În primul rând, n-a înţeles că fiind soţia unui şef de stat şi-a luat o slujba cu normă întreagă în serviciul statului român şi nu spre beneficiul personal. Asta înseamnă să-ţi reprezinţi ţara cu onoare şi demnitate la cele mai înalte standarde, respectând în primul rând eticheta internaţională.
Orice vizită de stat, ca aceea din Israel, are un protocol dinainte stabilit până în cele mai mici detalii, inclusiv cele vestimentare. Sunt sigură că doamna Delia Dinu, şefa departamentului de protocol de la Cotroceni, le-a adus la cunoştinţă atât Preşedintelui cât şi soţiei lui care este eticheta vestimentară obligatorie pentru această vizită.
Un exemplu edificator este o vizită similară la Vatican. Codul vestimentar este foarte strict atât pentru delegaţia oficială, cât şi pentru jurnaliştii care o însoţesc. Bărbaţii, costum închis la culoare, cămaşă albă, cravată neagră de preferinţă. Femeile, rochii sau deux piece-uri negre – exclus mini -, decolteuri decente, văluri purtate pe cap.
O să spuneţi că turiştii nu sunt obligaţi să respecte protocolul şi se îmbracă cum vor ei. Turiştii sunt turişti, oamenii de stat îşi reprezintă ţara, nu persoana, şi nu sunt în vacanţă ci la serviciu. Poate că şi membrii Gărzii Elveţiene ar prefera să poarte alte uniforme în locul acelor haine fistichii, însă reprezintă statul Vatican în faţa lumii.
Să revenim la vizita în Israel. În mod sigur doamnei Iohannis i s-a făcut instructajul în privinţa codului vestimentar. Două zile diferite, două vizite în locaţii cu o însemnătate colosală pentru creştinism şi pentru poporul evreu: Biserica Sfântului Mormânt şi Memorialul Holocaustului „Yad Vashem”.
Pe 7 martie, culplul prezidenţial vizitează Biserica Sfântului Mormânt. Doamna poartă o fustă mini neagră şi un taior roz, asortat cu o poşetă în ton. Balerini negri în picioare. O ţinută fancy, potrivită pentru un „garden party” simandicos de după amiază.
A doua zi, pe 8 martie, la vizita de la Memorialul Holocaustului „Yad Vashem” şi, mai târziu, la Biserica Ortodoxă Română din Ierusalim soţia preşedintelui respectă protocolul. Îmbracă o rochie bleumarine ceva mai lungă, cu un bolero negru şi balerinii negri de cu o zi înainte. A dispărut şi poşeta roz din peisaj. Priviţi fotografiile.
Regula protocolului impus în prima zi o putem vedea respectată de toate doamnele din prima imagine, de şefa departamentului de protocol de la Cotroceni în a doua imagine şi de jurnalista Digi 24 din a treia imagine: este îmbrăcată în negru şi poartă un şal pe umeri care poate fi folosit pentru a acoperi şi capul dacă intră în Biserică. Bărbaţii sunt îmbrăcaţi sobru şi ei, toţi în haine negre. Singura care face excepţie e DOAMNA.
A doua zi, Carmen Iohannis se hotărăşte să respecte eticheta, conform evenimentului. O să spuneţi că dacă, în prima zi, nu era îmbrăcată adecvat nu ar fi fost primită în Biserică. Greşit. Nimeni nu-şi permite un conflict între state cu interese reciproce pentru orgoliul unei doamne. Mustrările pe cai diplomatice discrete sunt întotdeauna mult mai eficiente şi usturătoare.
Şi acum, ca să înţelegeţi dimensiunea gafei făcute de soţia Preşedintelui, va ofer câteva repere despre ce înseamnă Biserica Sfântului Mormânt, un loc cu o încărcătură emoţională colosală, chiar şi pentru necredincioşi.
L-aţi văzut pe Preşedinte îngenunchiat în faţa unei lespezi. Nu este o piatră oarecare. Este aşezată chiar la intrarea în Biserica Sfântului Mormânt şi este lespedea pe care a fost aşezat Mântuitorul când a fost coborât de pe cruce. Din ea izvorăşte mir şi dacă o atingi este caldă şi te copleşeşte un sentiment de seninătate, o dorinţă de a fi mai bun, mai înţelept. Aici vin să se roage Sfinţii Părinţi de la Vatican, regi sau şefi de state pentru lucruri cu adevărat însemnate, posternându-se la catafalcul lui Iisus. Este un loc miraculos.
Este locul în care pelerini din toate colţurile lumii vin să atingă şi să perceapă o frântură de sfinţenie, unde mamele îşi aduc pruncii să-i ocrotească de cele rele şi unde cei mai mulţi descoperă smerenia. Un loc sfânt unde oamenii se roagă în primul rând pentru Mântuitor şi nu pentru ei. Este locul în care nu se fac selfie-uri, discreţia fiind subînţeleasă.
Biserica Mormântului Sfânt este locul de unde creştinătatea ia lumină de Sfintele Paşti din flacăra izvorâtă în altar, precum mirul de pe catafalc.
Ar fi fost atât de greu ca soţia Preşedintelui să arate un pic de smerenie? Era un capăt de ţară? Ar fi arătat puţin respect pentru simbolurile sfinte, pentru cler, pentru cei care voiau să intre în Biserică dar erau forţaţi să aştepte afară până la încheierea vizitei prezidenţiale, dar mai ales pentru statul român pe care îl reprezenta acolo.
