Un doljean plecat la muncă în Marea Britanie a povestit pentru GdS despre situația tensionată din Regat după referendumul din 23 iunie în urma căruia britanicii au votat pentru ieșirea din Uniunea Europeană. La 27 de ani, Mihai Cătălin (foto) lucrează ca bucătar în orașul Bournemouth din sudul Angliei, dar dorește să se întoarcă acasă. „Englezii sunt foarte înguști la minte și sunt leneși. Majoritatea trăiesc din ajutoarele oferite de stat, sunt foarte grași, se mișcă greu și își hrănesc copiii cu fast-food. Deși copilul meu s-a născut aici și puteam să-i fac dublă cetățenie, nu vreau să crească aici pentru că nu are viitor“, spune Mihai Cătălin.
În însoritul oraș Bournemouth trăiește și muncește de câțiva ani și Mihai Cătălin Ionicoiu. Născut în 1989 în comuna Castranova, Mihai a renunțat la studii la vârsta de 20 de ani după ce absolvise Colegiul Tehnic „Ion Mincu“ din Craiova, la profilul întreținere și reparații utilaje grele. A renunțat pentru că s-a simțit dezamăgit de sistemul din România, povestește el. „M-am înscris la Facultatea de Geografie după care, în scurt timp, am renunțat deoarece îmi doream să fiu independent și nu vedeam nici un viitor, așa că m-am angajat ca șofer pe stivuitor la un renumit depozit de materiale de construcții din Craiova. Îmi plăcea ceea ce făceam, dar simțeam că pot mai mult. După trei ani de muncă am luat decizia de a pleca din țară cu ajutorul unui bun prieten. Nu mi-a fost ușor. Era 2013, era o decizie foarte importantă pentru că rata șomajului crescuse dramatic, nu se mai găseau locuri de muncă și nu voiam să dau greș“, povestește Mihai. Începutul a fost greu. „Când am ajuns în orașul Bournemouth, situat în sudul Angliei, totul mi se părea foarte ciudat, oamenii se uitau la mine și îmi zâmbeau, nu înțelegeam foarte bine cum stăteau lucrurile. La început am lucrat într-o spălătorie auto fără acte pentru că nu aveam drept de muncă. Aveam un salariu derizoriu care îmi permitea doar să trăiesc. Am lucrat opt luni, iar între timp îmi chemasem și prietena. Împărțea fluturași pe stradă. Apoi românilor li s-a dat drept de muncă. În tot acest timp reușisem să strângem ceva bani astfel încât să ne permitem să ne mutăm și să ne încercăm șansa.
Ne-am înscris la aproape toate agențiile de recrutare din Bournemouth“, spune Mihai. Norocul le-a surâs. „După o scurtă perioadă de timp am și fost sunați. Prima dată lucram în curățenie, undeva la 20 de ore pe săptămână. Salariul minim era șase lire și jumătate pe oră, dar nu eram descurajați. Știam că putem munci în aproape orice domeniu, că doar suntem români“, povestește el.
Citiți articolul integral pe gds.ro
