Dacă actualul președinte a făcut un pas spre trustul Intact, lovind, concomitent, Justiția fix în moalele capului, nu a făcut-o de plăcere ori de plictiseaslă. A făcut-o de frică. A făcut-o înspăimîntat de gîndul că și-ar putea încheia mandatul mai repede decît și-ar fi imaginat și cei mai înrăiți adversari ai săi, ieșind din politica mare pe ușa din dos. Iar finalul de mandat îi poate fi adus chiar în acest an de scandalul casei de la Sibiu, dacă nu va reuși să forțeze o soluție salvatoare. Pentru asta, are nevoie de tot sprijinul pe care l-ar putea obține, inclusiv unul mediatic de mare calibru.
S-a spus, deja, despre președinte că, prin declarația ”libertatea de expimare nu poate fi suprimată pentru banale motive administrative”, făcută miercuri, 17 februarie, el ar fi dat o teribilă lovitură ideii de justiție din România, minimalizînd greutatea unei hotărări definitive împotriva Antenelor.
Perfect adevărat.
Cu adevărat grav e faptul că nu e singura lovitură dată Justiției, în aceeași zi, de către Klaus Iohannis.
Atît doar că cea de a doua a trecut neobservată.
Mai precis, în aceeași de 17 februarie, Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în dezbatere o solicitare a soților Iohannis de strămutare, de la Curtea de Apel Brașov, a dosarului având ca obiect contestația în anulare formulată împotriva deciziei prin care cei doi soți au pierdut un imobil aflat în centrul Sibiului.
De ce vrea familia prezidențială strămutarea acelui dosar?
Oficial, Klaus Iohannis reclamă în cererea de strămutare faptul că judecătorii din Brașov nu îndeplinesc condiția de independență și imparțialitate, ca urmare a presiunii exercitate de mass-media asupra lor, în cei 10 ani cât a durat procesul.
Astfel, în urma articolelor apărute în presă, Carmen și Klaus Iohannis susțin, conform Agerpres, că pe plan local s-a creat un curent nefavorabil lor, aspect de natură a afecta, cel puțin la nivel de aparență, imparțialitatea judecătorilor.
Va să zică, strict în ziua în care iese în public cu un puternic mesaj în apărarea presei și a dreptului ei la liberă exprimare, președintele României acuză presa, pe altă parte, că i-a răpit șansa la un proces corect și onest, prin exprimările ”libere” din ultimii ani.
Interesantă contradicție.
Mult mai probabil, însă, motivul real al cuplului prezidențial e cu totul altul.
Dacă ÎCCJ acceptă cererea lui Iohannis, procesul va fi strămutat, cel mai probabil, la Curtea de Apel Alba. Adică exact locul în care, în mod misterios, Klaus Iohannis a cîștigat celebrele sale procese cu ANI, deși la toatele celelalte Curți de Apel din țară speța în cauză a primit verdict contrar.
Exact din acest motiv, în iulie 2013, ANI a făcut la ÎCCJ cerere de strămutare a dosarului de incompatibilitate al lui Iohannis de la Curtea de Apel Alba-Iulia la o altă instanţă egală în grad. ÎCCJ a respins însă cererea ANI de judecare a cauzei la o altă instanţă, astfel că dosarul a rămas la Curtea de Apel Alba-Iulia, unde Iohannis a și cîștigat.
Precum se vede, și ANI era la curent cu situația neobișnuită de la Curtea Alba, unde, din motive stranii, lucrurile se derulau invers decît în restul instanțelor țării.
Tocmai faptul că ÎCCJ a respins atunci cererea ANI de strămutare ar trebui, însă, să reteze din fașă speranțele similare, dar inverse, ale soților Iohannis.
Revenind, pe 17 februarie, ÎCCJ a decis amînarea pronunțării în cazul solicitării soților Iohannis pentru 9 martie.
La fel cum s-a decis amînarea judecării recursului în anulare de către Curtea de Apel Brașov pentru 6 iunie, a doua zi după alegerile locale.
Un termen neobișnuit de lung acordat de magistrații brașoveni, de aproape jumătate de an, sub pretextul că una dintre părți are domiciliul peste hotare.
E firesc, însă, ca judecătorii din Brașov să se teamă de acest dosar, pentru că el are potențiualul unei bombe nucleare.
Dacă Iohannis e albit din nou, în al 13-lea ceas, printr-o procedură cu totul extraordinară, ideea de Justiție va primi, în mod cert, lovitura finală, la noi. Nimeni nu va mai putea crede, după aceea, că toți românii sunt egali în fața legii.
Va exista dovada clară că unii sunt mai egali decît alții, iar răspunderea va apăsa pe umerii Curții de Apel Brașov (desigur, dacă nu se reușește strămutarea).
Dacă, pe de altă parte, recursul e respins, soții Iohannis au o problemă uriașă. Trebuie să restituie casa, banii încasați din chirii – sumă uriașă – și, cel mai grav, nu au cum să evite deschiderea unor dosare penale pentru fals, uz de fals șamd.
Dacă președintele are imunitate în fața legii, nu același lucru se poate spune, însă, despre Prima Doamnă, Carmen Iohannis, care va putea fi anchetată fără probleme de către DNA.
Dacă ar fi să speculăm puțin, ea ar trebui chiar arestată preventiv pe loc, pentru că soțul său chiar are pîrghiile de a influența ancheta, în acest caz, iar Codul penal nu sancționează favorizarea infractorului în cazurile membrilor familiei.
Dincolo de asta, însă, Iohannis ar fi nevoit să demisioneze pe loc, în cazul începerii anchetei penale fie și doar asupra soției sale.
Nu o spunem noi, ci a spus-o chiar președintele, cu gura lui.
În 23 iunie 2014, comentînd scandalul în care era implicat fratele președintelui, Mircea Băsescu, actualul șef al statului declara, reamintim:
„Nu am crezut că preşedintele ţării mele are de ales între a se implica în justiţie şi în a nu se implica. Am rămas şi eu surprins. Eu dacă aş fi în situaţia lui Traian Băsescu, mi-aş da demisia.(…) Acuzaţiile care au conţinut şi numele preşedintelui Traian Băsescu sunt de o asemenea gravitate încât noi, politicienii, trebuie să ieşim din discuţie şi să lăsăm justiţia să explice dacă preşedintele ţării a fost sau nu atins în aceste chestiuni şi să avem o lămurire a situaţiei. După părerea mea e o situaţie de o gravitate cum nu am mai avut, sper să primim repede răspunsurile aşteptate de la procurori şi judecători. Ca simplu cetăţean aştept să fiu lămurit dacă preşedintele este sau nu implicat în această chestiune. Daca este, evident trebuie să plece. Dacă nu e implicat, atunci e opţiunea dânsului”.
Deocamdată, Justiția a decis că președintele ESTE implicat în dosarul casei din Sibiu, la pachet cu soția, în consecință, doar recursul în anulare i-ar mai putea salva mandatul.
Sau, desigur, s-ar mai putea dovedi salvator un obraz îngroșat zdravăn la momentul potrivit, dublat de un sprijin mediatic suficient de solid pentru a abate atenția românilor de la subiect și a minimaliza cazul. Un argument suficient de puternic pentru a justifica chiar și pentru o apropiere de marele trust media care l-a tocat în campanie.
În fine, să nu omitem și importanța pe care o are în această complicată ecuație politico-judiciară viitoarea conducere a DNA, cea la mîna căreia ar putea ajunge curînd președintele.
Pînă recent, prin declarații ale Ralucăi Prună, s-a creat impresia că Laura Kovesi e pe făraș, iar președintele va numi pe altcineva.
Nu e sigur dacă brusca răzgîndire a ministrului Justiției de vineri, după explozia anti-Iohannis a internetului bine controlat de SRI, e o propunere de armistițiu din partea președintelui, ori o capcană menită să adoarmă anumite vigilențe pînă la momentul expirării efective a mandatului lui Kovesi.
Sigur e, însă, că asistăm în această perioadă la un joc politic pe viață și pe moarte.
sursa: inpolitics.ro
