Intotdeauna, misiunea conducerii operative a unei structuri este cel mai greu de indeplinit. Pentru ca, dincolo de “mastile” care ajung pe criterii politice sa fie numarul unu prin organigramele oficiale, oamenilor din esalonul doi le revine sarcina, deloc usoara, sa asigure bunul mers cotidian al activitatii.
Iar poate unul dintre cele mai bune exemple in acest sens este cel al generalului Silviu Predoiu, cel care, de atata amar de vreme, asigura bunul mers al lucrurilor in cadrul Serviciului de Informatii Externe. Un serviciu care, cum-necum, nu a cunoscut totusi derapaje prea pregnante. Dar care, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, tocmai se afla in pragul celei mai mari provocari din existenta sa. Pentru ca, lucru nestiut pana acum, in urma cu ceva vreme, generalul Predoiu a reusit sa dea o lovitura de proportii, prin aducerea in cadrul serviciului a unor cadre proaspete, racolate din diverse alte domenii de activitate. Dar numai “muc si sfarc”, profesionisti de exceptie, astfel ca se poate spune ca generalul Predoiu a reusit sa ia doar “crema” vizata si de alte structuri si sa o aduca sub propria pulpana. Numai ca multe dintre aceste “tinere sperante” ale spionajului romanesc aproape ca sunt pe cale sa rupa randurile acum, dintr-un motiv cel putin halucinant la acest nivel: niste salarii de mizerie pentru niste oameni care, oricand, pot castiga inzecit in sistemul privat.
A pus mana pe elita
La nebunia care exista in lume in ultima vreme, orice serviciu de spionaj al unui stat serios trebuie sa se pregateasca de ce este mai rau. Iar acest lucru pare sa-l fi facut, la momentul oportun, si Serviciul de Informatii Externe al Romaniei. Bineinteles ca meritele nu le revin in niciun caz personajelor numite pe linie politica la conducerea SIE, ci celui care tine in mana fraiele serviciului. Este vorba de generalul Silviu Predoiu, cel care, nu de putine ori, a fost “scurtcircuitat” aici, exact in cadrul acestei rubrici. Dar care, cu ceva vreme in urma, a “devalizat” pur si simplu pepiniera de cadre a viitorilor ofiteri acoperiti de informatii, prin deturnarea catre SIE a unora dintre cei mai promitatori profesionisti. Care s-au suit in “barca” SIE, in urma ofertei generalului Predoiu, intarind semnificativ capacitatea operativa a serviciului.
Dar poate sa-i tina?
Cum insa, din pacate, la romani orice minune tine doar trei zile, tinerii “ucenici” intrati cu atatea sperante in Servicii si-au dat seama ca realitatea de zi cu zi este mult mai crunta decat orice cosmar. Si ca din salariul de pe stat, oricata invidie ar simti alti bugetari, este greu sa-si acopere si “cafelele” de prin oras, dar sa mai tina si o “masa” operativa. Asa ca, mai pe romaneste spus, cu toata rezerva si parerea de rau, “pifanii” in ale muncii informative au anuntat ca nu pot rezista in acest ritm financiar si, desi abia intrati in sistem, se gandesc deja, tot mai serios, la retragere. Desigur, una strategica, la mari corporatii internationale, unde cel putin ar avea posibilitatea sa deconteze un sprit prin locatiile de fite din oras cu cardul de serviciu. Si, daca nu se gaseste rapid o solutie, noile achizitii vor fi cat de curand “cauze pierdute”.
Dar la “combinagii” cand umblam?
Dincolo de perceptia publica si de atacurile subversive ale anumitor forte, sistemul romanesc de informatii trebuie intarit cu orice pret. Fie si pentru simplul motiv ca acelasi lucru il fac, in ritm accelerat, toate statele din lume. Asa ca tine strict de deontolgie sa nu pui acest subiect pe ordinea de zi a CSAT-ului, ca o problema de siguranta nationala, faptul ca “elita” serviciului romanesc de spionaj paraseste structura in care de-abia fusese incadrata, motivul fiind o suma cu care jongleaza intr-o seara vreun “baiat destept”, abonat la contracte cu statul. Insa tot atat de adevarat este si faptul ca, daca tot si-a asumat sarcina de a racola cei mai buni oameni din sistem pentru SIE, generalul Predoiu ar putea merge pana la capat si sa “deparaziteze” serviciul de puzderia de generali in retragere care traiesc, si inca pe picior mare, doar din “combinatii” facute la marginea cadrului legislative. Pentru ca altfel nu are rost sa le ceri unor “copii”, sefi de promotii, sa reziste pe burta goala tentatiilor financiare ale unor corporatii straine doar din patriotism, in timp ce “bosorogii” din sistem nu mai stiu cum sa-si etaleze bogatiile facute la adapostul afacerilor derulate sub pulpana SIE. Cu sau fara stiinta serviciului. Deci, pe scurt, la SIE e foame mare. Dar daca s-ar taia de la firmele sub acoperire care, de exemplu, se ocupa chipurile de “criminalitatea economic-financiara” din Romania, desi o astfel de directie nu intra in atributiile legale ale SIE, tinerii ofiteri nu ar mai trebui sa paraseasca pe capete sistemul. Mai ales ca lista cu firmele acoperite ale “retrasilor” din SIE care continua sa faca afaceri in numele serviciului este atat de usor de intocmit…
