Întotdeauna, misiunea conducerii operative a unei structuri este cel mai greu de îndeplinit. Pentru că, dincolo de “măştile” care ajung pe criterii politice să fie numărul unu prin organigramele oficiale, oamenilor din eşalonul doi le revine sarcina, deloc uşoară, să asigure bunul mers cotidian al activităţii, scrie enational.ro
Iar poate unul dintre cele mai bune exemple în acest sens este cel al generalului Silviu Predoiu, cel care, de atâta amar de vreme, asigura bunul mers al lucrurilor în cadrul Serviciului de Informaţii Externe. Un serviciu care, cum-necum, nu a cunoscut totuşi derapaje prea pregnante. Dar care, după cum reiese din informaţiile intrate în posesia noastră, tocmai se află în pragul celei mai mari provocări din existenţa să. Pentru că, lucru neştiut până acum, în urmă cu ceva vreme, generalul Predoiu a reuşit să dea o lovitură de proporţii, prin aducerea în cadrul serviciului a unor cadre proaspete, racolate din diverse alte domenii de activitate. Dar numai “muc şi sfârc”, profesionişti de excepţie, astfel că se poate spune că generalul Predoiu a reuşit să ia doar “crema” vizată şi de alte structuri şi să o aducă sub propria pulpana. Numai că multe dintre aceste “tinere speranţe” ale spionajului românesc aproape că sunt pe cale să rupă rândurile acum, dintr-un motiv cel puţin halucinant la acest nivel: nişte salarii de mizerie pentru nişte oameni care, oricând, pot câştigă înzecit în sistemul privat.
A pus mâna pe elită
La nebunia care există în lume în ultima vreme, orice serviciu de spionaj al unui stat serios trebuie să se pregătească de ce este mai rău. Iar acest lucru pare să-l fi făcut, la momentul oportun, şi Serviciul de Informaţii Externe al României. Bineînţeles că meritele nu le revin în niciun caz personajelor numite pe linie politică la conducerea SIE, ci celui care ţine în mâna frâiele serviciului. Este vorba de generalul Silviu Predoiu, cel care, nu de puţine ori, a fost “scurtcircuitat” aici, exact în cadrul acestei rubrici. Dar care, cu ceva vreme în urmă, a “devalizat” pur şi simplu pepinieră de cadre a viitorilor ofiţeri acoperiţi de informaţii, prin deturnarea către SIE a unora dintre cei mai promiţători profesionişti. Care s-au suit în “barcă” SIE, în urmă ofertei generalului Predoiu, întărind semnificativ capacitatea operativă a serviciului.
Dar poate să-i ţină?
Cum însă, din păcate, la români orice minune ţine doar trei zile, tinerii “ucenici” intraţi cu atâtea speranţe în Servicii şi-au dat seama că realitatea de zi cu zi este mult mai cruntă decât orice coşmar. Şi că din salariul de pe stat, oricâtă invidie ar simţi alţi bugetari, este greu să-şi acopere şi “cafelele” de prin oraş, dar să mai ţină şi o “masă” operativă. Aşa că, mai pe româneşte spus, cu toată rezervă şi părerea de rău, “pifanii” în ale muncii informative au anunţat că nu pot rezistă în acest ritm financiar şi, deşi abia intraţi în sistem, se gândesc deja, tot mai serios, la retragere. Desigur, una strategică, la mari corporaţii internaţionale, unde cel puţin ar avea posibilitatea să deconteze un şpriţ prin locaţiile de fiţe din oraş cu cardul de serviciu. Şi, dacă nu se găseşte rapid o soluţie, noile achiziţii vor fi cât de curând “cauze pierdute”.
Dar la “combinagii” când umblăm?
Dincolo de percepţia publică şi de atacurile subversive ale anumitor forţe, sistemul românesc de informaţii trebuie întărit cu orice preţ. Fie şi pentru simplul motiv că acelaşi lucru îl fac, în ritm accelerat, toate statele din lume. Aşa că ţine strict de deontolgie să nu pui acest subiect pe ordinea de zi a CSAT-ului, că o problema de siguranţă naţională, faptul că “elită” serviciului românesc de spionaj părăseşte structura în care de-abia fusese încadrată, motivul fiind o suma cu care jonglează într-o seară vreun “băiat deştept”, abonat la contracte cu statul. Însă tot atât de adevărat este şi faptul că, dacă tot şi-a asumat sarcina de a racola cei mai buni oameni din sistem pentru SIE, generalul Predoiu ar putea merge până la capăt şi să “deparaziteze” serviciul de puzderia de generali în retragere care trăiesc, şi încă pe picior mare, doar din “combinaţii” făcute la marginea cadrului legislative. Pentru că altfel nu are rost să le ceri unor “copii”, şefi de promoţii, să reziste pe burtă goală tentaţiilor financiare ale unor corporaţii străine doar din patriotism, în timp ce “boşorogii” din sistem nu mai ştiu cum să-şi etaleze bogăţiile făcute la adăpostul afacerilor derulate sub pulpana SIE. Cu sau fără ştiinţă serviciului. Deci, pe scurt, la SIE e foame mare. Dar dacă s-ar tăia de la firmele sub acoperire care, de exemplu, se ocupă chipurile de “criminalitatea economic-financiară” din România, deşi o astfel de direcţie nu intră în atribuţiile legale ale SIE, tinerii ofiţeri nu ar mai trebui să părăsească pe capete sistemul. Mai ales că lista cu firmele acoperite ale “retraşilor” din SIE care continuă să facă afaceri în numele serviciului este atât de uşor de întocmit…
