Dacă vedetele Antenei 3 au găsit de cuviință să facă presiuni pe instituțiile statului pentru a interveni în litigiul cu ANAF e strict problema lor și a celor care se lasă intimidați. Alta este însă situația în ceea ce privește chemarea premierului României ca să dea socoteală în fața Senatului pentru problema în cauză. Aici vorbim de un abuz. Și de o capcană. (…)
Aș vrea să spun totuși câteva motive pentru care chemarea lui Dacian Cioloș în fața Senatului este o capcană întinsă de Tăriceanu, de care Cioloș ar trebui să se ferească.
Ca să lămurim problema de legalitate, articolul 111 din Constituție spune, ce-i drept, că prezența unui membru al Guvernului în fața unei camere a parlamentului este obligatorie. Constituție nu spune însă și ce se întâmplă dacă ministrul chemat refuză să se prezinte la convocare.
În primul rând, trebuie să înțelegem că evacuarea Antenelor din sediu nu are acum absolut nici o legătură cu Dacian Cioloș, chiar dacă ANAF îi este subordonată, teoretic. Evacuarea este urmarea directă a unor hotărâri judecătorești: prima, cea de condamnare a lui Dan Voiculescu care vorbește și de recuperarea prejudicului, a doua, din 21 ianuarie 2016, prin care Curtea de Apel București admite apelul ANAF în procesul cu Antena 3 și, cea de-a treia, din 25 ianuarie 2016, prin care este respinsă și contestația la executare formulată de ANAF având ca obiect lămurirea dispozitivului sentinței din 8 august 2014.
Cu alte cuvinte, Dacian Cioloș este chemat să intervină într-o problemă tranșată de instanțele de judecată din România și ar fi nu numai nedemocratic, dar și ilogic să dea explicații în această privință. Ce ar putea spune, astfel încât să nu încalce principul separației puterilor în stat?
În al doilea rând, problema prejudiciilor din dosarele de corupție rămase cu hotărâri definitive este una delicată, în condițiile în care ANAF-ul nu a reușit să recupereze până acum decât aproximativ 5% din totalul prejudiciilor (1% în cazul ICA- Voiculescu). Or, în aceste condiții, s-ar putea interpreta că Cioloș este tras la răspundere atunci când, în sfârșit, instituțiile statului își fac datoria într-o chestiune la care până acum au adunat suficiente restanțe.
În al treilea rând, această chemare de urgență a lui Cioloș în Senat pe subiectul Antena 3 poate fi interpretată și ca un apel la clemență făcut premierului de prietenii politici ai unui datornic la bugetul statului. Adică lui Cioloș i se sugerează că ar trebui să o lase mai moale cu executarea silită a televiziunii lui Voiculescu, în numele unui principiu care nu are de ce să fie invocat în această chestiune: libertatea de exprimare. Dacă premierul ar da cel mai mic semn că ar vrea să intervină de partea Antenei 3, ar fi un precedent foarte periculos. Există și alte instituții de presă cu mari datorii la stat și, tot în numele ”libertății de exprimare” ar putea cere clemență statului. Dar de ce să vorbim doar despre instituțiile de presă? Cu siguranță, niște avocați deștepți ar putea găsi motivații înălțătoare prin care și datornicii din alte domenii ar trebui să fie iertați de datorii. De ce nu?
În al patrulea rând, Dacian Cioloș este pus în dificultate și din punct de vedere politic. Dacă se prezintă la convocarea Senatului pe subiectul Antena 3, atunci va transmite un semnal foarte prost românilor care țin la respectarea justiției. Dacă nu se prezintă, atunci se va expune, indiscutabil, tirului unei televiziuni care știm foarte bine, din campania electorală din 2014, ce poate face când vine vorba despre manipulare și compromitere a unui personaj public.
Despre lipsa de moralitate a lui Călin Popescu Tăriceanu, dovedită în numeroase ocazii, nu mai sunt multe de spus. Dar parcă niciodată nu a fost mai străvezie ca acum agenda ascunsă a șefului Senatului. Pentru că despre orice poate fi vorba în această poveste numai despre ”libertatea de exprimare”, nu.
Citiți articolul integral pe romaniacurata.ro
