„Nu a existat niciodată o discuţie ȋntre mine şi Rege pe această temă ȋnainte de a mă exclude din succesiune şi de a-mi revoca titlul”
În presa noastră s-a dat știrea că ați fost în Elveția să-l vedeți pe Bunicul grav bolnav. Așa e? Dacă da spuneți mai mult despre acest moment. Au venit și alți membri ai Familiei Regale?
De ceva vreme au tot circulat ȋn presă multe zvonuri despre mine şi am sesizat că au apărut şi mai multe conturi cu numele meu pe platformele de socializare. Aici s-au făcut presupuneri despre ceea ce s-a ȋntâmplat ȋn viaţa mea ȋn ultimul an şi despre modul ȋn care ar fi decurs relaţia mea cu Regele după retragerea titlului. Ce vă pot spune cu exactitate este faptul că nu am reuşit să-mi ȋntâlnesc bunicul la ȋnceputul anului, atunci când am făcut o călătorie ȋn Elveţia tocmai pentru a-l vedea deoarece nu mi s-a permis.
Potrivit Comunicatului din 10 august 2015, vi s-a retras titlul de Alteță Regală. Asta mă pune în încurcătură. Cum să vă spun? Domnul Nicolae? Cum vă spun prietenii acum și cum vă spuneau înainte de 10 august 2015?
Am fost şi voi rămâne Nicolae. Prietenii mi-au spus mereu pe nume şi uneori ne-am dat porecle ȋn glumă aşa cum fac prietenii apropiaţi. Aşa cum vă spuneam, şi ȋnainte de a fi numit principe am fost omul Nicolae. Nu ȋnţeleg de ce prietenii mei ar trebui să mă strige altfel!
Momentul 10 august 2015 a stârnit multe zvonuri în presă și în opinia publică. Care dintre ele vi s-a părut cel mai gogonat?
De-a lungul timpului prin presă au circulat multe informaţii, dar timpul a dovedit ȋn final că au rămas doar zvonuri.
Zvonurile își au cauza în lipsa de transparență care definește acest moment. Nu credeți că era nevoie de mai multe explicații din partea Casei Regale? Mai ales că ulterior au apărut declarații potrivit cărora Excluderea a avut loc cu asentimentul dvs.
Nu mă pot pronunţa ȋn numele Casei Regale, deoarece a fost decizia şi strategia lor, dar pot spune că revocarea titlului meu a fost la fel de mult o surpriză pentru mine cât a fost şi pentru public. Nu a existat niciodată o discuţie ȋntre mine şi Rege pe această temă ȋnainte de a mă exclude din succesiune şi de a-mi revoca titlul. Mi s-a cerut să mă ȋntorc din vacanţă şi ȋn dimineaţa zilei de 10 august am aflat ce se discutase şi se hotărâse cu 10 zile ȋnainte, ȋn absenţa mea. După cum am mai spus, hotărârea de a-mi revoca titlul şi de a mă exclude din linia de succesiune fusese luată deja. Nu a contat dacă eu sunt de acord cu această decizie sau nu.
Ce a schimbat în viața dumneavoastră momentul 10 august 2015?
Sunt foarte norocos că am prieteni care mi-au fost alături, continuă să-mi fie alături şi care mi-au oferit ajutorul ȋn momentul respectiv, când viaţa mea s-a schimbat total. Schimbările au presupus luarea unor decizii cu privire la un loc de muncă, un loc ȋn care să trăiesc, unde să pot munci, unde să ȋmi pot desfăşura viaţa mai departe, şi unde pot avea o viaţă socială normală, firească. Nu mi-e ruşine să recunosc că evenimentele au avut un impact emoţional asupra mea şi a sănătăţii mele ȋntrucât tot ceea ce am creat sau am făcut ca principe a fost cu mult devotament, multă implicare şi dăruire.
Înainte sau după decizia de excludere ați stat de vorbă cu Bunicul? Dar mama dvs. a stat de vorbă?
Până ȋn septembrie 2015 când a fost aniversarea de 90 de ani a bunicii, nu ȋl mai văzusem pe Rege de aproape un an. Atunci a fost şi ultima dată când mi-am văzut familia. A fost un moment cu o ȋncărcătură emoţională deosebită, am discutat cu bunicul despre viaţă, istorie, maşini, aşa cum făceam noi mereu. Desigur, la un moment dat a izvorât o discuţie referitoare la ce se ȋntâmplase ȋn august, ȋnsă a fost foarte vagă şi succintă. Referitor la mama mea şi la restul familiei regale, ȋn prezent relaţiile sunt foarte reci.
Ca gazetar prin Istorie, dar și ca analist politic acord o atenție deosebită Documentelor de importanță istorică. Comunicatul din 10 august 2015 e un astfel de document. Vă rog să mă ajutați să deslușesc acest Document și să-mi spuneți ce se înțelege prin aceste rânduri: „În calitate de Șef al Casei și Familiei Regale ale României, Regele Mihai a luat deciziile de mai sus cu gândul la România timpurilor care vor veni după încheierea domniei și vieții fiicei sale, Margareta, Custodele Coroanei. Majestatea Sa a afirmat că Familia Regală și societatea românească din acele vremuri vor avea nevoie de o cârmuire sub semnul modestiei, bine cumpănită, cu principii morale, respect și mereu cu gândul la ceilalți.” Mă înșel eu, sau Documentul se referă la excluderea posibilității ca dvs să fiți urmașul Margaretei la Șefia Casei Regale?
Ȋntr-adevăr acesta este mesajul care reiese din document. Regele mi-a revocat titlul şi m-a scos din linia de succesiune şi decizia a fost anunţată ȋn acest sens.
Dacă ȋntr-adevăr a fost o decizie bazată pe ceva concret, o voi respecta, aşa cum ȋl respect şi pe Rege, atât din poziţia de fost prinţ al României, dar mai ales ca nepot al său.
Mi-am asumat cu demnitate, deşi m-a surprins, ȋnscrisul din documentul respectiv şi am ales să le las românilor posibilitatea de a trage concluzii cunoscându-mă pe mine şi activitatea din cei 3 ani ca principe.
Potrivit Documentului, „Alteța Sa Regală Principesa Elenă, mama lui Nicolae, a primit înștiințarea acestei decizii, printr-o scrisoare personală trimisă de Majestatea Sa Regele.” De ce nu vi s-a adresat dvs Scrisoarea?
Este una din multele ȋntrebări la care eu ȋnsămi nu mi-am putut răspunde.
„Nu pot fi tras la răspundere pe baza unor zvonuri şi nici nu mă pot ȋndrepta dacă nu ştiu unde greşesc”
Scrisoarea afirmă la un moment dat că „Păstrând aceeași afecțiune nepotului său, Regele Mihai nădăjduiește că Nicolae va găsi, în anii viitori, un fel potrivit de a-și servi idealurile și de a folosi calitățile cu care Dumnezeu l-a înzestrat.” Înțeleg că e o nemulțumire față de felul în care vă serviți azi idealurile și vă folosiți calitățile. Observând că Regele nădăjduiește să vă îndreptăţi, permiteți-mi să vă întreb: Dumneavoastră ce lucruri ați înțeles că trebuie să le îndreptați? Și dacă ați înțeles, ați început să vă îndreptăţi?
Am auzit numeroase zvonuri referitoare la comportamentul meu, zvonuri neȋnsoţite de fapte concrete. Nu pot fi tras la răspundere pe baza unor zvonuri şi nici nu mă pot ȋndrepta dacă nu ştiu unde greşesc. Cu toate acestea, m-am străduit mereu să-mi asum titlul şi responsabilităţile care vin odată cu el şi mi-am dorit constant să iniţiez şi să promovez acţiuni benefice pentru România şi ȋn special pentru generaţia mea.
Există posibilitatea ca o parte a iniţiativelor mele să nu fi fost neapărat ȋn concordanţă cu aşteptările, ȋnsă atâta vreme cât nu a existat o opinie clară referitoare la ceea ce a fost corect sau mai puţin corect, nu aş putea preciza mai multe lucruri cu privire la acest aspect.
Sunt nedumerit de sursa informaţiilor neadevărate care a stat la baza deciziei comunicate prin acea scrisoare. La aniversarea mea din luna aprilie au fost spuse multe cuvinte frumoase la adresa mea de către mătuşa mea, cuvinte care ȋn august păreau că nu ar fi existat.
Ȋn general, dacă cineva nu se ridică la ȋnălţimea aşteptărilor când vine vorba de un job, este la un moment dat de aşteptat să piardă job-ul respectiv. Ȋn cazul meu, nu a existat o explicaţie concretă cu privire la cum a fost percepută activitatea mea ȋn domeniul social şi cultural, iar pe deasupra mi-am ‘pierdut’ şi familia sau ceea ce credeam că ȋmi este familie, lucrul care mi se pare a fi cel mai grav ȋn situaţia dată.
Cât de tare v-a afectat acest moment și de ce? Pentru că erați exclus din Casa Regală sau pentru că Bunicul e nemulțumit de dvs? Dar mama, ea a fost afectată?
Am fost şi ȋncă sunt foarte afectat pentru că nu mi s-a oferit ȋndrumarea de care am avut atât de multă nevoie la momentul respectiv. Simt că am reprezentat România şi familia mea cu demintate şi cu cele mai bune intenţii. După cum am spus anterior, acum, relaţiile cu ȋntreaga familie sunt reci, inclusiv cu mama mea, deci nu mă pot pronunţa ȋn privinţa ei.
S-a scris că principala cauză a Excluderii a fost o relație a dvs cu o tânără din România. E adevărat? Având în vedere că s-a scris mult pe tema asta, ați putea să ne lămuriți despre ce-i vorba, firește, fără a intra în amănunte de viață intimă?
S-au scris foarte multe ȋn presa despre mine, dar asta nu ȋnseamnă că sunt şi adevărate. Consider că tot ceea ce am făcut ȋn aceşti ani este o carte de vizită suficient de bună pentru ca oamenii să-şi fi format o părere realistă despre mine. Nu mi-a plăcut niciodată să-mi expun viaţa personală ȋntrucât nu consider că aceste aspecte sunt importante pentru activitatea mea de atunci că principe sau pentru activitatea mea de acum ȋncolo. Vă rog să-mi permiteţi să nu comentez aspecte ce ţin de viaţa mea privată.
Presa română în întregime aproape a criticat Excluderea dvs. Cum vă explicați? Vă bucurați de simpatie din partea presei sau presa a sesizat nedreptatea care vi s-a făcut?
Poziţia adoptată de presă m-a surprins ȋn mod deosebit de plăcut şi aş vrea pe această cale să le mulţumesc tuturor oamenilor care mi-au trimis mesaje de ȋncurajare, simpatie şi suport.
După dispariția Regelui Mihai, mai e posibilă o reprimire a dvs în Casa Regală? Dacă da, de cine depinde?
După cum am mai afirmat, orice este posibil! Desigur nu mă pot pronunţa cu privire la viitoarele hotărâri care pot fi luate de către Casa Regală.
În Expres Magazin din 29 aprilie 1992 am publicat o fotografie a dvs. cu mama, Principesa Elenă, din timpul vizitei Regelui Mihai la București. Aveați 7 ani. Ce vă amintiți din acea vizită?
Ȋmi amintesc vizita cu Regele şi Regina ȋn 1992 ȋnsă eram la o vârstă la care nu eram capabil să ȋnţeleg responsabilitatea purtată de către familia mea şi ȋnsemnătatea evenimentului. A trecut mult timp până am realizat semificaţia şi importanţa a ceea ce se ȋntâmplase. Momentul ȋn care am ieşit pe balconul Hotelului Continental ȋn faţa unui million de oameni, a fost unul marcant pentru istorie şi foarte emoţionant pentru România. Ţin minte că ȋn acea seară am făcut o trăsnaie. După cină am mers ȋn camera mea să mă odihnesc. Am stat ȋntins pe pat o perioadă ȋnsă zgomotul din stradă m-a făcut curios, aşa că am mers la geam să văd ce se ȋntâmpla. Am văzut o mare de oameni aşa că mi-am scos capul pe geam să văd mai bine. M-am aplecat foarte tare peste pervaz. Văzându-mă acolo, mulţimea a ȋnceput să se agite, aşa că mi-a venit o idee: am luat lalelele de pe masa din camera mea, m-am ȋntors ȋnapoi la fereastră şi, aplecându-mă tot mai tare, am aruncat lalelele către mulţime, una câte una. Cu fiecare lalea aruncată, zumzetul mulţimii a devenit mai puternic, ceea ce a ȋngrijorat adulţii din camera alăturată, moment ȋn care tatăl meu vitreg a venit să mă verifice. Inima mi-a stat ȋn loc, ştiam că am ȋncurcat-o!
Memoria timpului istoric păstrează fotografia în care Regele Mihai salută mulțimea din balconul hotelului București. Lângă el erați dumneavoastră. Din întreaga suită regală, Regele l-a ales pe Nicolae. De ce? Era un gest de bunic sau de rege? Altfel spus voia să sugereze că dvs i-ați putea fi urmaș la tron?
După cum vă amintiţi, ȋn anii 1990 era destul de greu să anticipăm ce ne rezervă viitorul. Nu aş putea spune cu certitudine că am fost investit la vremea respectivă de către mama mea, tatăl meu vitreg, bunica şi bunicul ca fiind un simbol al viitorului. Este adevărat că aveam vârsta de partea mea şi acest aspect ar fi putut fi văzut că fiind un avantaj, deşi la vremea respectivă era primul meu contact cu România, cu cultura şi oamenii de aici.
A fost prima călătorie a dvs. în România. Ce știați despre România și de la cine înainte de a veni în țară?
Aceasta a fost prima mea călătorie ȋn România, şi a fost una lungă. Din câte ȋmi amintesc cred că veneam cu maşina din Elveţia spre Bucureşti. Nu ştiam la ce să mă aştept. Auzisem multe poveşti despre România de la bunicii mei şi majoritatea erau despre familia noastră. Ştiam despre regi şi regine din poveşti şi ceea ce auzeam de la ei părea ireal. Ştiam că bunicul meu era rege şi că bunica mea era regină, ȋnsă aceasta era o realitate pe care ȋmi era greu să o ȋnţeleg la momentul respectiv. Tot ceea ce ȋnţelegeam eu era faptul că ȋmi vizitam bunicii, acei doi oameni extraordinari, care mă fascinau. Abia mai târziu când am mai crescut, am reuşit să ȋnţeleg istoria mai bine şi impactul momentului respectiv, punând cap la cap realitatea din jurul meu asemenea pieselor unui puzzle.
Judecând retrospectiv, trecutul nu ne cruţă niciodată, deoarece ziua de azi e rezultatul zilei de ieri şi astăzi integrează experienţa zilelor trecute. Din perspectiva vârstei mele, privind cu realism vremurile actuale şi ȋnţelegând istoria ca pe un ȋntreg, am reuşit să văd importanţa acţiunilor bunicului meu pentru poporul şi ţara sa. Şi nu doar acţiunile bunicului meu, ci şi pe cele ale predecesorilor săi. Pot spune că am văzut toată România, am vorbit cu oameni din toate categoriile sociale şi cu toţii aveau un anume respect faţă de una dintre figurile de seamă ale istoriei României. Toate aceste poveşti şi evenimente ne oferă o cronologie vie a modului ȋn care a fost scrisă istoria României, istorie pe care o putem simţi şi vedea ȋn jurul nostru, dacă suntem un pic atenţi.
În biografia dvs. se scrie că-l asistați pe Regele Mihai când repara mașini? Ne puteți explica pasiunea asta a unui om nu a unui Rege pentru reparat mașini? Convingeți-mă că voi fi fericit dacă mă apuc de reparat mașini.
Cu toţii avem pasiunile nostre, indiferent că e vorba despre istorie, fotbal, maşini, caligrafie sau colecţionare de timbre. Oricare ar fi această pasiune, ne conduce ȋntr-o lume ȋn care ne putem relaxa şi elibera de agitaţia vieţii de zi cu zi. Este o lume personală unde fiecare om poate dezvolta o cunoştere amănunţită a unui domeniu drag, o satisfacţie nemăsurată şi un simţ al ȋmplinirii. A spune că pasiunea bunicului meu de a-şi repara singur maşinile este o pasiune a unui rege, ci nu a unui simplu om, ar fi nedrept. La urma urmei suntem oameni, bărbaţi şi femei, băieţi şi fete şi fiecare dintre noi avem dreptul să avem un interes în afara activităţii noastre de zi cu zi. Pasiunile noastre nu descriu locul nostru în societate, ci înglobează de fapt un teritoriu unde ne întâlnim cu altă parte a sinelui nostru.
Și dvs. aveți această pasiunea mașinilor. Numai a condusului sau și a reparatului?
Înţeleg foarte puţine aspecte ale mecanicii unui autoturism. Pasiunea mea stă exclusiv în plăcerea de a conduce, de a simţi şi manevra maşina, de a asculta sunetul motorului. Am condus multe maşini începând cu tradiţionala Dacia şi finalizând cu diferite maşini performante. În fiecare dintre acestea am descoperit ceva nou, aparte, o poveste. Atunci când conduc am un sentiment intens de bucurie întrucât este un lucru atât de simplu şi totodată atât de ofertant: natura, peisajele, casele. Mi s-a spus adesea că arăt cel mai fericit la volan. Aş putea spune că aşa este.
„Consider că am fost mai degrabă bunic şi nepot decât rege şi membru al Familiei Regale sau prinţ”
Ce înseamnă bunicul Mihai pentru nepotul Nicolae? Regele s-a purtat față de dvs ca un bunic sau ca un rege?
Consider că într-o familie regală, fiecare trebuie să ştie când şi cum să apară în lumina reflectoarelor. În public, ai responsabilitatea de a avea o atitudine corectă, iar comportamentul trebuie să fie adecvat rangului, arătând întotdeauna respect tuturor. În viaţa privată însă, cred cu tărie ca fiecare dintre noi ar trebui să fim cât mai autentici, iar poziţia socială nu ar trebui să fie simţită în 90% din cazuri.
O familie ar trebui să rămână unită indiferent de provocările întâmpinate şi nu ar trebui să uităm ceea ce reprezentam unii pentru ceilalţi. În opinia mea un bunic şi o bunică sunt aceia care ar trebui să ofere suport oricărui copil şi care la rândul lor merita să fie respectiati pentru ca ei sunt cei mai în vârstă şi sunt întemeietorii familiei. Consider că într-o familie respectul este cel mai important.
În ceea ce priveşte relaţia cu mama şi cu tatăl, sunt de părere că aceasta cunoaşte o dezvoltare proprie în funcţie de caracteristicile familiei respective. În general, relaţiile se transformă pe măsură ce copiii devin adulţi şi astfel de multe ori, fie devin mai strânse, fie devin mai reci.
Relaţia cu bunicul meu a fost una foarte apropiată până la producerea evenimentelor de anul trecut. Consider că am fost mai degrabă bunic şi nepot decât rege şi membru al Familiei Regale sau prinţ, întrucât ne-am petrecut majoritatea timpului nostru împreună în afara României şi în privat. Pe de altă parte, în momentele când eram în ţară, îl priveam mai degrabă ca pe un rege decât ca pe un bunic. Cu toate acestea, când mă gândesc la el, mă gândesc la o persoană specială din viaţa mea care a înfruntat multe provocări şi a reuşit să le depăşească, rămânând totodată simplu, sensibil, iubitor şi cu prezenţă de spirit.
V-a vorbit vreodată Regele Mihai despre evenimentele istorice la care a participat? Despre 23 august 1944, de exemplu. Dvs ce părere aveți: 23 august 1944 a fost o greșeală a Regelui Mihai sau o necesitate istorică?
Nici nu-mi pot imagina viaţa pe care a avut-o bunicul meu în acea perioadă şi cu atât mai mult nu pot spune ce aş fi făcut în locul lui. Decizia pe care a luat-o a fost una crucială pentru România; nu pot spune eu dacă a fost o decizie bună sau rea. Totuşi este clar că România era într-o poziţie delicată în anii de război şi după schimbările de putere din întreaga Europă. Să nu uităm totuşi ce a făcut bunicul înainte de 23 august 1944 când a protejat şi a salvat mii de evrei, i-a ţinut piept lui Hitler şi fiecărui alt lider puternic, unul câte unul. Acţiunile lui din acea zi au făcut ca cel de-al Doilea Război Mondial să se încheie cu aproximativ 6 luni mai devreme. Dacă luăm în calcul sutele de mii de vieţi, dacă nu chiar milioane, care au fost cruţate prin terminarea războiului mai devreme, pot să spun cu încredere că a luat cea mai bună decizie pentru ţară şi pentru Europa.
Sunt istorici care-i reproșează Regelui Mihai anii 1944-1947 când – zic respectivii- a coabitat cu ocupația rusească. În locul Regelui, dumneavoastră ce-ați fi făcut?
Este uşor pentru noi acum să ne uităm în urmă şi să catalogăm anumite decizii ca fiind bune sau proaste, dar este dificil să ne angrenam în jocul transpunerii în locul celui care a luat decizia. Istoria este istorie şi în acelaşi timp, lecţia trecutului cu privire la viitor. Sunt ferm convins că Regele a luat cea mai bună decizie în contextul istoric dat.
Colegii din Anglia știau cine sunteţi? Dacă da, cum reacționau la faptul că sunteţi Prinț? La faptul că sunteţi român?
Mai devreme sau mai târziu, toată lumea a aflat cine sunt şi au fost şi situaţii aparte când auzeam diverse comentarii legate de acest fapt. În multe ocazii le-am explicat persoanelor respective că există o diferenţă între ceea ce îşi imaginează că ar însemna să faci parte dintr-o familie regală şi ceea ce însemna de fapt. Uneori se poate întâmpla ca oamenii să fie mai ataşaţi de ceea ce îşi imaginează decât de adevăr. Pe parcursul şederii mele în România, mi-am făcut prieteni din toate colţurile lumii şi din Europa care, în momentul în care au plecat, au promovat o imagine pozitivă a României în urma experienţelor trăite aici.
(Continuarea în Gîndul de vineri, 25 martie)
Sursa: cristoiublog.ro
