Lucrez cu disperare (dată de gîndul că se apropie termenul de predare și eu nu-l voi termina) la un reportaj de vreo 15 pagini de revistă, pentru Historia din februarie 2016, despre aventura mea iresponsabilă care a fost popasul la San Luca, legendara capitală a Mafiei calabreze, zise şi ‘Ndrangheta. Cum mi s-a mai întîmplat de atîtea ori în viaţa de truditor al condeiului, nu mă mulţumesc cu însemnările de reporter, uşor de transcris, ci mă documentez şi asupra acestei Mafii, cea mai puternică din Europa după decăderea Cosa Nostra, angajată de nebunia lui Toto Riina într-un perdant conflict cu statul.
Dînd curs nevoii mele organice de ştiri, din cînd în cînd la masa mea de lucru fiind, accesez site-urile de ştiri, pentru a vedea ce se mai întîmplă în ţară şi-n lume.
Ce s-a mai întîmplat în ţară şi în lume? m-am întrebat marţi, 26 ianuarie 2016, seara, pe la 18.
Potrivit calculelor mele trebuia să dau de ştiri despre:
1. Banii pentru care a venit în România premierul lui Vlad Plahotniuc, mai precis banii primei tranşe dintr-un împrumut vital pentru supravieţuirea Republicii Moldova.
2. Poziţia PSD faţă de intenţia Guvernului personal al lui Klaus Iohannis de a modifica prin Ordonanţă de Urgenţă Legea alegerilor locale, în vigoare de mai multe luni.
3. Dacă Procurorul General, Tiberiu Niţu îşi dă demisia după ce DNA l-a acuzat fără menajamente de a fi beneficiat în chip ilegal de coloană oficială.
Fireşte, date fiind imprevizibilităţile vieţii, mă aşteptam să întîlnesc printre principalele ştiri ale zilei şi altele, pe care nu le luasem în calcul.
Am accesat site-urile de ştiri, site-urile ziarelor şi site-urile televiziunilor.
Am simţit nevoia să mă ciupesc zdravăn pentru a-mi da seama că mă aflu în România și nu în Țara Minunilor, unde iepurii fac mai multe știri decît șefii de stat.
Principala ştire, cea dată de zeci de site-uri de ştiri şi de televiziunile de ştiri, suna cam aşa:
Pe Elena Udrea a zgîriat-o pisicuţa!
Care pisicuţă? m-am întrebat imediat, ducîndu-mă gîndul la conotaţia deşucheată a cuvîntului pisicuţă.
Am luat la rînd ştirile din zilele anterioare.
Şi am aflat astfel că viaţa României de la Carpaţi pînă la Dunăre a cunoscut în istorica zi de 20 ianuarie 2016, un eveniment echivalent cu Realizarea Marea Unirii de la 1918:
Elena Udrea a adoptat o pisică găsită pe stradă!
Ştirea îşi avea izvorul în pozele postate de Elena Udrea pe facebook împreună cu un text ce voia duios.
Despre faptul banal (ei și ce dacă cineva a adoptat o pisică găsită pe stradă?), transformat în eveniment despicător de catapetesme, toată presa a publicat informaţii amănunţite, însoţite de fotografii, sub titluri care de care mai penibile în dulcegăria lor greţoasă.
Pe vremuri, cînd conduceam ziare, printre alte învăţături zise discipolilor, era şi una care se referea la ce e o ştire.
O ştire e un fapt ieşit din comun.
Superlativul faptului ieşit din comun e faptul senzaţional.
Adoptarea unei pisici de către cineva, fie acesta şi Elena Udrea e un fapt banal.
Ar fi fost ştire dacă Elena Udrea adopta o balenă.
Asta deoarece ne-am fi întrebat imediat dacă are un vas în care s-o pună.
Dacă ai o pisică în casă, respectiva se distinge prin trei mari fapte de rutină:
1) Face caca.
2) Miaună.
3) Zgîrîie.
Faptul că o pisică a zgîriat-o pe Elena Udrea nu e o ştire.
Era ştire dacă pisica o viola.
Sau dacă măcar o împungea.
Asta da ştire!
Despre pisicuţa care a zgîriat-o Elena Udrea a scris pe pagina ei de facebook, prezentîndu-şi şi mîna pe care se vede urma lăsată de acţiunea animăluțului.
Profesional vorbind, ştirea nu era că Elena Udrea a fost zgîriată de pisica din dotare.
Ştirea era că Elena Udrea, disperată că intră în anonimat mediatic, a simţit nevoia să facă public un amănunt minor din viaţa sa domestică.
Dacă ar fi fost aşa, ar mai fi fost de înţeles.
Titlurile date ştirii despre pisicuța care a zgîrîiat-o pe Elena Udrea îţi întorc stomacul pe dos prin strădania de a face rahatul bici.
Citez la întîmplare, convins că ele vor rămîne pentru posteritate un exemplu de cît de jos a putut cădea presa la începutul lui 2016:
Elena Udrea, atacată de pisica pe care a adoptat-o! (Din cîte se vede pisica e în acest titlu un fel de taur furios!).
Pisica Elenei Udrea zgîrie rău. Cum a reacţionat politicianul (Aşa cum spuneam mai sus, pisica zgîrîie la fel cum face caca sau la fel cum miaună. Trebuie să fie idiot sadea sau jurnalist român ca să scrii despre reacția unui politician la faptul că pisica l-a zgîriat).
N-am luat în consideraţie titluri porcoase, precum cel dat de un site anonim, în care un cunoscut bărbat politic dă curs în vorbe frustrărilor ivite din impotenţa care vine o dată cu vîrsta:
„Leana a ajuns rău. A fost zgîriată DE, şi nu La PISICUŢĂ”.
Să mă ierte cititorii mei.
Am reprodus acest titlu jegos pentru a atrage atenţia că sub protecția anonimatului jurnaliști români (siteul e pilotat de unul cu pretenții de deontolog) pot coborî scrisul pînă la nivelul scrijeliturilor de pe pereții WC-urilor publice românești.
Dar nu numai atît.
L-am semnalat și pentru a mă întreba:
Cînd a declanșat Operațiunea mediatică Pisicuța Elenei Udrea nu i-a trecut prin gînd că va da prilejul să se scrie despre ea în termenii folosiți de regulă de șoferii de TIR cînd vine vorba de fetele de pe Șoseaua de centură?
Sau mai știi? poate tocmai pentru a se scrie despre ea astfel a pus la cale Operațiunea!
Sursa: cristoiublog.ro
