In urma cu 15 ani, ideea ca dezinformarea straina ar putea fi o problema pentru tarile europene parea ridicola. Presa libera parea la fel de triumfatoare ca pietele libere, televiziunile si ziarele occidentale erau bine finantate si aveau audiente mari.
Insa modelul de business care statea la baza presei in tot Occidentul nu mai este valabil. Mare parte din jurnalismul occidental are putine resurse, iar rapiditatea cu care se propaga informatiile a facut ca pentru oameni sa fie mai dificil sa judece acuratetea a ceea ce vad si citesc.
In acelasi timp, regimuri autoritate – in frunte cu Rusia, dar care este urmata de China – au inceput sa investeasca masiv in metode alternative de asa-zisa informare.
O spun Anne Applebaum, editorialist Washington Post, si Edward Lucas, senior editor la The Economist, intr-un articol de opinie publicat pe site-ul Washington Post, citat de ziare.com.Cei doi au lansat saptamana aceasta o initiativa de combatere a dezinformarii, la Centrul de Analiza a Politicilor Europene, unde ambii fac parte din conducere.
Intorcandu-ne la Rusia, cei doi subliniaza ca, din cauza faptului ca presa nationala din tarile UE este deseori slaba, a devenit mult mai usor pentru canale precum Russia Today si Sputnik – o agentie ruseasca de „stiri” – sa castige credibilitate pe pietele mai mici din Europa.
Chiar si in tari mai mari, prezenta Rusiei pe retelele sociale si o varietate enorma de instrumente online ale acestei tari – site-uri de „stiri”, portaluri informative, trolli – incep sa aiba impact.
Cancelarul german Angela Merkel a cerut agentiei de spionaj a tarii sa investigheze propaganda rusa in Germania, dupa ce un articol fals despre o fata care ar fi fost violata de un refugiat a dus la un scandal major, „multumita” in mare parte eforturilor facute de Rusia in mediul online.
Putine in comun cu propaganda Razboiului Rece
Mesajele de acum au putine in comun cu propaganda din timpul Razboiului Rece. Rusia nu mai cauta sa se promoveze, ci mai degraba sa submineze institutiile occidentale, folosind deseori mesaje contradictorii.
Russia Today are articole de speriat despre imigranti si induce ideea ca Occidentul este rasist si xenofob. Site-uri sprijinite de rusi promoveaza teorii ale conspiratiei – cum ar fi ca atacurile din 11 septembrie 2001 au fost o „treaba din interior” sau ca virusul Zika a fost creat de CIA – in timp ce ridiculizeaza investigatii jurnalistice excelente din Occident, care scot la lumina legaturi intre lumea politica din Rusia, afaceri, crima organizata si agentii de informatii.
Aceste mesaje, care sunt preluate atat de partidele de extrema stanga, cat si de cele de extrema dreapta din toata Europa, sunt in concordanta cu obiectivele de politica externa ale Kremlinului.
Nu-i de mirare ca Uniunea Europena este, in special, o tinta: UE a facut eforturi mari sa indeparteze continentul de dependenta fata de gazele rusesti. NATO, care cu multa intarziere a inteles ca Rusia reprezinta o amenintare reala la adresa unora dintre membrii sai, este tratat cu regularitate ca un agresor.
Ucraina s-a trezit la realitate
Unele tari se trezesc la realitate, indeosebi cele care au fost lovite cel mai tare. Invazia, ocuparea si dezmembrarea Ucrainei, in 2014, au fost precedate de o propaganda extraordinar de eficienta, care a creat confuzie in randul populatiei vorbitoare de limba rusa din aceasta tara si i-a orbit atat pe ucraineni, cat si pe europeni, in legatura cu ce se intampla cu adevarat acolo, scriu cei doi autori.
In replica, organizatii ucrainene precum StopFake a inceput sa expuna si sa ironizeze propaganda rusa. A fost lansat si un proiect menit sa-i invete pe oameni cum sa citeaza presa cu discernamant.
Au existat si alte incercari de rezolvare a problemei. ONG-ul The European Endowment for Democracy a realizat o analiza cuprinzatoare a limbajului folosit de presa rusa, a razei sale de actiune si a impactului sau. The European External Action Service (EEAS), departamentul de politica externa al UE, a inceput sa urmareasca activitatile formatorilor de mituri ai Kremlinului. Si statele NATO au infiintat un mic centru, cu sediul in Letonia, care, de asemenea, rasounde la dezinformarea rusa.
Raspuns prea slab de la americani
Insa, pana acum, Statele Unite nu au investit resurse in intelegerea si combaterea acestei probleme, atrag atentia Applebaum si Lucas. Nu exista niciun echivalent modern al Agentiei de Informatii a SUA, o organizatie menita sa lupte cu propaganda si dezinformarea sovietica in timpul Razboiului Rece.
Desi exista finantari suplimentare pentru institutii de presa straine sprijinite de SUA, cum ar fi Radio Free Europe/Radio Liberty, ele nu pot furniza un raspuns complet.
In Statele Unite nu exista o analiza a propagandei ruse, americanii nu stiu care dintre mesaje sunt eficiente, cine crede in ele si de ce. Este timpul ca SUA sa cunoasca aceste lucruri, subliniaza autorii articolului, pentru ca alte tari, in special China, incep sa foloseasca aceleasi tehnici.
In urma cu 15 ani, presa libera parea de nezdruncinat; in 15 ani de acum, Occidentul ar putea sa se trezeasca, asa cum s-a intamplat cu Ucraina acum doi ani, ca este tinta unor campanii de dezinformare, cu care nu e pregatit sa lupte.
