Geniile se nasc și au mai mereu o cale dificilă în viață, fiind diferiți de cei din jur. Pe contul ei de Facebook ea se descrie ca o scriitoare care merită atenția celorlalți și are un ideal: ”Vreau să las lumii un semn al existenței mele, fiindcă a scrie este conținutul vieții mele”.
Este vorba despre Nicoleta Crăița Ten’o, o poetă și scriitoare româncă, stabilită de 15 ani în Germania. Ea s-a născut la Galați la 16 martie 1983, dar viața ei a căpătat o turnură neașteptată în 1996, când, la vârsta de doar 13 ani, Nicoleta decide să nu mai vorbească, scrie miscareaderezistenta.ro.
Practic, se retrage din viață și nu mai scoate nici un cuvânt. Disperați, părinții fetei sunt nevoiți să o retragă de la școala generală din Galați. Zeci de medici din Galați ajung la concluzia că fata suferă de schizofrenie și de o formă rară de autism.
Deși pregătirea ei școlară a rămas la nivelul celor șapte clase primare, Nicoleta începe să scrie și să compună poezii. În anul 2000, ea lansează primul volum de poezii: ”Durerea în durere piere”. Pentru a-i asigura un trai decent și un tratament adecvat, familia decide să se mute în anul 2001 în Germania, la Bremen.
Starea tinerei nu se îmbunătățește, dar asta nu o împiedică să continuă să compună în limba română și reușește să publice în anul 2002 primul ei roman: ”Pe urmele Fefelegei”, urmat, un an mai târziu, de un nou volum de poezii intitulat ”Cântece la moara timpului”. Romanul ”Rebel”, apărut în 2003, îi aduce Nicoletei premiul ”Prima Verba” oferit de Uniunea Scriitorilor din România. După o pauza de câțiva ani, românca dă lovitura pe piața germană cu volumul liric ”Haruka”, redactat în limba germană. Un an mai târziu, în august 2011, continuă seria operelor în limba germană prin volumul de poezii ”Drei Kopfe”.
Deși refuză să vorbească de aproape 16 ani, Nicoleta acceptă primul interviu din cariera ei. ”La vârsta de 13 ani, Nicoleta s-a decis de pe o lună pe alta să nu mai scoată nici un cuvânt. Era cea mai bună din clasă, o elevă eminentă, cu un viitor strălucit. Degeaba au încercat părinții și profesorii să o convingă să mai vorbească. În locul vorbitului, ea a ales să scrie și să compună poezii. De parcă nu ar fi fost destul, a reușit să învețe și cinci limbi străine. Între timp ea a publicat mai multe romane și poezii”, scrie Weser Kurier.
”Sunt un om foarte comic. Cine vrea să vorbească cu mine, trebuie să îmi scrie”, a punctat Nicoleta în e-mailul în care a acceptat primul interviu din viața ei. Ea este conștientă de starea ei medicală și folosește o tablă pentru a comunica. Într-un fel sau altul, ea continuă să comunice cu cei din jurul ei. ”Scria ca o obsedată povestiri, romane, poezii. Nu trecea o zi fără să scrie ceva. La acea vreme, ea stătea cu părinții, doi ingineri specializați în construcția navelor maritime. În 2001, familia s-a mutat la Bremen, acolo unde locuia de doi ani sora Nicoletei, Andra. De atunci, Nicoleta stă singură”.
Mutarea în Germania a reprezentat o provocare pentru tânăra româncă. Deși mediul ei se schimbase total, ea decide să învețe limba germană, dar nu cu vreo meditatoare, ci singură și atât de bine încât să compună în limba germană. ”Până la mici greșeli de ortografie, Nicoleta stăpânește limba germană”, este concluzia jurnaliștilor germani. După ”Haruka” și ”Drei Kopfe”, care s-au bucurat de aprecierea criticilor germani, în vara lui 2012, Nicoleta a lansat un nou roman: ”Das Schweigen und die zwei Frauen” (Tăcerea și cele două femei).
După limba germană, pentru tânăra de 33 ani au urmat limba spaniolă, italiană, engleză și franceză. Nu i-a explicat nimeni regulile gramaticale și nici nu a întrebat-o nimeni care este conjugarea corectă a verbelor. Secretul din spatelor acestor competențe lingvistice neobișnuite este unul cât se poate de simplu.
”Mă uităm ore în șir la televizor, asta dacă nu aveam de compus poezii. Îmi plăceau în special posturile străine. Am început cu limba franceză, deoarece zilnic erau desene animate în limba franceză cu subtitrare în română. Am devenit un fan înrăit al acestora și am început să trimit scrisoare după scrisoare celor care au produs această serie de desene animate, până când două colaboratoare au acceptat să îmi răspundă. Am devenit bune prietene și săptămanal ne scriem sute de e-mailuri”, notează Nicoleta pe tabla ei, arătând spre două poze de pe masă, unde apar prietenele ei Reika și Michiru, care între timp lucrează la Universitatea de Artă din Hamburg.
