Paranoia este bună. Este reflexul uman firesc și, cred, util (!) în fața secretoșeniei găunoase, al incompetenței militarizate și al încercărilor nerușinate de mușamalizare.
Ca oameni raționali încercăm să ne bazăm concluziile pe fapte observabile și demonstrabile. Însă regula asta funcționează în condiții de transparență instituțională și responsabilitate trasabilă. În lipsa lor, înfloresc incompetența și abuzul sub pavăza unei încrederi oarbe.
Nimeni nu merită o astfel de încredere, dar cu atât mai puțin unii care dau semne că sunt fie idioți, fie ticăloși, fie și una și alta.
În astronomie, existența multor corpuri cerești a fost mai întâi determinată matematic, pe baza efectelor constatate asupra vecinilor. A fost nevoie uneori de sute de ani pentru ca ele să poată fi observate direct. Și nu de puține ori rezultatul observației a fost mai mult sau mai puțin diferit față de așteptări.
Dar mecanica cerească nu are vreo obligație să ne valideze nouă teoriile. Și nici relația stat-cetățean nu poate fi sistematizată ca o știință. În schimb, așteptările de transparență instituțională sunt legitime iar statul are obligația să ne pună la dispoziție telescopul adecvat.
Când nu o face, paranoia este utilă; este de fapt un strigăt către transparență și responsabilitate. O armă periculoasă și cu posibile efecte perverse, dar singura la îndemână. Sigur, în lipsa dovezilor directe orice “poate fi adevărat”. Numai că în acest caz pragul plauzibilității oricum a fost depășit de mult. Lucruri care acum doar o lună păreau de neimaginat sunt azi de domeniul evidenței.
Și până acum, cazul Hexi Pharma (și implicit cazurile altor companii care procedează la fel) a fost cât se poate de bine mușamalizat.
Sesizările penale, câte au fost, au fost clasate direct sau trimise de DNA, DIICOT, Parchetul General cât mai jos pe lanț – au ajuns la Poliție care le-a aruncat la coș.
Presupusele informări SRI care au fost la început 100, au rămas la examinare mai atentă doar 4, dintre care 0 despre diluarea dezinfectanților.
Invers, cele “4% probe neconforme”, chiar și la o testare măsluită vădit s-au transformat în realitate în zeci de spitale din jumătate din județele țării. Când testările au fost făcute corect, TOȚI dezinfectanții Hexi Pharma au fost găsiți diluați!
Iar acum, în fața unei morți suspecte și foarte convenabile, descoperim grozăvii și mai mari.
Pe una o știam de mult, oarecum. Dan Condrea nu a fost arestat, într-o țară în care o mulțime de arestări se bazează doar pe opinia publică negativă care ar fi de natură să afecteze încrederea în justiție: pericol social!
– Nu a fost considerat pericol social faptul că ar putea fugi din țară – omul avea banii care să-i permită o viață de lux oriunde în lume și conturile gata-făcute. (Hayssam reloaded)
– Nu a fost considerat pericol social faptul că ar putea distruge probe, deși ancheta a vorbit de la început de presupusa listă cu sute de directori de spital și epidemiologi a bugetului de șpagă.
– Nu a fost considerat pericol social faptul că ar putea influența martorii, că i-ar putea șantaja sau ucide. Nici cel că ar putea fi la rândul său scos din joc de complicii lui încă necunoscuți.
Pentru atâtea “Nu”-uri ar fi putut exista o singură explicație: omul a fost împachetat la propriu cu tehnică de supraveghere, îi este urmărit fiecare pas de agenți pe teren, fiecare vorbă de multiple tehnici de interceptare și fiecare deplasare din drone de supraveghere. Fie că știe asta fie că nu. Totul pentru ca anchetatorii să poată obține și mai multe dovezi.
Surpriză însă, Condrea moare într-un accident suspect și aflăm că n-a fost filat deloc.
SRI spune că nu l-a urmărit și vine cu o scuză penibil-arogantă: decizia CCR nu-i mai dă voie. Ce omite să spună este că putea foarte simplu să ceară mandat de urmărire pe siguranță națională, într-unul dintre poate puținele cazuri pe deplin justificate.
Motivele pentru care cazul chiar ține de siguranță națională sunt evidente de la sine, dar poate și mai relevantă este o scurtă analiză comparativă. Anul trecut au fost emise 2.635 de mandate de ascultare pe siguranță națională, adică 10 pe zi lucrătoare.
Dacă toți cei 2.635 de interceptați pe mandat erau mai periculoși decât Condrea, țara asta ar fi fost astăzi depopulată complet. Era de ajuns să omoare fiecare câte 8.000 de oameni – iar Condrea e deja destul de limpede că a omorât mai mulți, și asta an de an vreme de un deceniu.
Sau poate SRI stătea liniștit că Dan Condrea este filat de Parchet. Iar procurorul general pare să facă casting pentru un film cu proști:
“Nu sunt indicii, vă spun eu că nu sunt indicii că au existat și nu era necesară o astfel de măsură”.
Cum adică “nu sunt indicii”!?!?!? Șeful instituției care trebuia să facă exact treaba asta se ghidează după “indicii”? Cu ce exact își ocupă el timpul acolo, pe scaunul de șef?
Cum adică “nu era necesară”!?!?!? Când suspectul principal și deținătorul unor informații cheie tocmai a ieșit violent din scenă, poți să spui că “era necesar dar nu ne-a ajutat capul la vreme”. Sau “era necesar dar stăteam liniștiți că o fac alții”. Sau, direct, “iată demisia mea!”.
Nu sunt indicii că Augustin Lazăr este simultan și competent și bine-intenționat.
Sunt însă destule indicii că dosarele Hexi Pharma sunt secretizate în mod abuziv și ilegal. Legea informațiilor clasificate interzice în mod expres clasificarea informațiilor atât în scopul de-a ascunde ilegalități cât și de a ascunde incompetența administrativă. După tot șirul de mușamalizări și deocamdată-gafe, explicația terță este de acum exclusă.
În fața încăpățânării statului de-a salva aparențele, există desigur arme punctuale –investigația jurnalistică sau acțiunea în instanță. Dar neîncrederea publică și scepticismul activ sunt ingrediente necesare mai mult decât oricând: în chestiunile publice, remediul pentru paranoia este transparența.
Dacă statul n-are nimic de ascuns, nu trebuie să se teamă!
Sursa: romaniacurata.ro
