De când a ieșit din pușcărie Vîntu nu a mai dat vreun interviu. Eram curios ce face. L-am găsit la casa lui din Otopeni, înconjurat de rațe, găini, lebede, stând cu ochii la o plasmă, pe malul unui mini lac artificial (vezi foto). Se uita la un post tv de muzică. Mi-a zis din prima: “Dacă nu știi ce melodii noi au mai ieșit, dacă nu te mai simți contemporan cu tinerii, nu mai exiști. Nicio gagică nu se mai uită la tine.” În timp ce televizorul cânta, crescându-ne șansele de a agăța ceva prospătură, am vorbit de lucruri mai serioase.
Reporter: Ce mai faceți, domnule Vîntu? Văd că v-ați retras la țară între rațe leșești, lebede, găini și câini, cu o plasmă pe malul lacului. Nu vă e dor de afacerile de altădată, când învârteați țara pe degete?
Sorin Ovidiu Vîntu: Eu nu trăiesc în trecut, băiatule.
Rep.: Nu trăiți în trecut, dar cred că aveți nostalgii ca oricare om. Nostalgiile lui Vîntu nu sunt afacerile de odinioară?
S.O.V.: Încă nu am nostalgii, nu mă alimentez cu regrete, cu ură, sunt o fire constructivă.
(…)
Rep.: Profit că stau atât de aproape de gândirea dumneavoastră și vă întreb: ce facem pe partea economică?
S.O.V.: Avem două direcții de urmat: una este industrializarea agriculturii și organizarea produselor către est, către Rusia, China, India. Asta trebuie să facă spionajul românesc, să ne bage produsele acolo unde este o treime din populația lumii. Mi-a preluat ideea asta Băsescu într-un discurs, dar boul ăla nu a știut ce să facă cu ea și azi, iată, suntem unde eram la momentul discursului său. A doua idee este turismul. Pentru turism ai nevoie de infrastructură umană și materială. Balatonul scoate trei-patru miliarde pe an, un lighean de apă în pustă, încape într-un buzunărel al Deltei Dunării. Imaginează-ți ce ar însemna dacă ar fi două sute sau trei sute de hoteluri în Deltă, pe Razelm. Zeci de mii de locuri de muncă și zeci de miliarde de euro.
“Sebastian Ghiță ar denunța-o și pe mă-sa dacă i s-ar propune o înțelegere. Dar nu i-a propus nimeni nimic”
Rep.: Apropo de Balaton, ce ziceți de Orban, cu anti-americănismul lui?
S.O.V.: Eu nu sunt un pro-american convins, dar dacă am bătut palma cu americanii, respectăm deal-ul. Este chestie de minimă seriozitate națională. Ce face Orban este treaba lui. Eu remarc faptul că România joacă pentru prima oară corect, ceea ce este foarte bine. Seriozitatea în lumea asta este decisivă, respectăm deal-ul.
Rep.: O fi parte din deal și ce face DNA azi?
S.O.V.: O fi, să știi că mie îmi place ce face Laura Codruța Kovesi, deși m-a arestat de două ori. Nu credeam să spun asta, chiar îmi place. Apreciez enorm munca DNA-ului. Face o muncă de asanare ce trebuie aplaudată. Păcat că au lăsat pe dinafară pe unii care trebuia să fie pe acolo. Primul e Băsescu.
Rep.: Despre instituția denunțului ce părere aveți?
S.O.V.: Măi băiatule, se apelează la principiul “mi-e mai aproape cămașa decât haina” sau, ca să reformulez, “decât să plângă mama, mai bine plânge mă-ta”(râde). Apoi, care sunt principiile morale care coordonează un denunțat? De ce mi-ar fi rușine să denunț un jeg? Ce norme morale încalc? De ce să-mi sacrific eu familia pentru un jeg, conform căror norme morale ar trebui să fac asta? Să sufere familia mea pentru ca familia unui jeg să fie menajată!?
Rep.: Ați mai băgat mortul în casă unora cu declarația asta… Dar vedeți că sunt unii care rezistă tentației de a denunța.
S.O.V.: Cine, mă? Arată-mi unul și-l pup în cur.
Rep.: Ghiță, tace mâlc.
S.O.V.: Ăla mă? Ăla e un jeg, ar denunța-o și pe mă-sa dacă i s-ar propune o înțelegere. Dar nu i-a propus nimeni nimic. Punct. E disprețuit de absolut toată lumea. Unii parlamentari l-au scăpat de frică să nu ajungă ca el, alții de dragul de a fi primiți pe postul tv al lui Ghiță.
Citiți interviul integral pe Revista Kamikaze
