Jumătate de an a trecut de la momentul în care tragedia de la “Colectiv”a părut să trezească acele energii ale revoltei pe care le credeam a fi epuizate, prin succesive renunţări şi deziluzii. Jumătate de an a trecut de la momentul în care demisia lui Victor Ponta marca, măcar aparent,retragerea în plan secund a celor care dezonoraseră naţiunea şi oficiul public, prin amestecul toxic de demagogie şi de iresponsabilitate cinică. Jumătate de an a trecut de la momentul în care guvernul Cioloş, mandatat moral de o revoltă civică, se auto-definea ca un guvern destinat să deschidă un timp al schimbării, sub semnul transparenţei şi al reformelor.
La jumătate de an de la acel fine de octombrie 2015, anatomia României de acum este o anatomie a eşecului. Marasmul, cel care a fost, invariabil, triunfător, a învins şi de această dată. Agenda pe care societatea reuşise să o impună elitei politice este, în acest moment, abandonată definitiv. Statul responsabil de moartea atroce a compatrioţilor noştri este intact. Nici una dintre articulaţiile sale nu a fost afectată de evenimentele de după 30 octombrie 2015. Insolenţa cu care Cristian Popescu- Piedone a revenit în viaţa publică este semnul acestei reîntoarceri la ordinea complicităţilor şi a clientelismului.
În fapt, dincolo de un recul temporar, ,majoritatea USL ce domină Parlamentul României nu a fost ameninţată în controlul ei. Administraţia Cioloş nu a deţinut, în nici o zi din această jumătate de an care s-a scurs, capacitatea de a ameninţa acest bloc compact organizat în jurul PSD. Retragerii de moment i-a urmat ofensiva. Săptămâna aceasta, cu dezbaterile ei dedicate modificării legii avocaturii, este proba vitalităţii niciodată- dispărutei coaliţii de guvernare. Ca şi înainte de “ Colectiv” , obiectivul parlamentarilor rămâne acelaşi- obstrucţionarea acţiunii DNA şi subminarea ideii de egalitate în faţa legii. Privilegiile sunt coloana vertebrală a ordinii pe care această elită politică o apără, cu tenacitate. Statul nu are nici o altă menire în afară de aceea de a le asigura , lor şi celor din jurul lor, cadrul de exploatare al resurselor publice. Acest stat este statul împotriva căruia s-a ridicat revolta de după “ Colectiv”. Acesta este statul care a învins, încă o dată, compromiţând orice agendă a reformei.
Eşecul este, aşadar,unul vizibil şi dramatic. Alegerile locale pot consacra, definitiv, această restauraţie a marasmului, clientelismului şi complicităţilor. Pentru un PSD al cărui preşedinte este condamnat definitiv pentru infracţiuni asociate cu subminarea democraţiei înseşi, principiile de integritate sunt un detaliu irelevant. Victoria acestui nou USL la locale poate fi punctul de plecare pentru asaltul de la scrutinul parlamentar: o majoritate consolidată poate transcrie, juridic, toate modificările menite să ofere imunitate privilegiaţilor politici.
După jumătate de an de la tragedia din “Colectiv”, România politică are aceeaşi osatură instituţională. Peste iluzii şi aşteptări s-a aşezat piatra tombală a statului însuşi. Mecanismul său de parazitare al societăţii funcţionează, ireproşabil, ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut, ca şi cum morţii din octombrie 2015 nu ar fi existat, niciodată. Putem fi optimişti, în acest mai 2016. Căci totul merge spre bine în cea mai bună dintre Româniile posibile.
Sursa: contributors.ro
