Urmatoarele saptamani vor fi decisive pentru cum va aborda Germania de acum incolo criza refugiatilor si, poate, chiar pentru viitorul tarii.
Urmeaza doua evenimente importante: un summit UE, pe 18 si 19 februarie, care reprezinta ultima sansa a cancelarului german Angela Merkel de a convinge restul Europei ca politica usilor deschise pentru refugiati este buna, apoi vin alegerile in trei state federale ale Germaniei, pe 13 martie, al caror rezultat poate fi considerat un reper al perceptiei germanilor asupra actiunilor liderului de la Berlin.
Viitoarele generatii si-ar putea aminti ultimele luni ca fiind finalul erei „convergentei”, scrie Anna Sauerbrey intr-un editorial publicat de New York Times, noteaza ziare.com.
Sauerbrey este colaborator la New York Times pe politica si cultura din Germania, precum si editorul paginii de opinii a publicatiei germane Der Tagesspiegel.
La nivel continental, „convergenta” inseamna tendinta politica de dupa razboi a natiunilor europene catre o uniune mai inchegata, in cuvintele istoricului german Andreas Wirsching. Pana recent, convergenta parea aproape o lege naturala, un lucru inevitabil care putea fi incetinit, insa niciodata anulat, sustine autoarea.
In ultimul deceniu – adica era Merkel – „convergenta” a fost aplicata inclusiv evolutiilor din interiorul Germaniei. Diferentele culturale si economice dintre Germania de Est si Germania de Vest, desi inca semnificative, aparent au fost reduse.
Societatea a parut ca devine din ce in ce mai toleranta, spre exemplu, fata de homosexuali si mamele care nu renunta la cariera. Copiii si nepotii imigrantilor turci au ajuns sa detina functii importante, ceea ce i-a inradacinat pe acestia in societate. Marea coalitie dintre social-democrati si crestin-democrati parea sa desfiinteze ce mai ramasese din stanga si dreapta.
Angela Merkel a fost, in acelasi timp, atat rezultatul, cat si figura centrala a acestor evolutii. Insa acele zile s-au dus, scrie Sauerbrey.
Sistemul partidelor politice din Germania se rearanjeaza acum. Cei care se simteau pierzatorii acestei ere a diversitatii tot mai mari isi arata furia pe Internet si in sondajele de opinie, votand pentru formatiunea de extrema dreapta Alternativa pentru Germania, partid care promite sa lupte cu asa-zisa „corectitudine politica” si sa inchida granitele.
Se estimeaza ca Alternativa pentru Germania va obtine intre 7% si 15% dintre voturi la urmatoarele alegeri, atragand electorat al social-democratilor, care, potrivit sondajelor, ar obtine doar 13,5% dintre sufragii in Baden-Wurttemberg.
In Germania, unde guvernele sunt compuse din coalitii ale partidelor aflate la putere, sa ai extremisti de dreapta in alianta este cel putin tulburator, arata analistul.
Germanii se simt mintiti
Si nu este vorba numai despre politica. In strada, chiar in interiorul familiilor, exista o furie si o framantare. Atacurile asupra caselor pentru solicitantii de azil sunt in crestere. Dezbaterea online este plina de prezumtii partinitioare. Cetatenii acuza Guvernul si presa germana ca ii mint in fata si cauta informatii in mass-media ruse.
Cel mai evident simptom al dezintegrarii este, poate, chiar Angela Merkel. Ani la rand, popularitatea sa uriasa a facut-o inatacabila. Acum, dintr-odata, 81% dintre germani spun ca nu sunt de acord cu modul in care Guvernul gestioneaza criza migratiei. Un studiu de saptamana trecuta arata ca popularitatea cancelarului german a scazut cu 12 procente, la 46%. Angela Merkel este marginalizata, subliniaza autoarea articolului.
„Uniunea inchegata” nu este numai un termen intr-un tratat sau o descriere a ceea ce am vazut in ultimele decenii. Este ceea ce credeam ca e normal sa se intample, ce ar fi trebuit Europa sa faca in mod natural.
Acelasi lucru se aplica si societatii germane. Insa ingrijorarile cauzate de valul de imigranti arata ca multi dintre germani nu mai impartasesc aceasta viziune, daca ar fi facut-o vreodata.
Poate ca si Merkel a fost prinsa in aceeasi capcana. Modul in care i-a „imbratisat” pe refugiati vara trecuta si afirmatia ca primirea lor este un efort comun al Europei au parut sa aiba la baza convingerea ca orice evolutie este un pas inainte.
Este greu de spus ce se va intampla in continuare. Merkel probabil nu se va razgandi complet, nu de data asta, insa in stilul ei caracteristic, prudent, a inceput deja sa isi construiasca imaginea de „mama Merkel”.
La un eveniment politic, pe 30 ianuarie, Merkel s-a adresat direct refugiatilor: „Cand va fi pace din nou in Siria, cand ISIL va fi infrant in Irak, ne asteptam sa va intoarceti acolo”.
Profesorul Wirsching sustine ca aceasta criza a intrerupt convergenta, insa a creat si noi linii de cooperare care, in cele din urma, au apropiat natiunile de pe continent. Si poate, pe termen lung, acelasi lucru va putea fi spus si despre Germania. „Doar ca eu nu vad ziua aceasta venind prea curand”, conchide Anna Sauerbrey.
