Am avertizat din iunie 2015 că PSD şi PNL vor fura alegerile locale cu legea în mână şi îşi vor împărţi ţara în două. Nu am anticipat amploarea fraudei şi profunda incorectitudine în care se va desfăşura acest scrutin.
Ceea ce s-a petrecut în sectorul 1, unde candidata USB, Clotilde Armand, a câştigat în toate secţiile în care partidul ei a avut observatori şi a pierdut în toate secţiile în care a făcut greşeala să nu monitorizeze procesul electoral, este doar un caz. Un caz petrecut în mijlocul Bucureştiului, aşa că putem să ne imaginăm ce au păţit candidaţii anti-sistem din provincie. Sunt conştient că nu există decât probe circumstanţiale ale unei fraude majore, dar situaţia din sectorul 1 este strigătoare la cer.
Legea electorală a limitat posibilitatea ca partidele noi şi independenţii să supravegheze procesul de numărare pentru ca reprezentanţii USL să le poată aplica o a doua ştampilă pe buletin şi să le anuleze voturile.
Nu te puteai aştepta ca nişte indivizi atât de corupţi să organizeze alegeri corecte şi să le dea vreo şansă unor competitori care le-ar fi putut lua locul. Nu sunt, deci, foarte suprins de ceea ce a făcut USL. Dimpotrivă, mă bucur că am terminat cu discuţia despre reforma PNL, iar cei care mai aveau iluzii despre preşedintele Iohannis ar trebui să citească cine l-a susţinut pe primarul Cherecheş să fie reales, deşi era în arest: Forumul Democrat German.
Sunt cel puţin vreo patru primari de municipii cu doare penale sau chiar cu condamnări, care au candidat sub steag fals şi au câştigat cu sprijinul subteran al PNL. Robert Negoiţă şi Olguţa Vasilescu, de la PSD, au reuşit la scoruri atât de îngrozitoare pentru că ani întregi – nu doar în campanie – organizaţiile locale ale PNL au fost de facto sub controlul lor. Liberalii au încercat să ne mintă în faţă şi nu văd pe nimeni în această formaţiune capabil să schimbe ceva.
Alegătorii de dreapta, mediul de afaceri care nu trăieşte din contracte dubioase cu statul, clasa medie, au nevoie de o formaţiune care să-i reprezinte. A ajuns să ne fie ruşine să vorbim despre privatizări sau despre dezetatizarea sistemului de sănătate. Codul Muncii, atât de plăcut sindicatelor, pare a fi de neatins. Salariul minim, o măsură populistă care nu generează decât şomaj în rândul tinerilor, este o temă tabu.
Nici un politician nu îndrăzneşte să discute despre desfiinţarea cvasi-monopolului de stat în educaţie. În campania electorală, nu am văzut nici o soluţie de dreapta pentru transportul în comun din Bucureşti: de ce nu permitem apariţia unor operatori privaţi, ca la Londra? S-a discutat, puţin, despre transformarea „regiei” de transport în societate comercială – pentru că altfel nu poate accesa fonduri europene – dar cum au făcut scandal sindicatele aservite PSD, cum s-a închis dezbaterea.
Uniunea Salvaţi Bucureştiul este o structură antisistem, iar oamenii de acolo şi proiectul ei sunt de stânga, chiar dacă a luat voturile PNL. Era timpul ca PSD-ul lui Iliescu şi Dragnea să fie contestaţi de o formaţiune modernă, preocupată de temele moderne ale stângii europene, aşa că le urez succes. Dar dreapta are nevoie de un partid care să-şi asume în mod curajos nişte proiecte liberale şi care să spună public că rolul statului trebuie să fie mult diminuat. Prea mulţi politicieni care s-au autodefinit de dreapta au fost nişte laşi care, de frica sindicatelor, de frica atacurilor stângii, au abandonat orice idei liberale. Sunt destui care să-i dea deoparte pe aceşti fricoşi. În judeţul Mureş, a obţinut un rezultat relativ bun un partid local condus de un IT-ist care se mândreşte că nu a avut niciodată contracte cu statul, Dan Maşca. La Iaşi, un alt IT-ist, Andrei Postolache a obţinut un extraordinar scor de 13%. Înregistrarea juridică a partidului său a fost blocată în tot felul de chichiţe juridice.
Oameni dornici să construiască sunt, s-a văzut. Un electorat de dreapta care-şi doreşte o formaţiune nouă şi 100% onestă, nu pătată de compromisuri, există. Va fi însă nevoie de timp, să nu ne facem iluzii.
Să lăsăm PNL să se sufoce în braţele PSD – sunt un pământ şi o apă – şi să o luăm de la zero, aceasta este uriaşa oportunitate oferită de alegerile locale.
Preşedintele Iohannis trebuie uitat la Cotroceni, nu mai este nimic de aşteptat de la acest om. Probabil că, mai devreme sau mai târziu, PSD-ul, lacom, se va ocupa de el… Eu sunt un om optimist şi încerc să învăţ din greşeli: dacă va evita erorile făcute până acum, dreapta se poate reconstrui astfel încât să scoată România din neîntreruptul regim socialist edificat, după 1990, de Ion Iliescu.
sursa: contributors.ro
