Despre întîmplările din PNL din ultima săptămînă toată lumea spune că stau sub semnul haosului, al bramburelii, că sînt expresia dezordinii absolute care domneşte în partid.
Nimic mai fals decît această aserţiune, devenită clişeu al tuturor comentariilor.
Haos, dezordine, indisciplină, brambureală?
Să recapitulăm întîmplările.
Marţi, 12 aprilie 2016, dimineaţa. Conducerea Filialei PNL Bucureşti validează în unanimitate candidatura lui Marian Munteanu pentru Primăria Bucureşti.
Marţi, 12 aprilie 2016, seara, Biroul Politic Naţional al PNL votează în unanimitate, cu o singură abţinere, candidatura lui Marian Munteanu.
La conferinţa de presă de după reuniune, Alina Gorghiu şi Vasile Blaga îl proclamă pe Marian Munteanu drept cel mai bun candidat al PNL la Primăria Bucureşti.
La toate televiziunile de ştiri la care sînt invitaţi, liderii PNL spun toți, în unanimitate, și cu vorbe preluate din discursurile Alinei Gorghiu și ale lui Vasile Blaga, că Marian Munteanu e cea mai bună alegere din cîte au existat pe pămînt.
Acelaşi lucruri îl susţin toţi liderii PNL în zilele următoare la televiziuni, pe site-uri şi, chiar pe Facebook-ul fiecăruia.
Fac excepţie Teodor Paleologu (de-a dreptul critic), Adriana Săftoiu (mai pe ocolite).
Abţinătorul, Mircea Ionescu Quintus (99 de ani!) o dă la întors.
Nu s-a abţinut din cauza lui Marian Munteanu, cea mai bună alegere, ci pentru că propunerea s-a făcut prea brusc!
Apar primele critici.
Liderii PNL le resping, în unanimitate, ca fiind rău intenţionate.
Partidul PNL îl ia în braţe pe Marian Munteanu.
Îi sînt consemnate toate declarațiile şi, mai ales, toate înjurăturile la adresa celor care-l critică.
Sunt deja programate, de șeful de campanie pe București, Teodor Atanasiu, toate manifestările electorale și toate aparițiile în presă ale lui Marian Munteanu.
Criticile se înmulţesc.
ONG-uri care au sprijinit pînă acum PNL în confruntarea cu PSD, cer public PNL să-l retragă pe Marian Munteanu.
Vasile Blaga şi Alina Gorghiu întocmesc o Scrisoare deschisă agresivă în care cer criticilor dovezi.
Apar dovezile.
Reproduceri din textele extremist-naţionaliste ale lui Marian Munteanu, dezvăluiri despre momentele de obscuritate.
Cei doi copreşedinţi întocmesc o nouă Scrisoare de răspuns la critici.
Scrisoarea vorbeşte ironic de „pretinsa sensibilitate a candidatului la extrema dreaptă”.
Liderii PNL, în unanimitate, repetă în public ideile principale din scrisoare.
Doi primari de sector anunţă că-şi vor face campanie separată.
Nu îndrăznesc, totuşi, să critice decizia Conducerii.
Se delimitează de decizie Klaus Iohannis, Eduard Hellvig şi Rareş Bogdan, suspectaţi pînă acum de a fi influenţat decizia.
Liderii PNL sînt de neclintit:
E cea mai bună hotărîre a PNL, cine o critică face jocul lui Ion Iliescu din 1990(!!!).
Miercuri, 21 aprilie 2016, dimineaţa, Conducerea Filialei Bucureşti a PNL aprobă în unanimitate candidatura lui Cătălin Predoiu.
Miercuri, 21 aprilie 2016, după-amiaza, Biroul Politic Naţional aprobă în unanimitate candidatura lui Cătălin Predoiu.
La Conferinţa de presă de după, Alina Gorghiu şi Vasile Blaga declară pe Cătălin Predoiu cel mai bun candidat al PNL.
Liderii PNL dau buzna în studiourile tv, pe site-uri şi pe Facebook pentru a declara decizia drept cea mai bună din lume.
Unde e haosul? Unde e brambureala?
Haos ar fi fost dacă la Şedinţa BPN controversele ar fi atins violenţa verbală.
Haos ar fi fost dacă membrii PNL care nu sînt în BPN ar fi protestat în presă faţă de candidatură.
În eseul Prăbuşirea PCR din interior, publicat în volumul De la o lovitură de stat la alta din 2006, comentînd cartea de memorii 1989, Mărturia unei vieţi trăite, a lui Silviu Curticeanu, fostul şef al Cancelariei lui Nicolae Ceauşescu, ales membru al CPEx la Congresul al XIV-lea din 20-24 noiembrie, observam în legătură cu întîmplările de la acest Congres:
„Lucrările Congresului s-au desfăşurat într-o rutină exasperantă, culme a rutinei care definea, de altfel, aceste reuniuni naţionale, ce-ar fi trebuit să beneficieze de dezbateri vii, împrospătătoare, de controverse pătimaşe.
Logica de fier a maşinăriei e spartă doar de ieşirile imprevizibile, hachiţoase, ale celor doi – Elena şi Nicolae Ceauşescu.
Un scandal monstruos e declanşat de Elena Ceauşescu, «deoarece o reprezentantă a sexului slab din Sibiu, vorbind la tribuna Congresului, a etalat o pieptănătură, un păr vopsit în roşu şi o îmbrăcăminte, altele decît cele impuse de moda proletară a anilor ’50 (moda cu blănuri şi alte lucruri scumpe nu erau oricum de nasul ei!). Întrebarea obsedantă era cine a adus-o la Congres, fără să vadă în ce „hal” arăta biata femeie. Apostrofat dur şi pe nedrept, Bobu îşi pierde pînă şi el răbdarea, replicîndu-i că dacă ar fi ştiut că intră în atribuţiile lui statutare, ar fi verificat îmbrăcămintea şi podoaba capilară a fiecărui delegt la Congres. Norocul lui Bobu şi al femeii ori al fetei, cine ştie, a fost că venea de la Sibiu, şi Nicu a reuşit, în cele din urmă, cu tact şi grijă să aplaneze discuţia».
O altă surpriză e produsă de Nicolae Ceauşescu, şi-l are drept victimă chiar pe Silviu Curticeanu:
«Retraşi într-o sală alăturată Sălii Palatului, membrii Comisiei de propuneri „asistă” la scoaterea hîrtiei din buzunarul de la pantaloni, ascultă cuminţi citirea numelor aflate pe ea, fără să «deranjeze» sau să „influenţeze”, în vreun fel, hotărîrea luată mai înainte, fără ştirea şi consimţămîntul lor.
Lista nu aducea, de data aceasta, aproape nimic nou: doi membri supleanţi – Ion Radu şi Ioan Totu – un muncitor şi un intelectual – trec din rîndul membrilor supleanţi în rîndul membrilor C.P.Ex., iar numărul membrilor supleanţi se măreşte cu cîţiva prim-secretari de judeţe.
Cînd citirea listei şi aprobarea ei s-au terminat, iar eu eram pregătit să asigur dactilografierea şi, eventual, potrivit «tradiţiei» să uit pe vreunul pe afară, observ că Ceauşescu mă priveşte cu insistenţă, dar nu reuşesc să-i bănuiesc intenţiile.
După o pauză, ce mi s-a părut extrem de lungă fiindcă îmi dădeam seama că eu fac obiectul preocupărilor sale, îl aud spunînd:
– Mai am o propunere; să-l alegem membru supleant şi pe Curticeanu, o răsplată a faptului că munceşte zi şi noapte; uite, azi-noapte, cînd am sunat la birou să aflu un lucru, nimeni, în afară de el, nu era în sediul Comitetului Central!»
De ce victimă?
Devenind membru al CPEx, Silviu Curticeanu va trebui să participe la Şedinţa din 17 decembrie 1989, intrînd astfel automat în rîndul celor trimişi în judecată:
«Un DA prelung, ce ar fi fost acelaşi şi dacă mă dădea afară din părtid, mă trimite direct în boxa acuzării şi, de acolo, la Rahov şi aici, la Jilava, ca să-mi pot scrie în tihnă memoriile!
Am relatat alegerea mea şi nu realegerea lui ca Secretar General al partidului, deoarece alegerea mea era un lucru inedit, cu o motivare neobişnuită, pe cînd realegerea lui nu a adus nimic nou, desfăşurîndu-se după ritualul atît de bine cunoscut!»”.
Vedeţi vreo deosebire între deciziile din PCR şi deciziile din PNL?
Eu văd.
Alina Gorghiu şi Vasile Blaga nu sînt, totuşi, Nicolae Ceauşescu!
N.B. Deputata PSD Aurelia Cristea, inițiatoarea celei mai cretine legi din Istoria de cretinități a României, Legea antifumat, cere Guvernului inițierea unui Program “Prima baie”, prin care statul sa ofere cate 200 de euro romanilor pentru a-si amenaja grupuri sanitare in locuinte, acolo unde exista apa curenta, dar nu si baie. Asta deoarece, zice ea- subventionarea amenajarii de bai “va imbunatati statisticile privind igiena personala, de la igiena corporala, la spalat pe dinti”.
Într-adevăr, există români care nu se spală pe corp nici măcar de Paște și care nu se spală pe dinți nici măcar cînd se însoară.
Există însă și români care nu se șterg la fund cu hîrtie higienică, preferînd o hîrtie de ziar, cînd nu folosesc chiar degetele. Există chiar și români care nu se șterg la fund de loc.
Sunt în general românii care nu se spală pe corp și nu se spală pe dinți.
Pentru aceștia, eu propun ca Guvernul să le cumpere și să le dea în mînă, cînd stau deja pe vine, un sul de hîrtie higienică.
Iar PSD-istele din toată țara, în frunte cu deputata, Aurelia Cristea, să-i șteargă la fund!
Sursa: cristoiublog.ro
