirea suprafețelor ce pot fi defrișate, comparativ cu ce propuseseră cercetătorii. În ciuda dovezilor de implicare scrise ”negru pe alb”, secretarul de Stat Lascu a declarat că el e ”neutru” și nu se implică de partea Romsilva. La fel a declarat și Ministrul Mediului, căruia subsemnatul i-am cerut să ia poziție față de toate tertipurile aplicate în ultimul an de către Romsilva pentru a diminua zonele de protecție intergrală și strictă din Parcul Național Cheile Nerei Beușnița.
Subsemnatul am încercat să intru în posesia CV-urilor membrilor ”proaspăt numiți” în Consiliul Științific al Parcului Național, pentru a le măsura ”meritele academice” și ”realizările științifice”. Am cerut Administrației Parcului Național Cheile Nerei să ne pună la dispoziție aceste CV-uri. Deși era la birou, directorul Parcului, Vasile Constantin, fost consilier local UNPR într-o comună din zonă, declarat incompatibil de ANI, le-a cerut subalternilor să spună că ”e pe teren”. Ulterior între angajații Administrației Parcului a izbucnit o ceartă ca-n filme, aceștia pasându-și receptorul de la unul la altul, până când a ajuns la IT-ista Parcului Național, cunoscută în rândul angajaților ca ”cumătra” șefului Parcului. Până la acest moment Administrația Parcului nu ne-a pus la dispoziție CV-urile ”savanților” propuși de Romsilva să voteze decizii privind soarta Parcului.
În paralel ne-am adresat și Comisiei Monumentelor Naturii de pe lângă Academia Română, solicitând CV-urile anonimizate (adică fără adresă, telefon, data și locul nașterii, ci doar cu școlile absolvite, lucrările de cercetare efectuate și operele publicate) noilor membri ai Consiliului Științific. Comisia Monumentelor Naturii a refuzat să ni le pună la dispoziție, motivând că nu sunt date publice. Îl cităm: ”Un CV constituie proprietatea intelectualã a persoanei în cauză, și doar aceasta decide cui îl transmite, dacă îl publică pe internet sau în ziar, cu un cuvânt dacă îl face public”.
Un reputat președinte de Consiliu Științific, cu o activitate internațională de valoare incontestabilă, a declarat pentru subsemnatul că de fapt numele Academiei Române este folosit ca paravan pentru plasarea în aceste consilii științifice la toate Parcurile Naționale din țară, a unor personaje care nu au statura academică necesară. Am fost rugați să îl cităm fără a-i da numele, pentru a-l proteja de eventuale repercursiuni ale sistemului: ”Când îi cauți pe oamenii ăștia nu dai de un CV al lor, să aibă și el o lucrare într-o publicație cotată ISI, acolo”.
În cazul concret al Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița, în 2014-2015 s-a ajuns la situația absurdă în care ”omul de știință” Adam Crăciunescu, fără vreun merit științific remarcabil, să se avizeze ”el pe el”, pe când era director general al Romsilva, să facă parte din Consiliul Științific. Desigur, nu s-a avizat doar pe sine, ci și pe prietenul său Ion Chisăliță, despre care presa a scris că ținea orele la facultate în locul lui Adam Crăciunescu, când acesta n-avea timp să ajungă în fața studenților, fiind ocupat cu funcția la Romsilva.
Insideri din sistem ne-au declarat că Academia Română nu are o vină în problema avizării de către Comisia Monumentelor Naturii (CMN) a unor ”no-name” în Consiliile Științifice ale Parcurilor Naționale, deoarece nu i se aduc la cunoștință toate activitățile CMN, care e autonomă.
E de neînțeles cum cetățenilor români practic le e interzis accesul la CV-urile celor care avizează prin votul lor dacă în următorii 5 ani se va ”tăia mai mult” sau se va ”proteja mediul mai mult” într-un Parc Național. Din acest motiv, am decis să public o parte din dialogul purtat cu președintele Comisiei Monumentelor Naturii, membrul corespondent al Academiei Române Dan Munteanu, cel care e responsabil cu filtrarea somităților care veghează din punct de vedere științific soarta Parcurilor Naționale:
DB: Cunoașteți situația de la Parcul Național Cheile Nerei, unde un Plan de Management elaborat de o echipă de cercetători a fost contestat de Romsilva, fiindcă îi afectează interesele forestiere prin faptul că propune majorarea zonelor de protecție strică și integrală? Adică a zonelor cu protecție la tăiere?
Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Ăsta a fost un subiect de discuție, știu, în cadrul Consiliului Științific, în care biologii din Consiliu au susținut ca proporția de arii de conservare integrală să fie mai mare, decât s-a propus de către acei membri ai consiliului care erau ingineri silvici. Știu că a fost o dispută cât să se întindă din total arie protejată de tip parc, cât să fie procentual conservat integral, cât să fie în afară.
DB: Ce poziție ați luat dvs?
Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Asta a fost treaba Consiliului Științific, nu a Comisiei Monumentelor Naturii.
DB: Bun, dar dvs, la Comisia Monumentelor Naturii trebuie să aveți o poziție, nu? Sunteți un fel de sfat al bătrânilor.
Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Știți că Administrațiile Parcurilor sunt Regii Autonome. În urmă cu vreo 3-4 ani ele au devenit ordonatori secundari de credite, deci au autonomie administrativă.
DB: Au autonomie, dar nu independență
Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Au în mare parte independență. Ele au ieșit de sub totala dominație a Romsilvei.
DB: Asta nu e chiar așa, pentru că în contractul semnat în 2014 de Romsilva cu Ministerul Mediului se spune că orice administrație de parc poate fi reprezentată în diverse probleme de superiorii din Romsilva, inclusiv cum e cazul elaborării Planului de Management. E clar că Romsilva are tutela acestor administrații.
Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Da.
DB: Dumneavoastră, în calitate de Președinte al Comisiei Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române, ce poziție aveți fata de munca de cercetare care a stat la baza elaborării Planului de Managment care a propus o zonare mai mare decât zonarea inițială. E foarte important, deoarece dvs avizați notele de fundamentare ce stau la baza ordinelor de ministru privind componența și modul de funcționare al Consiliilor Științifice. Practic avizele dumneavoastră influențează calitatea voturilor din Consiliile Științifice asupra zonării. Ce părere aveți de zonarea propusă de echipa aceea?
Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Nu cunosc Planul de Management de la Nera. Știu situația, dar nu am elemente concrete.
DB: Dar problema asta a apărut din septembrie 2015. Cum de nu v-ați informat asupra ei, dat fiind că prin avizele pe care le dați la Comisia Monumentelor Naturii, influențați indirect și calitatea Consiliilor Științifice care avizează Planurile de Management.
Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: A fost o perioadă de timp, până în decembrie 2009, când Planurile de Management veneau la Academia Română pentru consultare. Această atribuție ne-a fost retrasă de Ministerul Mediului în urmă cu șase ani de jumătate. Acest prag, care putea fi un anumit filtru, nu mai există, în urma hotărârii directorului de atunci al Direcției de Biodiversitate din Ministerul Mediului. Acum această treabă o dirijează doar Ministerul Mediului. Nu că vreau să mă sustrag unor responsabilități, dar asta e realitatea.
DB: Cum sunt ”cernuți” membrii Consiliilor Științifice de la Parcurile Naționale? Romsilva vă trimite lista și dumneavoastră vă dați ok-ul?
Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Toate avizările acestea sunt făcute după ce, cel puțin pe format electronic, se trimite CV_ul ltuturor persoanelor. Nu este numai lista de nume. Să nu credeți că le-am înghițit chiar așa. Eu, Comisia, nu iau doar cunoștință că în lista asta este un nume sau altul. Ci îmi vine pe suport de hârtie sau pe suport electronic, CV-ul respectivei persoane. Eu mă uit la acea persoană.
DB: Romsilva a încercat să vă influențeze în procesul de avizare al diverselor Ordine de Ministru ce vizau organizarea și funcționarea Consiliilor Științifice de pe lângă Parcurile Naționale?
Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Vă văd foarte pornit împotriva Regiei Naționale a Pădurilor. Un lucru să știți. O iau puțin istoric. Între biologi și pădurari n-a fost niciodată mare prietenie, pentru că noi am avut puncte de vedere foarte diferite, silvicii văzând în pădure doar arborii, noi văzând în pădure și ierburile de pe sol, eu și păsările, etc. În 1990 s-a elaborat un ordin de ministru în care era stipulat că se înființează 13 Parcuri Naționale și Naturale în România. A urmat o perioadă de tăcere, în care aceste arii protejate au fost numai pe hârtie. Singurul a fost Retezatul, care a avut o administrație pe bază de voluntari ce a funcționat încă din comunism, pe baza unei înțelegeri cu Sfatul Popular al Județului Hunedoara și mai apoi cu CJ Hunedoara. A fost o gaură neagră între 1990 și 2003. În anul 2001 sau 2002, deci de-abia după 11-12 ani, s-a pus problema cine administrează aceste Parcuri Naționale. Nimeni nu s-a păgat la gloaba asta. Doar RNP Romsilva. Eu am fost atunci în comisia constituită pe lângă Ministerul Mediului pentru a face tratativele cu RNP-ul. Director general era acel mult hulit Ion Dumitru. RNP-ul a fost singurul ofertant major. Au mai aexistat oferte din partea CJ Neamț pentru Ceahlău și din partea CJ Brăila pentru Insula Mică a Brăilei. Gândiți-vă vă rog dacă aceste arii, care nu putem zice că se numeau Parcuri, dacă satisfăceau acele criterii de Parcuri Naționale și Naturale. Gândiți-vă vă rog dacă aceste teritorii rămâneau fără nici un stăpân.
RNP-ul și-a luat această sarcină pe care nu era obligat să o facă. Din contră, în debandada care a fost până în 2003, dacă e vorba de tăiat și de furatul lemnului din pădure, se putea practcia această defrișare mai bine. După ce că și-a luat pe spate o sarcină pe care nimeni nu i-a impus-o. RNP-ul a salvat hergheliile cu câțiva ani mai înainte.
DB: Eu v-aș contrazice. Hergheliile au fost furate la greu în mandatul de ministru al lui Ioan Avram Mureșan.
Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Bun. Mai puțin știu eu despre herghelii. Nu mi-s dragi silvicii, vă spun, sau în orice caz, îi apreciez pentru ceea ce au făcut, pentru că s-a făcut mult în domeniul protecției Ariilor Protejate de tip Parc Național și Natural. În loc să vedeți ce au făcut bun, dumneavoastră îi pisați la cap sau la gioale, ignorând ceea ce a făcut bun RNP-ul. Nu ignorați ce a făcut bun RNP-ul. Nu ignorați cu ce au venit: cu bani, cu oameni, cu baza materială, nu ignorați ce au realizat. Mergeți puțin și vedeți în teren construcții, marcări de terenuri, personalul care patrulează în păduri. De ce nu vedeți și lucrurile astea. Vedeți numai că s-a tăiat și nu știu dacă s-a tăiat cu avizul RNP-ului. Puneți vă rog în balanță. Nu vă lăsați purtați de cine știe ce gânduri din astea extremiste, cu teoria aceea cu ”lupul pus paznic la oi”. Cântăriți și vedeți ce a făcut bine RNP-ul în domeniul ăsta și după aceea poate stați să vă gândiți, să nu mai le dați în cap. Nu sunt apărătorul lor, dar eu știu precis ce au făcut pozitiv în acest domeniu. Mergeți cu piciorul printr-un Parc Național și pe urmă mai vorbim. Ați fost în vreun Parc?
DB: Da.
Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Și n-ați văzut nimic pozitiv? N-ați văzut nimic?
DB: Stați un pic. Sunt două lucruri diferite. E ca și cum am un soț bătăuș și curvar și care aduce la sfârșitul lunii salariul în casă. Cam așa spuneți: ”Îl respect pentru că aduce salariul în casă”, dar eu nu-l respect, pentru că face rău naturii.
Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Trebuie să vă corectez. Am un soț foarte bun, îmi aduce bani, are grijă, nu știu ce și din când în când mai merge la curve. Asta este proporția. M-ați înțeles?
Cititi mail mult pe investigatiicenzurate.wordpress.ro
