646x404Irina Vencu, o arhitectă româncă stabilită în Elveţia, se luptă pentru a-şi recupera băieţelul răpit de tatăl său, iordanianul Hamzeh Buqaei. „Mergem la Zoo“, a fost pretextul sub care micuţul Iosif-Hector a fost luat din casă şi dus, fără acordul ei, în Iordania.

Cel mai amarnic regret al Irinei Vencu (36 de ani), o arhitectă româncă stabilită în Elveţia, este că şi-a lăsat băieţelul în vârstă de nici trei ani să plece cu tatăl lui la plimbare pe străzile din Zürich. „Mergem la Zoo“, a pretextat Hamzeh Buqaei (34 de ani), soţul Irinei, căruia ea îi intentase proces de separare cu două luni înainte.

Se întâmpla în august 2015, iar de atunci, mama nu şi-a mai văzut copilul decât rar prin Skype. Hamzeh l-a luat şi l-a dus direct în Amman, capitala Iordaniei, în casa lui părintească. El a introdus divorţul şi i-a transmis Irinei că băieţelul Iosif-Hector nu va mai părăsi această ţară şi va trăi în legile iordaniene.

De atunci, Irina nu mai are odihnă. Îl vede pe micul Iosif schimbat, tras la faţă, plâns, trist. „Copilul meu era zâmbitor, cu capul sus, atent, independent, vesel. Este bucăţică din mine, am un gol fără el. Acolo, în casa Buqaei din Amman, e ţinut mai mult înăuntru, într-un spaţiu fără ferestre – ochiul scării – şi nu i se citesc poveşti, este lăsat pe mâna menajerei neexperimentate, cu tablete şi televizor, nu i se vorbeşte ca să se dezvolte. Cum să-i fie bine unui pui atât de fraged fără mama lui, când mama e sfântă în orice colţ de lume?“, se frământă Irina.

Irina Vencu şi Hamzeh Buqaei s-au cunoscut în anul 2002, pe când erau studenţi, prin intermediul unui program internaţional de burse de practică în diferite ţări. Ea este arhitect, iar el este IT-ist. Cei doi urma să absolve în 2004, dar Hamzeh şi-a continuat studiile de master în Germania. Au convenit să trăiască în Europa, ca o familie mixtă, în care este respectată credinţa fiecăruia. „Copilul nostru ar fi cunoscut ambele religii, am acceptat ca el să urmeze legea tatălui, dar pentru că soţul meu începuse deja să dea semne că doreşte să impună o singură tradiţie, pentru liniştea mea am botezat băieţelul creştineşte. Îmi dorisem pentru căsătorie binecuvântarea din biserica mea, dar nu am vrut să adâncesc vreo diferenţă, pe care – eu creştină, el musulman – conveniserăm să le depăşim“, relatează Irina.

Citi’i articolul integral pe adevarul.ro