Deşi vineri a fost 1 iulie, zi în care politicienii români, cu mic, cu mare, iau calea către reşedinţa Ambasadorului SUA, pentru a fi văzuţi la sindrofia dată de ambasador de Ziua Independenţei, aşa cum, pe vremuri, dădeau buluc la sediul Ambasadei URSS de pe acelaşi bulevard, Kisselef, la sindrofia dedicată lui 7 noiembrie, presa noastră liberă şi pusă în slujba parteneriatului strategic cu America, a găsit de cuviinţă să facă un Breaking News și din Scrisoarea prin care Gabriel Oprea îşi anunţă retragerea din UNPR şi, la finele mandatului de senator, retragerea din viaţa politică.
Documentul, publicat de general pe pagina sa oficială de Facebook, motivează astfel decizia:
„Pentru a respinge toate scenariile ireale care se fac în legătură cu activitatea mea politică”.
Singurul scenariu „ireal” a fost cel lansat de un senator PSD, expus public de Liviu Dragnea la reuniunea PSD de la Târgovişte:
Cică Gabriel Oprea ar fi fost împreună cu Valeriu Steriu la Cotroceni pentru a negocia fuziunea dintre PNL şi UNPR.
La această declaraţie, Administraţia prezidenţială a răspuns că e sub nivelul preşedintelui să se implice în jocuri politice, iar PNL, Partidul Naţional al Lingătorilor de Fund Prezidenţial (de la Fundul lui Traian Băsescu, liderii PDL, azi lideri PNL, au trecut, fără să mănînce lămîie, la Fundul lui Klaus Iohannis) s-a grăbit să se indigneze că s-a putut gîndi cineva la o astfel de coborîre a Majestăţii Sale sub nivelul Dealului Cotroceni.
Despre Gabriel Oprea s-au lansat, de-a lungul timpului, numeroase scenarii „ireale”.
N-am auzit că domnia sa să fi făcut gesturi extreme în genul celui de vineri, pentru a le respinge.
Real sau ireal, scenariul cu vizita la Cotroceni n-a afectat cu nimic viața și activitatea lui Gabriel Oprea.
Dimpotrivă, chiar dacă ireal, scenariul ar fi convenit de minune lui Gabriel Oprea, fie și pentru că el dovedea un lider politic rămas încă în marile jocuri din România.
Nu văd nici un motiv de demisie provocată de indignarea gen Ia te uită ce scenarii se fac pe seama mea!
Textul ne lasă să credem că Gabriel Oprea a demisionat pentru a lăsa mînă liberă actualei conduceri să negocieze cu orice partid crede.
Asta ar presupune o năstrușnicie. Și anume că Gabriel Oprea mai reprezenta ceva în UNPR după ce formațiunea a încăput prin Valeriu Steriu pe mîna Sistemului de instituții de forță din România de azi.
Gabriel Oprea e fondatorul UNPR.
Formaţiunea îi datorează totul lui Gabriel Oprea.
Nici Apostolul Pavel să fie Gabriel Oprea şi tot nu l-am crede atît de generos cu noua conducere a UNPR încît să plece din formaţiune de dragul viitorului strălucit al UNPR.
Liviu Dragnea s-a grăbit să vadă în anunţul făcut de Gabriel Oprea refuzul Generalului de a accepta fuziunea dintre PNL şi UNPR.
Dacă ar fi aşa, nu văd de ce trebuie să demisioneze acum Gabriel Oprea.
Putea s-o facă şi după anunţul oficial al fuziunii.
Adevărul e altul şi, desigur, mult mai crud decît vrea Gabriel Oprea să ne convingă.
Fuziunea dintre PNL şi UNPR e inevitabilă.
Ea, fuziunea, e impusă de Klaus Iohannis, care are nevoie de o majoritate parlamentară pentru a-l demite pe MRU.
Electoratului PNL mai radical îi pică greu la nunta dintre PNL și o formațiune pe care o consideră Fata de pe Șoseaua de centură a politicii românești.
De aceea, Sistemul Instituţiilor de Forţă, care s-a pus în mişcare pentru a răspunde bătutului din picior al lui Klaus Iohannis – Vreau o Majoritate parlamentară cu orice preţ – a declanșat Operațiunea – UNPR Fată Mare.
Operaţiunea constă în curăţarea UNPR de persoane care ar provoca indignare electoratului PNL dacă ar intra în PNL prin fuziunea dintre PNL și UNPR.
Unul dintre aceşti lideri a fost Şerban Mihăilescu.
A venit rîndul lui Gabriel Oprea.
Cu ei s-au încheiat tîrguri tipice Poliţiei politice Prezidenţiale.
Cu Gabriel Oprea s-a încheiat tîrgul numit bătrîneţe liniştită ca om bogat.
La fel cred că s-au întîmplat lucrurile şi cu Şerban Mihăilescu.
Vor urma şi alte demisii.
Tot în urma unor negustorii.
Cînd UNPR va fi curăţat de unii lideri politici, Divizia Presă a Poliţiei Politice Prezidenţiale, în colaborare cu Divizia Facebook a aceleiași Poliții, va purcede la îmbrăcarea UNPR în rochie albă de mireasă prezentînd-o electoratului PNL drept gata de a fi dezvirginată.
Și cînd te gîndești că toată darea asta a scenei politice cu fundu-n sus n-ar fi avut loc dacă MRU demisiona imediat ce i-a cerut-o Klaus Iohannis.
Ce om și MRU ăsta!
N.B. Bag seamă că unii cititori au văzut o contradicție între textul meu despre sceneta de la Cotroceni dintre MRU și Klaus Iohannis și aserțiunile mele anterioare, reluate acum, despre un conflict între Președinte și directorul SIE.
Îmi pare rău că unii mă citesc în timp ce dorm.
Textul meu punea la îndoială descrierea cu lux de amănunte psihologice a unei așa zise întîlniri tensionate dintre președinte și directorul MRU.
Asta deoarece așa zisa știre dădea întîlnirii un net caracter de telenovelă.
sursa: cristoiublog.ro
