Autor: Ion MARIN
Nu se putea ca un subiect atât de mustos să scape acestei sagace stații de radio. Ca de obicei, emisiunea care s-a implicat cel mai mult a fost ”Răspundem ascultătorilor”. Ca și la alte instituții care se ocupă de propagandă, prin răstălmăcirea profesionistă a adevărului, paradigma de răspuns este standard: ”Este adevărat că lui Ivan i s-a dat o Volgă? Este adevărat, dar era o bicicletă și nu i s-a dat, ci i s-a luat”.
În cazul scandalului ce a ținut prima pagină în România prin posturile sale parașutate numite Hotnews, Digi și Pravda, la întrebarea ”Este adevărat că profesorii au coordonat lucrările deținuților, dându-li-se bani grei, deși au făcut-o de capul lor, încălcând legea și deontologia?”, răspunsul a sunat astfel: ”Da, este adevărat, dar nu au coordonat, ci au dat un aviz anticipat, conform legii, la solicitarea unei instituții a statului, pro bono. Și da, nu li s-a dat, ci li s-a luat: dreptul de a-și apăra reputația și demnitatea, dreptul la propria imagine, dar au și primit: sancțiunea dictată de minister, încadrarea penală ca suspect pentru favorizarea infractorului, insulte în cascadă din partea filosofilor și corifeilor neamului, locuri privilegiate în topuri ale rușinii, cu propunerea de a fi dați afară din învățământ. Urmăriți penal –asta e de adevărătelea, nu o glumă tâmpită, și băgați în locul pușcăriașilor scriitori, științifici și fantasmagorici, ba pe deasupra și potențiali denunțători ”în falș” pentru un câștig incomparabil mai substanțial decât cel de pe urma chinului de a face cum, necum o carte ”științifică”.
Subiectul s-a dovedit bun să acopere ditamai împrumutul care trebuie să ne fie băgat pe gât, ca și programul accelerat de austeritate, poate și urmările viscolului prognozat și, ghinion, întîmplat, ca să nu mai vorbim de alte mărunțișuri, așa că vânătoarea de vrăjitoare a continuat în același stil, călcând în picioare această clasă care mai pricepe câte ceva și s-ar putea să mai ridice capul.
Iată încă vreo câteva din dialogurile tip Radio Erevan ce au justificat soldele pentru divizia mediatică a Ministerului Adevărului – mai ales că bieții de ei o fac la ordin, nu sunt toți imbecili din născare, iar unora poate le este și scârbă de ei înșiși, dar trebuie să mănânce și gura lor, cum ar zice idolul lor în ale instrucției și reușitei în viață, Guță.
-Este adevărat că profesorii nu au nici un rol în evaluarea acelor cărți din pușcării în timpul realizării și certificării lor ca ”științifice” (aceasta fiind, prin lege, o sarcină ce revine comandantului și comisiei pe care o conduce și judecătorului), așa-zișii ”coordonatorii” fiind atrași să cadă în această escrocherie, girată de Ministerul Justiției, printr-o capcană legală (sau legislativă), ca musca în lapte? Da, este adevărat, dar li s-a oferit, instituțional, de către ministrul lor cu mult curaj și cu multă făcătură mediatică, rolul de țap ispășitor. Ceea ce, orișicât, fie el și ispășitor, e mai mult decât o muscă.
– Este adevărat că nu există prin lege nici un criteriu pentru aceste așa-zis lucrări științifice, cu care profesorii nu au nici în clin nici în mânecă, în afară de un simplu aviz formal, anticipat, solicitat, cerșit moca de directorul penitenciarului și cei interesați ca niște escroci (sentimentali) nesimțiți? Da, este adevărat, dar doamna Prună a spus că va introduce prin OUG criteriul bunului simț. (De care, într-adevăr, este multă nevoie.)
– Este adevărat că dând doar un aviz formal conform legii, nu-i puteți acuza penal de favorizarea infractorului? Da, este adevărat, dar, iată, tocmai i-am acuzat invers: că au avizat formal, nu au pus osul, astfel că bietul deținut a fost lăsat de izbeliște și a ieșit o lucrare neștiințifică. Deci onor profesorul care nu a urmărit ce scria deținutul (ce contează că dacă o făcea era ilegal) rămâne tot favorizator, cum ar da-o, și tot nu scapă, în consecință, de spectrul pușcăriei, de jumătate din pedeapsa deținutului, poate chiar aia pentru care a fost închis.
Campania urlătoare continuă cu o selecție riguroasă a informațiilor livrate masei (foarte) ascultătoare. Orice argument, document, precizare, poziție, punct de vedere care demonstrează că profesorilor li s-a luat, nu li s-a dat, ba chiar cu vârf și îndesat, este eludat, ironizat, cenzurat, evitat. Orice insinuare, minciună, calomnie dezinformare, enormitate prin care sunt transformați în dușmanii și teroriștii și jihadiștii nației, în mentorii hoților și liderii infractorilor, se difuzează, însă, non-stop, în bandă.
Se știe că în spatele postului Radio Erevan se află KGB-ul. Desigur, nu poate fi vorba de aceeași odioasă instituție (am spune, dimpotrivă!) și în spatele clonelor din România precum Hotnews, Digi 24 și câte mai fac în fiecare zi aceeași treabă (apud Monica Macovei) urât mirositoare. Mutatis mutandis. Sau, mai de-a dreptul spus, mutanții manipulării murdare.
Sursa articol: amosnews.ro
