Miercuri, 17 februarie 2016.
Înainte de a intra în Aula Bibliotecii Centrale Universitare, Klaus Iohannis se îndreaptă spre camerele de luat vederi ale diferitelor televiziuni, alege pe cea a Antenei 3 și răspunde imediat, fără să se poticnească, fără să-și caute cuvintele la întrebarea tendențioasă pusă de reporter „Ce părere aveți despre acţiunea în forţă a celor de la ANAF asupra trustului Intact? Credeţi că poate fi vorba de un atac la libertatea de exprimare?”:
„Eu cred că aţi ajuns într-o situaţie neplăcută şi inutilă. În primul rînd, cred că libertatea de exprimare în media nu poate fi suprimată pentru banale motive administrative. În al doilea rînd, această abordare hei-rupistă a ANAF mi se pare cel puţin nepotrivită, dacă nu discutabilă. În fine, am constatat din discuţiile pe care le-am avut că există deschidere la factorii de decizie şi, cu siguranţă, prin discuţii aşezate şi calme, pînă la urmă se găsesc soluţii convenabile”.
După recitarea acestui text, Klaus Iohannis pleacă, refuzînd să răspundă la alte întrebări puse de trimișii altor televiziuni.
O simplă analiză lipsită de orice emoție a momentului dovedește în chip categoric:
1. Klaus Iohannis nu-și expune în fața întregii prese românești, cum ar fi fost normal, punctul de vedere asupra Scandalului. El se adresează doar Presei lui Dan Voiculescu printr-un Mesaj de compătimire și susținere. Nu numai că nu se delimitează o clipă de întrebarea tendențioasă pusă de reporter la indicația șefilor săi (acțiunea ANAF e definită drept una în forță, atac la libertatea de exprimare), dar mai mult își însușește în direct punctul de vedere al Antenelor, altfel spus, al doar uneia dintre părți într-un conflict cu o instituție a statului. Așa cum se va vedea, ANAF avea un alt punct de vedere. A luat cunoștință șeful Statului și de punctul de vedere al ANAF, al celeilalte părți? Dacă da, în urma cărei anchete a dat dreptate uneia dintre părți, mai precis celor de la Antena 3?
2. În Senat, mai înainte, Dacian Cioloș a avut grijă să nuanțeze, susținînd că acțiunea ANAF a fost legală, fiind vorba de aplicarea unei sentințe judecătorești definitive, dar că a fost nițel exagerată. Klaus Iohannis nu suflă o vorbă despre legalitatea Operațiunii, altfel spus despre aplicarea unei sentințe judecătorești. El condamnă fără nuanțe întreaga Operațiune ca tentativă de sugrumare a libertății de expresie „pentru banale motive administrative”. Și aici avem de a face cu însușirea în totalitate a punctului de vedere al celor de la Antene, deși cu excepția celor din Rețeaua Dan Voiculescu din presă, jurnaliștii au arătat că acțiunea ANAF, constînd într-o simplă înștiințare n-a afectat cu nimic libertatea de expresie. Din cîte s-a văzut, cei de la Antena 3 au continuat să emită și după venirea ANAF, ba chiar au susținut o întreagă campanie televizată împotriva acțiunii ANAF. Păi cum au afectat cei de la ANAF libertatea de exprimare cînd așa-zisele victime și-au dublat ratingul din atacarea ANAF?
3. Tot în direct, președintele României le transmite celor de la Antene să stea liniștiți, deoarece el a aranjat deja să nu li se întîmple nimic. Asta înseamnă că înainte de a se sui în mașină pentru ajunge în Centrul Capitalei, președintele României a intervenit în favoarea unei firme private (Trustul de presă e pînă la urmă o firmă privată a lui Dan Voiculescu) aflate în proceduri de aplicare a unei sentințe judecătorești definitive. O gravă încălcare a Constituției. A doua zi, șeful ANAF invită pe administratorul firmei la negocieri la Guvern. Rezultatul întîlnirii transpune în practică făgăduiala lui Klaus Iohannis. Deși pe 15 februarie 2016, ANAF anunța că a fost vorba de o notificare legală de evacuare în termen de 5 zile, după întîlnirea de la Guvern s-a renunțat la evacuare în favoarea procedurilor de scoatere la licitație. Ce mai încolo și-ncoace! Antenele rămîn în clădirile de pînă acum ( cine și cînd să se prezinte la licitație?!), beneficiare ale unei imense publicități gratuite ( la așa zisul miting, s-a făcut publicitate la noua față a unuia dintre posturi). Nu spun că Antenele trebuiau evacuate. Reamintesc doar atît: În Comunicatul din 15 februarie 2016 ANAF susținea că notificarea de evacuare e potrivit legii. Dacă e așa, cum de s-a renunțat la evacuare în favoarea șmecheriei cu licitația? Cumva pentru c-a intervenit președintele?
4. După cum au observat și mulți alții, Klaus Iohannis a evitat pînă acum să se pronunțe public în chestiuni care vizau interesul național. Și deodată intervine într-un Scandal în care orice om de bună credință deslușește și intenția Trustului de presă al lui Dan Voiculescu de a-și face publicitate printr-un străvechi șiretlic gazetăresc:
Victimizarea.
Momentul stîrnește o reacție violentă pe Facebook și în rîndurile gazetarilor care l-au susținut în campanie. După opinia mea, gravitatea intervenției lui Klaus Iohannis a constat în punerea la îndoială de către șeful statului a aplicării unei sentințe judecătorești definitive și nu în susținerea publică a Trustului lui Dan Voiculescu. Din punctul de vedere al statului de drept n-are importanță dacă firma e una de presă care a dus campanie împotriva lui Klaus Iohannis. Și dacă ar fi fost o televiziune precum Realitatea, care l-a sprijinit pe Klaus Iohannis în campanie, punerea la îndoială a statului de drept ar fi fost la fel de gravă: Klaus Iohannis a intervenit împotriva punerii în aplicare a unei sentințe judecătorești definitive.
Vineri, 19 februarie 2016, noaptea, Klaus Iohannis a revenit asupra celor spuse miercuri într-un efort de a contracara revolta stîrnită de intervenția sa împotriva punerii în aplicare a unei sentințe judecătorești:
„Am făcut această afirmaţie, miercuri, fiindcă atunci evaluarea mea a fost că este posibil ca prin acţiunea (ANAF – n.a.) – aşa cum a fost ea concepută – să fie afectată libertatea de exprimare, liberatea presei. Acest lucru mi s-a părut că trebuie atenţionat. Ulterior am aflat că această afirmaţie a mea, care era doar o atenţionare – că este posibil să fie afectată libertatea presei – a fost interpretată în foarte multe feluri, poate şi pentru că m-am exprimat foarte succint. Din acest motiv vreau să fac cîteva precizări. S-a vehiculat ideea că mi-aş fi schimbat abordarea, că aş fi apropiat de acest trust de presă, de această televiziune. S-au făcut fel şi fel de supoziţii, că aş fi mai puţin ataşat de statul de drept. Toate aceste afirmaţii sînt fără niciun fel de suport real.
Eu sînt convins că România este un stat de drept, va rămâne un stat de drept şi voi lupta ca România să rămână un stat de drept. Este evident că o decizie judecătorească trebuie aplicată. Nu există niciun fel de discuţie în acest sens. În acelaşi timp, sînt ferm convins că dreptul la exprimare, dreptul la informare şi libertatea presei sînt dintre cele mai valoroase bunuri cîştigate la Revoluţia din 1989 şi cred că, oricînd apare posibilitatea ca acestea să fie suprimate – nu neapărat dintr-o intenţie, ci dintr-o abordare stîngace cateodată – acest lucru trebuie atenţionat. Eu nu sînt apropiat de această televiziune.
Poate unii sau alţii îşi amintesc că, dimpotrivă în campania din noiembrie-decembrie 2014, accentele au fost tocmai de altă natură. Nu există niciun fel de intenţie din partea mea să apăr pe cineva în faţa legii, eu vreau să se impună legea. Sper că prin aceste cîteva precizări am lamurit un pic mai bine situaţia. În acelasi context vreau să spun că am înţeles foarte clar mesajul pe care l-am primit via Facebook”.
Declarația de vineri noaptea a stîrnit aplauze în rîndurile multor ziariști care l-au criticat pentru declarația de miercuri.
N-au lipsit nici suspinele de fericire.
Argumentul?
Klaus Iohannis reafirmă că nu iubește Trustul lui Dan Voiculescu!
Asta-i bună!
Dar ce în momentul de miercuri era vorba dacă președintele iubește sau urăște Trustul lui Dan Voiculescu?!
Era vorba de încălcarea Constituției prin intervenția în punerea în aplicare a unei sentințe judecătorești!
A fost întîmplătoare această reacție aberantă a unei mari părți a presei?
Firește că nu.
Momentul de miercuri a stîrnit revoltă, așa cum se vede din multe comentarii, nu pentru că președintele a intervenit în favoarea unei firme care refuză aplicarea unei sentințe judecătorești, ci pentru că era vorba de Trustul lui Dan Voiculescu.
Presa care l-a susținut pe Klaus Iohannis a declarat că președintele i-a dezamăgit.
Nu prin intervenția împotriva statului de drept, ci prin intervenția în favoarea Trustului lui Dan Voiculescu. Altfel spus, a dezamăgit-o pentru că s-a încurcat cu o altă Presă.
Acum prin Declarația de vineri noaptea, pentru Presă e ca și cum amantul Klaus Iohannis s-a întors, jurînd că n-a fost nimic serios între el și Presa lui Dan Voiculescu.
Iar ea, Presa sa e dispusă să-l ierte și să culce din nou cu el.
Sursa: cristoiublog.ro
