Cronicarul de care se tem Bacalaureaţii, pe numele lui Miron Costin, e des citat, inclusiv peFacebook, cu alintarea sa despre lectură:
Că nu este alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă decît cetitul cărţilor.
Ca să citeşti o carte azi trebuie să dai de ea.
Şi azi, ca să dai de ea, trebuie să te lansezi într-o aventură, care, mie, cel puţin, mi se pare la fel de frumoasă şi la fel de folos ca şi cetitul cărţilor.
De ce e nevoie azi, ca să găseşti o carte, de o ditamai aventura?
Pentru că:
1. Nu se tipăresc cărţi în tiraje suficiente.
2. Nu mai sunt librării suficiente.
3. Nu se mai trimit cărţi la de la tipografie la Depozitele naţionale care sunt bibliotecile, deşi Lege există pentru aşa ceva.
4. Nu se mai face tărăboi la apariţia unei cărţi.
5. Nu se mai trimit de către edituri, ca altădată, exemplare dintr-o carte proaspăt tipărită cuiva despre care se ştie c-ar putea scrie ceva despre cartea respectivă undeva (ziar, pe site, pe blog).
M-am mai denunţat că lucrez la un Dosar amplu pentru Historia de pe iulie, dedicat raportului dintre Realitatea Dezastrului românesc de la Stalingrad şi reflectarea acestui dezastru în propaganda antonesciană, întruchipată de publicaţia Sentinela.
Dacă mă gîndesc bine nu e vorba de reflectare, ci de efortul de a ascunde şi de a falsifica realitatea dezastrului. Despre prezenţa românească la Stalingrad s-au scris şi tipărit două cărţi: Românii la Stalingrad. Viziunea românească asupra tragediei din Cotul Donului şi Stepa Calmucă, scoasă la editura Militară în 1992, de un colectiv coordonat de Adrian Pantea, şi Înfrînţi şi uitaţi. Românii în Bătălia de la Stalingrad, scoasă la Editura Ion Cristoiu, în 1999, sub semnătura lui Mihai Vasile-Ozum şi Petre Otu.
Fiind vorba de o editură care a purtat numele meu se înţelege că a doua carte se află în posesia mea.
Pe prima, un volum de documente din arhivele militare, n-o am.
De cum ajung dimineaţă la Bibliotecă, mă îndrept glonţ spre zona cataloagelor. E împărţită în două: Sala fişelor clasice, scrise pe carton, oferind, prin sertare din dulapuri, împărţite pe litere, cărţi din cele mai vechi timpuri pînă azi.
Sala fişelor pe Internet, în care titlurile sunt de găsit prin căutarea, în arhiva electronică a Bibliotecii, şi cuprinzînd cărţi doar după 1989.
La fişierul clasic, nici vorbă de Românii la Stalingrad, dar nici măcar de Stalingrad în general.
Momentul acesta a fost unul dintre cele mai puţin abordate de cercetători.
Pînă la 23 august 1944, presa noastră, controlată şi cenzurată de Regimul Antonescu, a trecut Dezastrul sub tăcere.
După 23 august 1944, pînă în vremea lui Ceauşescu, nu s-a tipărit nimic.
Mareşalul fusese condamnat la moarte şi sub acuzaţia de a-i fi dus pe români la Stalingrad.
Ce putea să apară despre Stalingrad?
Sub regimul Ceauşescu, iar n-a apărut nimic.
La Stalingrad ruşii ne bătuseră de ne merseseră fulgii.
Ar fi fost culmea ca regimul, cultivînd mîndria faţă de ruşi, să lase să apară un studiu despre Dezastrul românesc provocat de ruşi.
După 1989, au apărut cele două cărţi.
La fişierul clasic nu se găseau.
Nici la fişierul electronic n-am dat de ele.
Seara, întors acasă, îmi amintesc că am la dispoziţie comerţul cu carte pe internet.
Bat la computer:
Românii la Stalingrad.
La anticariatul Tîrgu de Carte a fost, dar s-a epuizat. Descopăr cu acest prilej că a apărut o carte în care jumătate e consacrată mărturiei unui român care a luptat la Staligrad. Şi volumul ăsta a fost vîndut.
Dau de cartea căutată pe okazii.ro. Duminică spre luni, de Rusalii, fac toate formele de comandă a cărţii. A doua zi, luni, primesc un e-mail prin care sunt anunţat să-l sun pe vînzător înainte de cumpărare. Sun, socotind că poate am noroc. Dacă e acasă, mă urc în maşină şi cumpăr cartea. E acasă! Ne dăm întîlnire undeva la un restaurant din zona Petre Ispirescu, prin Rahova. GPS-ul, cu corectitudinea sa exemplară, dar mecanică, e cel mai prost instrument de ajutor. Rătăcesc prin zonă ca Orb prin Gaza, deşi dacă aş fi mers după GPS-ul din capul meu aş fi nimerit mai uşor. Prilej de a constata cît de mare e Bucureştiul, cît de complicat şi cît de plin de viaţă e. La capul străzii mă aşteaptă vînzătorul. Îl recunosc după coperta cărţii din mînă. E anticar şi asta explică de unde are cartea asta, care nu se mai găseşte nicăieri. După ce mă sui din nou la volan, nu mă pot stăpîni şi răsfoiesc cartea. E o culegere de documente de un tip aparte. Autorii au luat din arhivele MApN documente din timpul Stalingradului şi le-au grupat pe etape de desfăşurare. A ieşit, îmi dau seama în fugă, o istorie a Dezastrului, scrisă exclusiv din documente, explicată de o Prefaţă. Abia aştept să dau gata şi cartea asta!
Am predat dosarul la Historia.
Pe parcursul cercetării am descoperit că n-a fost tratată pe larg Criza relaţiilor româno-germane după Dezastru de la Stalingrad.
Frăţia de arme româno-germană e una dintre temele intens cultivate de propaganda antonesciană.
La Stalingrad, Frăţia s-a dovedit o iluzie.
Nemţii ne-au călcat în picioare pur şi simplu.
Dovedind prin asta că o alianţă între o ţară mică şi o Mare Putere serveşte cu precădere intereselor Marii Puteri.
Puţină lume ştie că Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război a publicat sub genericul,Veteranii pe drumul onoarei şi jertfei, cinci volume de documente şi memorii despre Armata română între 1941-1945. Unul dintre aceste volume se intitulează De la Stalingrad la Bătălia Moldovei. August 1942-august 1944.
Pentru documentare am nevoie de cartea asta.
Pe Okazii.ro, am dat de ea în două locuri.
Într-un loc în care s-a epuizat încă din 2011, şi într-un loc în care autorul o scoate la licitaţie împreună cu alte două volume.
Am licitat.
Dublu decît era suma de pornire.
N-am primit nici un răspuns.
Probabil că vînzătorul aşteaptă ca pe trei cărţi scoase de Asociaţia veteranilor să liciteze cineva 1.000 de euro.
Altfel nu-mi explic de ce nu le pune un preţ fix.
Cum n-are telefon, nu pot intra în contact cu el.
Şi cum sunt sigur că licitaţia va mai dura un deceniu, întreb în final:
Ştie cineva pe cineva care vinde volumul Veteranii pe drumul şi jertfei, volumul IV: De la Stalingrad la Bătălia Moldovei. August 1942-august 1944, apărută în 1997 la Editura Vasile Cârlova?
