Pasiune, emotie, traire… de pe vremea vârstei rebele.
R.I.P. Bogdan… dragul meu înger…
Am avut un copil binecuvântat… cu toate darurile dorite de un părinte pentru copilul sau. Ai știut sa te bucuri de ele la maxim, sa le dezvolți, sa le pui la treaba, sa le muncești cum numai tu știai, sa le împărtășești si altora… prea putini însă pentru câți voiai tu.
Ai trăit intens pentru vârsta ta, frumos si asumat, ai lăsat o urma in lume, in conștiința unor oameni de valoare, care mi-au vorbit intr-un fel minunat despre tine, copilul meu.
Am aflat, in aceasta ultima zi, de la ei – colegi din generală, liceu si facultate, prieteni vechi si noi, profesori diriginți din școala generală si liceu, profesori din Cibernetica si de la Master, traineri de la cursurile pe care le-ai urmat benevol din pasiune pentru dezvoltarea personală, – ce persoana minunata ai devenit, sub ochii mei, fara ca eu sa remarc asta… deși stiam ca esti.
Astazi a fost o zi binecuvântata pentru mine… S-au proiectat la căpătâiul tau sute de poze adunate de prietenii tai, s-a cântat la chitara, s-a ascultat muzica rock, ne-au fost dăruite albume cu sute de poze pe care colegii tai au scris mesaje emoționante despre tine. S-au povestit întâmplări hazlii sau tragi-comice din liceu, excursii, distracții. Vom avea ce citi, ce povesti, mult timp de-acum înainte… Si totul s-a desfășurat, cum a spus si preotul, cu decenta…
Au venit sa își exprime recunoștința, compasiunea si aprecierea, sute de oameni. Locul a fost neîncăpător si nimeni nu dorea sa mai plece… Te-au cunoscut cu totii in toată Frumusețea ta si i-ai marcat si emoționat profund si definitiv… Pe fiecare, in alt mod… Pozitiv si optimist.
Si locul s-a umplut de flori, ca la un târg de toamna olandez…
Corrado ți-a dăruit o pana de chitara, sa cânți ingerilor rock. Ți-am pus-o in buzunarul de la piept… Stiu ca ai fi vrut-o si ca o sa-ți prindă bine…
Stii, inițial, m-am întrebat ce rost a avut toată aceasta suferința a ta, daca Dumnezeu te-a vrut, totuși, la El?
Acum, am înțeles ca tu ai decis sa supravietuiesti teribilului accident #colectiv inca 13 zile, pentru ca noi, părinții tai, sa nu cădem secerați de vestea dispariției tale bruște.
Ai suferit chinuri atroce pentru asta si ne-ai dat timp sa înțelegem si sa acceptam fatalitatea…
Iti multumim dragul meu, asta dovedește inca o data ce copil bun esti, cum nu ai vrut tu sa ne superi…
Vedeam, de fiecare data cand iti vorbeam lângă patul de spital, cum voiai sa imi transmiți CEVA. Vedeam cum te întorci spre mine de fiecare data si cum încerci sa te apropii cat mai mult, in ciuda durerilor sfâșietoare, cum iti curgeau șiroaie lacrimile din ochii atat de umflați încât iti era imposibil sa ii deschizi.
Acum, am înțeles ca voiai sa iti ceri iertare… si ca luptai cu toate forțele sa supravietuiesti, doar pentru asta… Am înțeles… Fii liniștit, noi nu suntem supărați pe tine. Tu nu ne-ai supărat niciodată. Întotdeauna ne-ai întrecut toate asteptarile…
Cand ai simțit ca vom putea face fata durerii, ai acceptat chemarea Domnului… si ți-ai pus capăt suferinței, dupa trei resuscitări succesive…
Iar El, ne-a trimis de-ndată, sa ne fie alături, in aceste momente cumplite de despărțire, pe toți acești oameni minunați, care ne-au facut sa te cunoaștem cu adevărat, in toată complexitatea ta. Nu m-as fi gândit niciodată ca o sa ajung sa te cunosc cu adevărat, abia dupa ce nu vei mai fi aici, lângă noi… Si nici ca eu, mama ta, care ți-am dat viata, te-am crescut si te-am educat, nu te cunosc pe de-a-ntregul si cel mai bine dintre toți…
Viata e plină de surprize…
Mergi senin ACASA, dragul meu, căci Universul are răbdare si te așteaptă sa revii, cu lecțiile învățate, pentru un nou salt in conștiința. Si atunci, ne vom reîntâlni si vom evolua impreuna, din nou, bucurându-ne unii de alții cu si mai mare intensitate, cu si mai înțeleapta iubire…
Si intr-o zi, vom înțelege si CUM destinul tau pe acest Pământ s-a împlinit atat de repede… Si nu il vom mai sâcâi, mereu, pe Dumnezeu, cu întrebarea DE CE? De ce tocmai el, Doamne? Atat de tânăr si atat de nevinovat…
Zbor lin spre stele, in Lumina si lubire, Bogdan – Dar al lui Dumnezeu!
Sa cânți din ceruri, rock-ul îngerilor… Noi te vom auzi in vis, iar tu, stiu ca esti acum intr-un Cloud din care imi poți citi aceste gânduri…
Fiului meu, Bogdan Claudiu Istrate #colectiv54 – 22 de ani
Cu drag,
MAMA
Bogdan Istrate a fost victima cu numărul 54 din tragedia de la #Colectiv şi a murit la Spitalul Bagdasar Arseni, unde a fost internat la Terapie Intensivă cu arsuri pe 65% din suprafaţa corpului. Bogdan a murit pe 12 noiembrie, după 13 zile de chin. Absolvent de ASE, avea 22 de ani şi era masterand la Analiza Afacerilor şi Controlul Performanţei Întreprinderii.
