Vineri, 19 februarie 2016, scriam pe cristoiublog.ro că principalul rezultat al Scandalului ANAF versus Antene, exacerbat de intervenţia lui Klaus Iohannis împotriva aplicării unei sentinţe definitive de dragul Trustului patronat de Dan Voiculescu e deja previzibil:
„Cei de la Antene vor sta mai departe într-un imobil al Statului fără să plătească chirie şi mai ales pot susţine că sentinţa prin care Dan Voiculescu a ajuns la puşcărie e nedreaptă, prin ipostaza de victime îşi pot permite acum să împroaşte cu rahat şi mai abitir, autorităţile tremură numai la gîndul c-ar putea da nas în nas cu un ziarist de la Antena care, supărat că i s-a cerut să nu scuipe pe jos, va zbiera că s-a atentat la libertatea presei, sumele babane primite de ciomăgarii lui Dan Voiculescu vor curge mai departe cu spor, mai ales că aceştia se pot mîndri cu ratingul uriaş din ultimul timp, politicienii, scăpaţi pe ei de frică, vor cotiza şi mai mult la puterea Mogulului”.
Viaţa mi-a dat dreptate.
Deşi în cadrul Spectacolului de prost gust Săriţi, libertatea presei e violată în grup! cei din Trustul lui Dan Voiculescu au zbierat zile întregi că luni, 22 februarie 2016, vor fi scoşi în stradă, luni, emiteau fără probleme din clădirea din Băneasa. Şi dat fiind că preşedintele a intervenit în favoarea lor, vor sta acolo mult şi bine. Toate declaraţiile ANAF despre cum se va face şi se va drege e praf în ochi proştilor. Sentinţa definitivă nu se va aplica niciodată. Sau, mă rog, nu se va aplica atîta timp cît preşedinte e Klaus Iohannis.
Va începe cunoscutul circ românesc al tergiversării proceselor în Justiție. O dată se va îmbolnăvi o judecătoare, altădată va lipsi avocatul Trustului și de mai multe ori nu se va prezentat ANAF. Între timp vor veni alegerile sau mai precis campania electorală și lumea va uita de faptul că sentința definitivă nu s-a aplicat.
Viaţa mi-a dat dreptate şi în ce privește aserţiunea „prin ipostaza de victime îşi pot permite să împroaşte cu rahat şi mai abitir”.
O dată încheiat Scandalul, membrii Mafiei mediatice a lui Dan Voiculescu au pornit vînătoarea împotriva celor care au cutezat să afirme că totul e un spectacol publicitar, regizat împreună cu administraţia prezidenţială.
Fiind printre cei care au dezvăluit mascarada jucată de Trust împreună cu Administrația prezidențială, mi s-a consacrat o emisiune de linşaj mediatic.
Cercetătorul Ion Novăcescu a publicat la editura Adevărul o carte excepţională: Linşajul mediatic în politica românească. 1919. Adevărul versus Ion I.C. Brătianu.
E vorba de Campania de presă dusă de Adevărul din 1919 pentru șantajarea marelui om politic Ionel Brătianu. Radiografia momentului din 1919 îi dă lui Ion Novăcescu posibilitatea de arăta cititorilor ce înseamnă linşajul mediatic.
Dacă n-ați făcut-o pînă acum, sînt sigur că veţi citi cartea lui Ion Novăcescu.
Pînă atunci, voi arăta la rece, ce înseamnă un şantaj mediatic pornind de la cazul meu:
Cine a urmărit emisiunea lui Mihai Gâdea va fi observat că punctul central a fost un tabel cu sumele încasate de mine de la Trustul Intact între 2005 şi 2009.
În sine, Tabelul nu spune nimic. Depinde cum îl folosești. Pentru prezentarea corectă a realităților sau pentru linșaj mediatic.
Respectarea minimelor reguli deontologice reclama din partea lui Mihai Gâdea următoarele:
1. Să fie prezentat în premieră un document. Tabelul, însoțit de atacurile de rigoare, a mai fost dat de Antena 3 în alte emisiuni consacrate linșării mele.
2. Să precizeze că e o sumă de bani obţinută de mine în urma unei activităţi prestate, pe bază de contract de colaborare, timp de patru ani astfel:
– Am scris zi de zi, timp de 4 ani, un editorial pentru Jurnalul naţional.
– Am fost seară de seară, la Sinteza zilei, timp de patru ani.
– Am avut o emisiune duminică după-amiaza de interviu timp de 4 ani.
– Am publicat săptămînal un editorial la Săptămîna financiară.
– Am fost supervizorul procesului de înfiinţare şi consolidare a Antenei 2, avîndu-l ca director pe Mihai Gâdea.
Nu trec consilierea Cameliei Voiculescu.
Din două motive:
1. A fost gratuită.
Am refuzat orice remuneraţie.
2. Am sfătuit-o să-l pună pe Mihai Gâdea director la Antena 2.
Acestor amănunte, absolut obligatorii trebuie să li se adauge două adevăruri:
N-am discutat contractele cu Dan Voiculescu, ci cu directorii instituţiilor de presă cu care am colaborat. Niciodată n-am discutat ca ziarist colaborator cu patronii chestiuni privind colaborarea mea.
N-am adus vorba niciodată în discuţiile cu patronii chestiunea contractelor mele.
Toate sumele au fost urmarea unor prestaţii. Unele capitale, cum ar fi, de exemplu, lansarea Antenei 3, în mare parte dependentă de prezența numelui meu.
Ori de cîte ori Dan Voiculescu dădea un ordin de linşare a cuiva la Sinteza zilei, ca să scape de intratul în rahat, Mihai Gâdea obiecta că eu nu voi fi de acord.
Mihai Gâdea se declara 24 din 24 de ore discipolul meu.
Prezentînd corect lucrurile, telespectatorul ar fi realizat că, deşi colaboram la mai multe publicații ale Trustului și deși mă numeam Ion Cristoiu, cîteva componente ale Trustului, cîştigam lunar infinit mai puţin decît cîștigă acum Radu Tudor sau Dana Grecu. De Mihai Gâdea nu mai vorbesc.
O dată precizate aceste lucruri, era absolut obligatoriu să mi se ceară şi punctul meu de vedere. Nu mi s-a cerut. Refuzul de a prezenta și punctul de vedere al celui atacat e practică obișnuită la Antena 3, înlesnită de complicitatea CNA, instituție putredă de PSD-ism. O dată realizate aceste condiţii, emisiunea ar fi respectat normele profesiei dacă ar fi fost o dezbatere pro şi contra în chestiunea:
Poate un jurnalist să înjure Trustul la care a colaborat şi de la care o obţinut o sumă de bani?
A fost aşa ceva emisiunea lui Mihai Gâdea?
Nu.
A fost un linşaj mediatic.
Tabelul, secvenţele montate tendenţios, discursurile moderatorului s-au strîns într-o emisiune tipică Antenei 3 gen Șo pe el!
Mihai Gâdea n-a făcut o emisiune pentru a informa sau a comenta faptele mele.
A făcut o emisiune pentru a mă înjura de la un capăt la altul.
Oricine a văzut emisiunea şi-a dat seama că e un linşaj mediatic.
În aceste condiţii, orice jurnalist care respectă minimele norme profesionale, fie nu prelua aşa-zisele informaţii despre mine, fie, dacă le prelua, îmi cerea şi mie punctul de vedere şi, în plus, arăta cititorului în ce context au fost ele vehiculate.
Pe mine, linşarea mediatică de la Antena 3 nu m-a surprins.
Atît tabelul, cît şi montajele au mai fost date de cîteva ori de Mihai Gâdea în emisiuni pedepsitoare.
Pe mine m-a surprins reacţia altor jurnalişti.
Ziare.com, un site care se pretinde a fi forul de veghe al deontologiei, condus de Iona Ene Dogioiu, a preluat acuzaţiile lui Mihai Gâdea prezentîndu-le ca adevărate şi fără a-mi cere punctul de vedere.
Un site mizer despre care am mai scris, aflat sub influenţa lui Traian Băsescu, a preluat acuzaţiile lui Mihai Gâdea insultîndu-mă că mănînc rahat. (Am sesizat imediat sintagma preferată a lui Traian Băsescu).
Aşa s-a atins culmea că Antena 3 m-a linșat, pentru că sînt omul lui Traian Băsescu, iar un site sub influenţa lui Traian Băsescu a prezentat drept adevărate spusele lui Mihai Gâdea pentru a mă insulta.
Nici una dintre instituţiile de presă la care colaborez – Evenimentul zilei, B1 Tv, România Tv, n-a catadicsit să ia atitudine faţă de acest linşaj.
Nu pentru că era vorba de mine, ci pentru că atrăgea atenția că libertatea presei lui Dan Voiculescu, bocită de păduchii noștri politici, e de fapt libertatea de a asasina mediatic pe cei care nu convin patronului.
De 26 de ani, aflat în războaie continue cu stăpînii clipei, am fost ținta unor linșaje mediatice mai crîncene decît cel desfășurat de Mihai Gâdea. Cele scrise despre mine de CV Tudor în România Mare ca vizitiu al lui Ion Iliescu întrec orice închipuire în materie de limbaj huliganic.
Așa cum se vede din acest articol, gazetar fiind, mă pot apăra și singur.
Dar cei care nu se pot apăra, cum ar fi de pildă politicienii sau oamenii de afaceri sau intelectualii?
Pe aceștia cine-i apără de linșajele mediatice comandate din spatele gratiilor de Dan Voiculescu?
Nimeni.
Și atunci cum să nu-i înțelegem pe politicienii care, de teamă să nu fie asasinați mediatic, își achită conștiincioși taxa de protecție?!
N.B. Ca să pun capăt acestor acuzaţii care nu sînt noi la Trustul lui Dan Voiculescu (au mai fost folosite în vreo cîteva emisiuni anterioare de linşaj mediatic) pun şi eu o întrebare de bun simţ:
Dacă era atît de rentabilă pentru mine colaborarea mea cu Trustul lui Dan Voiculescu, de ce am plecat în 2009?
Potrivit acuzaţiilor, la Trustul lui Dan Voiculescu cîştigam bani frumoşi, fără să fac nimic.
Păi, atunci de ce am plecat de la Trust în 2009 dacă era atît de bine?
Că nu prea văd ce-am cîştigat de la Traian Băsescu!
Sursa: cristoiublog.ro
