Vineri, 1 aprilie 2016, seara, Klaus Iohannis s-a întîlnit la ambasada României de la Washington cu membri ai comunităţii româneşti.
În Debutul Discursului rostit, avînd lîngă el pe Răvăşitoarea în mov, Klaus Iohannis a ţinut să prezinte bilanţul vizitei sale în SUA, mai precis al participării sale la „Summitul Securităţii Nucleare”, deoarece n-a fost vorba de o vizită, ci de participarea ca șef de stat la o hărmălaie publicitară organizată de Casa Albă:
„Am avut foarte multe întîlniri foarte bune. Aseară la Casa Albă, astăzi la Centrul de Conferinţe, am avut ocazia să schimb cîteva cuvinte şi cu Preşedintele Barack Obama, şi cu vicepreşedintele Biden, şi cu Secretarul de Stat Kerry. Una peste alta, a fost o dovadă a faptului că România şi cu Statele Unite ale Americii au un parteneriat foarte strîns, foarte bun şi cu o perspectivă foarte frumoasă”.
Puse într-un calculator, a cărei maşinărie funcţionează pe bază de logică clasică, zisă şi aristotelică, aceste rînduri ar provoca imediat închiderea automată a calculatorului în vederea resetării.
De la început pînă la sfîrşit, bilanţul sfidează atît de tare logica încît, în cazul calculatoarelor performante, s-ar putea ajunge chiar la scurtcircuitarea lor.
„Am avut foarte multe întîlniri foarte bune” începe Klaus Iohannis, afirmîndu-se ca un adept al lui Foarte foarte, mult cultivat de fătucele din presă.
Întîlniri ale unui şef de stat cu alţi şef de stat sînt doar cele care se petrec într-o sală separată, potrivit unei înţelegeri anterioare şi urmînd o Agendă stabilită anterior.
Din acest punct de vedere, al ceea ce orice abecedar de politică externă numeşte întîlnire, Klaus Iohannis n-a avut la Washington nici o întîlnire.
Cu atît mai puțin foarte multe și foarte bune.
Asta dacă nu considerăm întîlnire întîlnirile întîmplătoare de la W.C.
Deşi Klaus Iohannis se fuduleşte cu cele „cîteva cuvinte schimbate” cu cei trei demnitari americani, acestea nu reprezintă o Întîlnire.
Limba română e categorică în privința formulei „am schimbat cîteva cuvinte” cu cineva.
Ea, formula, desemnează un dialog superficial, de complezență, supus normelor de politețe, care au loc între persoane civilizate cînd se întîlnesc undeva întîmplător.
Vorbele zise de cei trei demnitari lui Klaus Iohannis sunt pur şi simplu vorbele de complezenţă pe care le adresează americanii babuinilor veniţi din cele mai depărtate colţuri ale Imperiului Universal american pentru ca nu cumva să se întoarcă trişti acasă că lor nu li s-a dat nici măcar un surîs, în timp ce altora li s-au dat snopuri de banane.
Spre deosebire de alți comentatori, eu nu văd în absența unei primiri a lui Klaus Iohannis de către Obama un eșec de politică externă.
Mă simt însă umilit să-l văd pe Președintele român prezentînd drept un uriaș succes de politică externă vorbele schimbate întîmplător cu cei trei lideri americani care, firește, gazde fiind au împărțit în dreapta și-n stînga surîsuri de tip electoral american, în care dinții au un rol crucial, vorbe de complezență și bătăi pe umăr.
De unde şi pînă unde din cele „cîteva cuvinte” schimbate cu cei trei concluzia privind parteneriatul?
Întîlnirea de la Ambasadă a avut loc vineri seara.
A fost ultima acțiune oficială a lui Klaus Iohannis.
Numai că avionul prezidenţial a plecat spre România sîmbătă seara.
Practic, vizita s-a încheiat vineri seara.
Klaus Iohannis a găsit de cuviinţă să se întoarcă însă peste o zi, adică sîmbătă seara.
De ce?
Ca să-şi ducă consoarta (pe care a luat-o cu el în dispreţul total al protocolului de la Summit, o reuniune strict de lucru) la Festivalul Cireşilor Înfloriţi, una dintre cele mai importante manifestări turistice anuale de la Washington.
Am făcut şi eu parte din cîteva grupuri de presă care l-au însoţit în SUA pe Ion Iliescu şi pe Adrian Năstase.
Ion Iliescu a plecat spre ţară imediat ce şi-a încheiat Programul. Ţin minte că se întîlnise cu membrii Comunității româneşti la New York şi de aici s-a mers direct la aeroport.
La fel şi cu Adrian Năstase.
Înaintea admiterii noastre în UE, era nevoie de votul Danemarcei.
Premierul Adrian Năstase a făcut rost de o carte veche despre relațiile dintre România și Danemarca, pentru a o da cadou, s-a urcat în avion, a stat de vorbă cu premierul danez, i-a dat cartea, s-a suit în avion și s-a întors în țară în aceeași zi.
L-am însoţit pe Traian Băsescu în Turkmenistan.
Dumnezeule!
Ce hinghereală!
De ce s-au grăbit toţi antecesorii lui Klaus Iohannis să se întoarcă în ţară?
Mai întîi pentru că aveau treabă în țară.
Apoi, pentru că fiecare minut petrecut în plus într-o astfel de vizită costă al dracului statul român. De la cazarea delegaţiei pînă la locaţia avionului.
Klaus Iohannis a încheiat vizita vineri seara.
S-ar fi cuvenit să plece imediat spre ţară, avînd în vedere că avionul era prezidenţial.
N-a făcut-o.
Şi-a îngăduit o zi întreagă de voiaj cu nevastă-sa pe banii de la Buget.
Nu sînt bani de spitale.
Sînt în schimb bani pentru ca Klaus Iohannis şi consoarta să facă turism la Washington.
Nu e prima oară cînd preşedintele Klaus Iohannis ne demonstrează zdrobitor că vede în cea mai înaltă funcţie în stat o mină de aur pentru luxul său şi al nevestei.
În Israel, a stat o săptămînă aproape, în condiţiile în care vizita oficială a durat practic o zi.
După Turcia, după Israel, Klaus Iohannis a fost criticat pentru risipirea iresponsabilă a banilor daţi la Buget de cetățeni prin taxe și impozite.
În America ne-a dovedit că puţin îi pasă de aceste critici.
De ce?
Pentru că, deşi catastrofal în sondaje, așa cum îi spuneam lui Silviu Mănăstire la B1Tv, sîmbătă seara, Klaus Iohannis stă extraordinar de bine în ce priveşte deţinerea butoanelor care asigură puterea absolută.
La SRI şi la SIE sînt prea plecaţii săi servitori.
Un prea plecat servitor e în fruntea Guvernului.
Cu un premier ca Dacian Cioloș și un Guvern personal Klaus Iohannis n-are de ce să-și teamă funcția.
Binomul SRI-DNA, Poliţia Politică prezidenţială, i-a înlăturat posibilii competitori politici.
Presa e la pămînt.
Sărăcită, șantajată de Poliția Politică Prezidențială, infestată cu ofițeri acoperiți și informatori, cea de a patra putere, cea care a fost în postdecembrism spaima tuturor președinților, a fost redusă la condiția de cameristă a cuplului prezidențial.
Site-urile, ziarele, televiziunile de știri, s-au scremut cumplit pentru a scoate din vizită un triumf diplomatic și pentru a trece sub tăcere orice aspect critic al acestui nou voiaj pe bani statului.
Despre această vizită am citit relatări de o rară imbecilitate chiar şi în cazul presei române.
Toate numai și numai pentru a face bici de politică externă din rahatul de excursie care a fost vizita.
Sursa: cristoiublog.ro
