Lucrători subplătiţi, exploataţi şi constrânşi să trăiască într-o degradare totală. Şi caporali organizaţi ca o adevărată societate comercială: de la recrutator de forţă de muncă la director de lucrări şi chiar contabil.
Este organizaţia descoperită şi destructurată de operaţiunea Gărzii de Finanţe din Foggia care a dus la arestarea a trei persoane – doi italieni şi un român – acuzate cu diferite titluri de intermediere şi exploatare a muncii, informeaza gazetaromaneasca.ro.
Este vorba de Fausto Saracino, de 54 de ani, şi de fiica sa Francesca, de 28. Cu ei colabora Cornel Ion, român de 45 de ani. Acesta din urmă, potrivit militarilor, era pionul mobil al organizaţiei, în măsură să recruteze forţă de muncă direct din România. Fausto Saracino, în schimb, era „directorul” organizaţiei, iar fiica sa contabila grupului. Anchetele, coordonate de Procuratura din Foggia, au fost demarate în noiembrie 2015, în plină campanie de recoltare a măslinelor, şi s-au încheiat în luna aprilie 2016.
Cu ajutorul unor filmări, înregistrări video, interceptări ambientale şi telefonice, anchetatorii au constatat condiţiile la care era constrânsă forţa de muncă exploatată: muncitorii erau cazaţi într-un dormitor comun din Troia. Este vorba de o clădire de stat ocupată în mod abuziv de familia Saracino şi pusă acum sub sechestru. În interiorul acesteia, în cea mai cumplită precaritate ambientală şi igienică, erau cazaţi 25 de lucrători români, printre care 6 femei.
Aceştia erau angajaţi pe câmp ca muncitori agricoli, sau în domeniul restaurantelor şi asistenţei bătrânilor. Lucrătorii erau constrânşi să trăiască, în totală promiscuitate, într-o încăpere de circa 40 de mp, cu o singură toaletă turcească aflată în afara dormitorului şi cu instalaţie electrică aeriană. Terminalul de eliminare a resturile din bucătărie era „sub cerul liber” în loc să fie conectat la reţeaua de canalizare. Garda de Finanţe a sechestrat întreaga documentaţi referitoare la contabilitatea grupului: fiecare lucrător plătea o chirie de 60 de euro lunar pentru locuinţa improvizată în care era cazat.
3 euro pe oră
Plata era de 3 euro pe oră, sumă din care se scădea din când în când chiria pentru locuinţă, costul transportului de la şi către locul de muncă şi cheltuielile pentru ţigări şi alte necesităţi personale. La încheierea operaţiunilor, lucrătorilor le rămânea numai ceva mărunţiş. Volumul de muncă era de circa 8 ore în medie pe zi, ajungând la 16 ore continue înregistrate în registrele contabile din 31 decembrie anul trecut, de Anul Nou, pentru forţa de muncă angajată în restaurante. Pe timpul anchetelor, a fost constatată responsabilitatea a trei întreprinzători agricoli din zonă pentru infracţiunea de favorizare. Cei trei arestaţi au fost duşi la închisoare: riscă de la 5 la 8 ani de închisoare. În privinţa lor a fost dispusă şi sechestrarea preventivă a imobilului-dormitor şi a patru furgonete cu numere bulgăreşti utilizate pentru transportarea muncitorilor agricoli pe câmpuri.
Interceptări
Cinci luni de anchete, zeci de înregistrări video şi numeroase interceptări telefonice şi ambientale sunt nucleul solid al probelor acuzării din operaţiunea „Dominus”, efectuată de Garda de Finanţe din Foggia.
149 de pagini care compun detaliata ordonanţă semnată de judecătorul de instrucţie, în care se evidenţiază rolurile şi structura organizaţiei dedicată, potrivit investigatorilor, fenomenului „caporalatului”. În ordonanţă se citeşte cum Fausto Saracino a înfiinţat şi administrat „o societate de drept român denumită SOS Fausto Srl (înregistrată la Craiova – n.red.) care angaja cetăţeni de naţionalitate română cu intenţia de a-i folosi în activităţi de muncă subcontractate de terţi subiecţi şi care cu precădere (dar nu în mod exclusiv) încheia acorduri cu diferiţi proprietari de fonduri agricole privind executarea cu titlu oneros a recoltei de fructe prin intermediul muncitorilor agricoli angajaţi de societate”.
O situaţie atât de bine înrădăcinată şi cunoscută în teritoriu, încât justifică prezenţa – după cum s-a relatat în conferinţa de presă de către militarii de la Garda de Finanţe – de „postere”, cu număr de telefon, pentru recrutarea lucrătorilor. Potrivit investigatorilor, aşadar, dintre arestaţi Fausto Saracino era „directorul” organizaţiei, Cornel Ion „recrutatorul” forţei de muncă, şi tânăra Francesca Saracino (fiica lui Fausto) contabila grupului. Într-o interceptare telefonică de pe 8 decembrie anul trecut, Francesca Saracino îşi defineşte „rolul”, vorbind cu Fernando, un întreprinzător agricol din Bovino.
Fernando: Ne putem vedea chiar şi azi, singurul lucru e că-i trebuie lichidităţi lui Fausto, e adevărat?
Francesca: Da!
Fernando: Atunci trebuie să o facem mâine…
Francesca: Nu, nu e bine eu doar pentru… pentru că…
Fernando: Nu, dar m-am gândit deja la asta, am zis că am lăsat să treacă mai mult de câteva zile.
Francesca: Nu, nu e treaba de mai mult de câteva zile. Practic eu sunt cea care încheie socotelile! Iată de ce aşadar!
Fernando: Nu-ţi fă griji, nu-mi trebuie justificări.
„Este pregnant, în scopul prezentării rolului şi aprecierii elementului psihologic”, scrie în ordonanţă judecătorul de instrucţie Carmen Corvino, „pasajul în care Francesca Saracino afirmă că se ocupă personal de „încheierea socotelilor”, Un rol pe care fata demonstrează că-l apreciază, după cum reiese dintr-o altă conversaţie telefonică cu tatăl.
Saracino Fausto: Dar cu adevărat, Francesca, îţi place această muncă? Îţi spun sincer!
Saracino Francesca: Da!
Saracino Fausto: Te intrigă?
Saracino Francesca: Da!
Saracino Fausto: Este o muncă care te intrigă? Este unicul lucru frumos al acestei munci, că te intrigă! Aşa e, asta e ce-mi place mie!
Saracino Francesca: Eh! E adevărat!
Saracino Fausto: Asta este ceea ce-mi place mie!
În schimb, în alte interceptări reiese rolul de „director” al lui Fausto Saracino, şi cu referire la „condiţionarea” declaraţiilor muncitorilor pe timpul inspecţiilor, cu privire la retribuirea orară a muncitorilor agricoli. Conversaţia este cu Ion Cornel, cetăţeanul român arestat împreună cu familia Saracino.
Fausto: Auzi Cornel… eu nu pot să spun că v-am adus! Pentru că altfel e trafic internaţional! Ai înţeles?
Cornel: Nu, spune-mi din nou.
Fausto: Nu! Cornel… eu nu pot spune asta! Că sunteţi în probă…că astăzi e prima zi în care aţi venit.. ok, ai înţeles?
Cornel: Astăzi… suntem acolo… proba!
Fausto: Ah! Dar nu e că voi aţi venit cu prieteni… ăla şi celălalt… că nu este just să se facă acest lucru… Fiindcă nu e aşa!
Cornel: Şi cum facem?
Fausto: Nimic – că eu am venit… v-am căutat şi aţi venit să faceţi proba!
Cornel: Eh, normal… (neinteligibil)… şi tu-mi plăteşti ziua… şase ore… treizeci de euro… bine?
Fausto: Ah… şase ore treizeci de euro… şase ori şase, treizeci şi şase… şase ori şase… şase euro pe oră… eu le-am spus oamenilor… şase euro…
Cornel: Nu… tu-mi plăteşti ziua… treizeci de euro astăzi! Astăzi îmi plăteşti ziua… treizeci de euro.
Fausto: Da! Bine!
Într-o altă interceptare ambientală, un subiect nu foarte bine identificat îi spune unui cunoscut că Saracino este un patron exigent şi sever („… patronul e nebun”) şi nu ezită, când îşi pierde răbdarea, să-şi bată propriii muncitori. În plus, se citeşte în documentul Tribunalului din Foggia, „profitarea din partea anchetaţilor de starea de nevoie şi de necesitate a forţei de muncă recrutată se deduce din condiţiile de muncă şi din retribuţia acordată”, cu mult inferioară standardelor (circa 3 pe oră în loc de 7,87 prevăzuţi de normele naţionale şi comunitare).
„Starea de nevoie de altfel reiese din condiţiile de muncă şi de locuit acceptate (dormitor promiscuu, toaletă turcească în comun, conexiuni electrice aeriene, lipsa climatizării, evacuare deşeuri sub cerul liber)”. „Necesităţile preventive descrise – încheie judecătorul – pot fi înfruntare numai cu măsura maximă a arestului preventiv având în vedere gravitatea particulară a conduitelor puse în act, sistematicitatea şi profesionalismul acestora”.
