Are 87 de ani, a absolvit 7 clase şi a muncit toată viața la CAP. Nimic nu a împiedicat-o însă să scrie, să compună și să mențină vii tradițiile specifice satului în care a trăit toată viața. Ana Demian, o bătrână din Munții Orăștiei, este unul dintre cei mai în vârstă autori de carte din țară. Se mândrește că poeziile compuse de ea și colindele care i-au marcat tinerețea sunt adunate acum într-un volum de 100 de pagini, relatează digi24.ro
Poezii și obiceiuri populare, autor Ana Demian. Volumul tipărit nu demult, cu ajutorul unui nepot şi al primarului, este una dintre cele mai mari bucurii ale bătrânei din satul Orăștioara de Sus. A făcut doar 7 clase, dar i-a plăcut mereu să citească, să scrie și să compună. Nu s-a gândit vreodată că poeziile ei vor fi citite și de alții.
„Nu m-am gândit, nu m-am gândit, dar eu m-am obișnuit să scriu demult, mai demult, de când am fost mai tânără, dar scriam mult versuri de înmormântare, era un obicei la noi”, spune Ana Demian, scriitoare.
Spune că tot ce a compus este real și inspirat din ceea ce a văzut și a trăit. Nu își poate citi creațiile decât îmbrăcată în straie tradiționale, cusute și brodate chiar de ea.
„Ţăran român, Măria Ta, aş vrea să-ţi cânt cu inima, un cântec ales din popor, din inimile tuturor, căci tu ai fost dintotdeauna așa cum știu că ești și-acuma”, citește bătrâna scriitoare din volumul ei de poezii.
Precum tradițiile, și multe colinde au rămas doar în amintirea bătrânei și în cartea scrisă de ea. Colinda plugarului, a preotului, colinda junelui sau colinda leului, extrem de apreciată de tinerii care trăiau în sat acum 7 decenii.
„Reprezenta voinicul, voinicul care s-a luptat cu leul, și nu l-a împuşcat, nu l-a tăiat, numa l-a legat şi l-a adus în sat, și era fericit și el, și părinții lui de destoinicia lui”, povestește Ana Demian, citată de digi24.ro
Rămasă văduvă de 12 ani, Ana Demian are 2 copii și mai mulți nepoți și strănepoți. Nu regretă nimic dintr-o viață trăită din plin. Suferă doar că obiceiurile și tradițiile tinereții sale s-ar putea pierde, dar se bucură că a salvat o parte din ele odată cu volumul publicat.
