Revenirea fostului primar Popescu Piedone nu m-a surprins. De la Olguţa Vasilescu la Cătălin Cherecheş, ţara e plină de candidaţi obraznici, cu probleme penale. Majoritatea probabil că vor câştiga, favorizaţi de legea PSD-PNL prin care primarii se aleg într-un singur tur. Ce m-a şocat a fost sfidarea din declaraţia prin care Popescu Piedone şi-a anunţat candidatura la primăria sectorului 4:
„Nu este nevoie să ieșiți în stradă pentru a decide cine merită să fie primar. Este suficient să votați”.
Le-a râs în faţă celor care l-au alungat, în noiembrie 2015. Mai ţineţi minte cum a fugit din viaţa publică, smiorcăindu-se şi punându-şi cenuşă în cap? „Să spun “condoleanţe” pentru cei care mor pe dinăuntru pentru că le-au murit oameni dragi în Colectiv mi se pare că e mult prea puţin”, scria, patetic, Popescu Piedone, la 30 noiembrie 2015.
Evoluţia lui Popescu Piedone este nuca de pe coliva tragediei de la Colectiv.
Statul român nu a reuşit să-i tragă la răspundere pe vinovaţii din vârful piramidei, a eşuat în eforturile de a reforma sistemul de sănătate, a eşuat în tentativa de a scoate sistemul de intervenţii de urgenţă de sub tutela sufocantă a lui Raed Arafat.
De aceea, înţeleg foarte bine raţionamentul lui Popescu Piedone: a fost încurajat să revină la primăria sectorului 4 după ce un raport devastator al Corpului de control al Guvernului despre intervenţia dezastruoasă de la Colectiv nu a avut nici un efect. Nici unul. Dacă Raed Arafat este de neclintit chiar şi după acest raport, de ce nu s-ar întoarce Popescu Piedone la primărie? Am aşteptat intenţionat aproape o lună pentru a vedea ce se întâmplă după apariţia raportului: dacă sunt schimbaţi conducători de instituţii sau dacă se declanşează procedurile de punere în practică a propunerilor din document. Nimic.
Doctorul Raed Arafat a înfruntat (din nou) Guvernul din care face parte şi, în loc să răspundă instituţional, s-a dus la prietenii de la Antena 3 unde şi-a recitat piesa, în aplauzele asistenţei. Vreau să vă amintesc doar câteva din faptele şi concluziile raportului guvernamental:
– Mecanismul de protecție civilă al Uniunii Europene nu a fost activat de către statul român.
– Intervenția a fost în mare parte o acțiune necoordonată, cu elemente de improvizație a autorităților. Absența coordonării a fost generată în principal de: „lipsa de exerciții în caz de urgențe majore, neconcordanțe în legislație și baza materială deficitară”.
– Lipsa aparentă a unei coordonări reale a operațiunii de intervenție, a fost evidențiată și de faptul că unele echipaje s-au panicat și au început să comunice haotic.
– Direcţia de Sănătate Publică Bucureşti a furnizat date contradictorii atât în ceea ce privește numărul pacienților din fiecare spital, cât și în ceea ce privește numărul infecțiilor nosocomiale.
Raportul are 86 de pagini şi merită citit integral, aproape fiecare dintre pagini conţine o descriere meticuloasă şi dramatică a intervenţiei. Ce s-a întâmplat după apariţia acestui document? Propaganda Antenei 3 a declanşat o perdea de fum şi l-a îngropat. De exemplu, Raed Arafat s-a martirizat, spunând că nu s-a discutat cu el. Replica şefului Corpului de Control, Valentin Mircea, a fost ignorată.
„Îmi pare rău, dar nu e adevărat. Trei oameni de la noi au fost la sediul DSU și au discutat aproximativ două ore cu trei oameni de acolo, conduși de domnul Raed Arafat. De fapt, dânsul a început discuția, la care a participat în întregime, expunând pe larg ceea ce crede dânsul despre intervenția de la Colectiv”, a explicat Valentin Mircea.
Este clar că unul din cei doi minte.
În orice ţară civilizată, premierul ar fi verificat cine spune adevărul şi l-ar fi demis pe cel care a minţit. La noi, Raed Arafat şi Valentin Mircea coabitează fericiţi. Observaţi vă rog şi faptul că nici una din concluziile raportului nu a fost modificată, în pofida presiunilor mediatice ale şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă.
Revenirea lui Popescu Piedone (şi a altor primari puşcăriabili), incapacitatea de a-l reforma pe Raed Arafat, imunitatea de care continuă să se bucure plagiatorii şi în guvernul „tehnocratului” Cioloş, toate acestea arată că revolta din noiembrie 2015 nu a fost suficientă.
Nu-i alungi pe aceşti rinoceri cu nişte mitinguri paşnice.
S-au speriat pentru o vreme, dar acum s-au regrupat, se întorc şi bănuiesc că sunt şi puşi pe răzbunare.
Mai sunt şapte săptămâni până la alegeri. Să-i lăsăm pe aceşti obraznici să iasă la lumină, să ne insulte, să ne sfideze, crezând că au câştigat. Observ aceeaşi indignare, amestecată cu sentimentul că prea ne cred neputincioşi şi deja învinşi, ca-n toamna lui 2014.
Eu cred că adevărata revoltă va izbucni la 5 iunie, când îi vom scoate noi pe ei din politică. Finalul va fi însă între ei şi DNA.
Sursa: contributors.ro
