Creştinii privesc Biserica Sfântului Mormânt, din vechea cetate a Ierusalimului, ca pe „centrul lumii”, Golgota unde se spune că a fost crucificat Iisus Hristos, apoi unde a fost înmormântat şi de unde a înviat. Aici se aprinde an de an, în Sâmbăta Paştelui, Lumina Sfântă. Asupra ei şi a celor nu mai puţin de cinci biserici creştine care îşi împart lăcaşul, de aproape o mie de ani, veghează însă două vechi familii de nobili musulmani: una care deţine cheia şi sigiliul Bisericii şi alta care deschide uşa Bisericii. Pe străduţele întortocheate, de piatră albă şi caldă, ale vechiului Ierusalim, palestinianul Adeeb Joudeh, care descuie şi încuie acest loc sfânt în fiecare zi, cu o cheie de fier cât antebraţul de mare, îţi explică cum au ajuns musulmanii să fie „gardienii” acestui loc sfânt al creştinilor şi cum verifică biserica an de an, de Paşte, înainte de momentul aprinderii Luminii Sfinte. Privind astăzi la sângerosul Orient Mijlociu, dar şi la emanaţiile de ură creştinească izbucnită la vederea refugiaţilor care vin spre Europa, miracolul acestei bune rânduiri între creştini împărţiţi în multe biserici şi musulmani care trăiesc şi se roagă laolaltă, pare un basm de adormit copiii. Adeeb Joudeh, păstrătorul cheii şi sigiliului Sfântului Mormânt, ţi-l explică în cuvinte simple: „din Pământul Sfânt, de aici pleacă pacea. Suntem fraţi de sânge”. Iar cei care ucid în numele Islamului „nu sunt musulmani. Ei spun că sunt, dar după regulile noastre nu sunt”, mai spune musulmanul căruia toţi creştinii îi strâng mâna cu respect.
„El e omul care menţine status-quo-ul. Dacă înnebuneşte într-o bună dimineaţă, nu mai intraţi la Sfântul Mormânt. Dar îl trag eu de urechi”, râde poliţistul israelian Johnny Kassabri, ofiţerul care ţine legătura dintre Poliţia din Ierusalim şi comunităţile creştine, în timp ce îi strânge zdravăn mâna palestinianului Adeeb Joudeh, în faţa unei delegaţii de tineri poliţişti germani veniţi să viziteze Sfântul Mormânt. El însuşi membru al Asociaţiei Internaţionale a Poliţiştilor, Adeeb Joudeh este actualul păstrător al cheii şi al sigiliului Bisericii Sfântului Mormânt, rol care s-a transmis în familia sa, din tată în fiu sau din frate în frate, încă din anul 1187, atunci când sultanul Siriei şi Egiptului, Saladin (Salah ad-Din), a cucerit Ierusalimul din mâinile cruciaţilor şi a împăcat toate religiile din vechea cetate sfântă – i-a adus laolaltă pe creştini, musulmani şi evrei.
Îmbrăcat la costum, cu ochelarii de soare ţinuţi lejer pe creştet, Adeeb Joudeh se joacă în mâini cu o cheie masivă din fier, lângă via Dolorosa, care străbate cetatea Ierusalimului. De sute ani, cu această cheie familia Joudeh, despre care Adeeb spune că se trage din nobilii musulmani care conduceau moscheea Al Aqsa din Ierusalim (unul dintre cele mai sfinte lăcaşuri pentru musulmani, alături de Mecca), îndeplineşte un ritual neschimbat, alături de o altă familie musulmană – Nuseibeh, reprezentată în prezent la Biserica Sfântului Mormânt de Wajeeh Nuseibeh.
În fiecare zi, la ora 4 dimineaţa, Adeeb Joudeh aduce cheia Bisericii Sfântului Mormânt şi i-o înmânează lui Wajeeh Nuseibeh, care se urcă pe o mică scară din lemn, pentru a descuia încuietoarea de sus a uriaşei uşi din lemn vechi, apoi se dă jos şi o descuie şi pe cea de jos. Adeeb preia înapoi cheia, iar Wajeeh deschide uşa Bisericii. Iar scara de lemn, simplă şi tocită de acest ritual vechi de sute de ani, îmi arată Joudeh, stă pitită cât se poate de laic, după uşa bisericii.
„Noi (familia Joudeh sau Al Ghodayya – n.r.) suntem custozii cheii, iar cealaltă familie, Nuseibeh, sunt portarii, ei deschid şi închid uşa bisericii. Familia mea a primit cheia din anul 1187, de la sultanul Saladin (Salah ad-Din). Ne-a dat cheia pentru a proteja biserica”, spune sigur pe el Adeeb Joudeh. De fapt, adevărul e undeva pierdut în istorie şi depinde de cine dintre familii spune povestea: ambele familii susţin că au rolul cel mai important în păstrarea custodiei cheii şi intrării Bisericii Sfântului Mormânt. Cert e că la ritual participă amândoi.
În Biserica Sfântului Mormânt îşi au locul nu mai puţin de cinci biserici creştine care îşi împart marele lăcaş sfânt: ortodocşii greci, romano-catolicii, armenii, copţii egipteni şi siriacii (sirienii). Ortodocşii au partea leului, biserica şi spaţiul lor fiind cele mai extinse, urmaţi de catolici şi de bisericile ortodoxe mai mici. Grija zilnică şi rugăciunea la Sfântul Mormânt intră şi ele sub imperiul unui orar strict, prin rotaţie, îmi explică Joudeh: de la deschidere până la 5.30 dimineaţa armenii sunt la putere, apoi până la ora 8 e rândul catolicilor, iar restul zilei până seara la 20.30, la închiderea Bisericii, ortodocşii greci au grija Sfântului Mormânt.
De Paşte, Adeeb Joudeh are din nou un rol extrem de important. El este cel care verifică toate cotloanele Bisericii Sfântului Mormânt şi îl sigilează, înainte ca Lumina Sfântă să se aprindă şi să fie preluată de Patriarhul Teofil al Ierusalimului şi scos la credincioşi.
„Împreună cu armenii, ortodocşii şi catolicii, mergem în mormânt, pentru a ne asigura că nu există lumânări aprinse în biserică. Venim afară şi încuiem uşa cu sfântul băţ şi eu pun sigiliul. Nu intră nimeni. Apoi mă duc la Patriarh, îi spun că totul e gata şi apoi mă întorc cu Patriarhul la mormânt. Aici rolul meu se termină”, povesteşte cum decurge ritualul Adeeb Joudeh.
Numai Patriarhul Ierusalimului ştie cum se aprinde miraculos Lumina sfântă, iar Adeeb Joudeh nici nu se gândeşte să risipească în vreun fel misterul, în faţa unui jurnalist băgăreţ.
Citiți articolul integral pe gandul.info
