Un dosar DNA – Rompetrol III – vizează înţelegerea dintre Guvernul Ponta şi KazMunaiGas din 2013 şi adoptată de Executiv în 2014, prin HG.
Prin acest memorandum, datoria istorică a Rompetrol de aproape 600 de milioane de dolari ar fi urmat să fie rostogolită în mare parte, din nou, din 2013 până în 2020. Statul român s-a angajat să înceteze procesele împotriva companiei, iar kazahii să răscumpere un pachet de aproape 27 de procente din acţiunile statului la Rompetrol contra a 200 de milioane de dolari, iar restul, 400 de milioane, să fie incluse într-un fond mutual de investiţii de 1 miliard de dolari până în 2020. Nu există sancţiuni prevăzute în cazul nerespectării condiţiilor contractului.
Potrivit unor surse guvernamentale, DNA a ridicat documentele privind memorandumul de înţelegere cu KayMunaiGas.
Potrivit aceloraşi surse coroborate cu surse judiciare, acţiunea DNA a avut loc într-un dosar deschis în 2015 în care este începută urmărirea penală in rem – adică faţă de fapte, nu de persoane – pentru trafic de influenţă şi luare de mită.
Dosarul DNA vizează perioada de după 2010, după ce obligaţiunile în care au fost convertite datoriile Rompetrol în 2003 au ajuns la maturitate. Între 2003 şi 2010, datoria istorică a rafinăriei Petromidia a fost rostogolită, de asemenea, de Guvernul Năstase, acţiune ce este vizată de această data de DIICOT.
DIICOT instrumentează dosarul Rompetrol II, care priveşte privatizarea rafinăriei Petromidia în 2000 şi ordonanţa Guvernului Năstase din 2003 de reeşalonare a datoriei. DIICOT are în vedere, aşadar, perioada 1999 – 2010.
Cu alte cuvinte, atât Năstase, cât şi Ponta au aplicat scheme de rostogolire a datoriilor Petromidia, fiecare pe câte 7 ani.
Fostul premier Victor Ponta, ţintă
Potrivit surselor noastre, fostul prim ministru Victor Ponta este vizat în dosar întrucât a semnat Hotărârea de Guvern din 22 ianuarie 2014 prin care a adoptat memorandumul de înţelegere cu kazahii, după ce Curtea Constituţională s-a opus validării prin lege a memorandumului, în fapt un contract comercial de stat. Suspect ar fi că multe dintre cerinţele iniţiale ale kazahilor s-ar regăsi întocmai în memorandum. În plus, contractul vizează încetarea unor acţiuni în Justiţie şi nu prevede sancţiuni în cazul nerespectării condiţiilor contractuale.
Vizitele dese în Turcia ale fostului premier, considerate dubioase
Potrivit aceloraşi surse, există suspiciunea că termenii înţelegerii cu KazMunaiGas s-ar fi perfectat în afara ţării, în condiţii ilegale.Vizitele dese în Turcia, sub diferite pretexte, ale fostului premier, cum ar fi controalele medicale după operaţia la genunchi, ar fi privite cu suspiciune de procurori. Fostul prim-ministru ar fi folosit o cartelă de telefon turcească şi ar fi fost invitat la ranch-ul “sultanului” Recep Tayyip Erdogan, preşedintele Turciei.
De altfel, DNA ar verifica în acest moment diferite fluxuri financiare prin intermediul unor comisii rogatorii în mai multe state.
În context, trebuie spus că fostul premier Victor Ponta a lansat la începutul acestui an o fundaţie regională privind zona Mării Negre, unde membru de onoare este Irakli Garibashvili, fost premier al Georgiei, iar membri fondatori sunt apropiaţi ai lui. Vezi aici detalii.
România Curată a încercat să obţină un punct de vedere al fostului premier Victor Ponta în legătură cu acţiunea DNA, însă acesta nu a răspuns solicitărilor noastre.
Cum s-a ajuns aici. Vezi mai jos un timeline cu istoria datoriilor istorice ale Rompetrol
2000: Grupul Rompetrol al lui Dinu Patriciu cumpără rafinăria Petromidia cu doar 50 de milioane de dolari după eşecul privatizării către compania turcească Akmaya. Turcii se angajaseră să achite 725 de milioane de dolari, dar nu s-au ţinut de cuvânt. Prin urmare, procedura de privatizare s-a reluat şi rafinăria de la malul mării a fost cumpărată de Patriciu. Rompetrol s-a angajat, în schimb, că va plăti datoria istorică de aproape 600 de milioane de dolari.
Dosarul Rompetrol I de la DIICOT a arătat însă că Dinu Patriciu a cumpărat Petromidia fără să aibă practic niciun ban, în condiţiile în care cele 50 de milioane de dolari proveneau din creanţa Libia, ce ar fi trebuit să fi fost recuperată de statul român de la dictatorul libian Muammar Gaddafi, nu de către Patriciu. Creanţa era de peste 80 de milioane de dolari şi reprezenta investiţiile făcute de Ceauşescu în Libia, însă statul român nu a fost în stare să recupereze banii, Patriciu, da. Cel puţin o parte din ei.
Citiți articolul integral pe romaniacurata.ro
