Un eveniment misterios petrecut în ultimele zile și programat pentru consfințire azi, în Parlament, confirmă spectaculos ceea ce Inpolitics scria acum mai bine de trei săptămîni, anume că legea votului prin corespondență, deși clamată de mulți, în realitate e dorită de puțini, motiv pentru care ar putea deveni realitate la Sf.Așteaptă. Un eveniment care ridică, în egală măsură, întrebarea legitimă dacă nu cumva în legea respectivă și-au băgat coada puternic serviciile secrete.
”Există, în opinia noastră, interese puternice pentru ca votul prin corespondență să nu fie introdus, și ele aparțin, paradoxal, mai degrabă celor avantajați de votul diasporei.
Ori, mai corect spus, de spectacolul bine regizat de sunet și imagine care a însoțit votul sus pomenit, mai ales la ultimele alegeri.
Să o luăm metodic.
Indiferent de formă, votul prin corespondență trebuie să aibă niște caracteristici, prin legea care-l reglementează. La loc de cinste, faptul că au dreptul să-l exercite doar românii cu domiciliu stabil și cunoscut în străinătate, și faptul că aceștia trebuie să se înscrie pe lista de votanți prin corespondență cu un timp înainte, să zicem de la 30 la 60 de zile. Dacă se răzgîndesc și aleg să voteze la urne, cei care s-au înscris pentru votul prin corespondență trebuie să trimită o nouă scrisoare către autoritatea electorală, prin care să se ”dezaboneze”.
Ori, această procedură riscă să devoaleze un adevăr dramatic: acela că interesul diasporei pentru vot e mult mai scăzut, în realitate, decît s-a încercat să se prezinte în media, în ultimii ani.
Dacă, să luăm un exemplu, s-ar înscrie pentru acest vot doar 10-15.000 de români din străinătate, dintr-un total de vreo 3 milioane, s-ar crea o discrepanță uriașă între cifra în cauză și puhoaiele nestăvilite de români care ar fi fost interesați, zice-se, să voteze anul trecut, dar nu au avut unde, din vina guvernului Ponta” scriam, pe 6 octombrie, aici.
De la alegeri pînă azi, am susținut în permanență ideea că Iohannis a cîștigat președinția cu ajutorul unei perdele de fum creată la secțiile de vot din străinătate, cu implicarea directă a serviciilor, cu SRI – sau o grupare din el – în frunte. O teorie susținută și de alți jurnaliști ori de unii oameni politici cu greutate.
S-a creat artificial impresia că peste hotare există un interes uriaș pentru vot, în contradicție vehementă cu apatia românilor din țară.
Introducerea votului prin corespondență riscă, însă, să devoaleze interesul real al românilor de afară, infinit mai slab decît e prezentat, în opinia noastră.
PNL și serviciile secrete nu au interes să se afle asta, pentru că ar întări impresia de președinte ales prin fraudă.
PSD nu are interes, oricum, în votul diasporei, pentru că românii de acolo votează majoritar împotriva sa.
Klaus Iohannis nu are, nici el, un motiv real să sprijine votul prin corespondență, din motivele sus invocate, dar e băgat în corzi de promisiunea publică făcută după alegeri că va milita pentru asta.
Cum, poziția sa în sondaje e, și așa, mai mult decît delicată, președintele a trebuit, vrînd/nevrînd, să-l preseze pe Dragnea pentru adoptarea noului sistem, după ce liberalii se retrăseseră de la șefia comisiei parlamentare pentru codul electoral..
Și Dragnea s-a conformat.
De aici au început, însă, enigmele.
Prima a fost desemnarea la șefia comisiei, în locul lui Mihai Voicu, un specialist al problematicii electorale, a lui Gabriel Vlase, un anonim școlit la SRI și fost președinte al comisiei de control a SIE; e clar că marea competență a deputatului e să asculte ce i se transmite dinspre structuri.
Pe 19 octombrie, legea votului prin corespondență trece prin Senat cu o iuțeală surprinzătoare, stîrnind protestele societății civile, care arată că lipsește aproape deplin transparența, ca și consultarea ONG-urilor de specialitate.
Pentru votul final, în Camera Deputaților, legea e programată azi, după ce chiar în ajun, adică ieri, a avut loc dezbaterea finală în comisia de resort.
Unde a apărut a doua enigmă.
Una mare: hodoronc-tronc, președintele Gabriel Vlase propune eliminarea din lege a alegerilor prezidențiale, care ar urma să fie introduse cîndva, în viitor, după alegerile de anul viitor. Motivele sunt penibile. “Pentru prezidenţiale sunt nişte particularităţi şi mai avem până în 2019, este un proiect pilot, până atunci vedem ce se întâmplă. Nu este că nu vrem să facem, dar am considerat că vrem să vedem ce se întâmplă în toamna lui 2016, când votul prin corespondenţă va fi aplicat la parlamentare”, a explicat Vlase.
Carevasăzică, competența clasei politice plus ceea ce s-a întîmplat la ultimele alegeri nu constituie o experiență suficientă pentru elaborarea unei legi a votului prin corespondență, e nevoie să se facă ”teste” suplimentare.
Cum se va reglementa problema unui vot în două tururi – la prezidențiale – observînd derularea unui vot într-un singur tur, anul viitor la parlamentare, ar fi o a treia enigmă.
De ce ar renunța PSD la adoptarea unei legi pe care o poate controla autoritar acum, grație majorității parlamentare pe care o deține, pentru a o lăsa pentru mandatul viitor, cînd altcineva ar putea deține frîiele, e încă o enigmă.
Liberalii au protestat, azi, de formă, președintele Alina Gorghiu anunțînd că vor vota legea în plen, dar că o vor modifica imediat ce vor obține majoritatea în parlament.
Dacă o contestă atît de vehement, de ce ar vota PNL, totuși, legea, în forma ei actuală?
În fine, ultima, dar și cea mai mare enigmă e de ce nu s-au lăsat alegerile prezidențiale în textul legii, cum s-a întîmplat la votul din Senat, pentru a fi modificat ulterior, în funcție de observațiile de anul viitor, și s-a preferat scoaterea lor cu totul?
Și de ce a ajuns PSD la concluzia că e necesară eliminarea prezidențialelor din lege abia în ultimele zile, după ce, la votul din 19 octombrie, nu s-a pus această problemă?
Probabil nu vom afla prea curînd o explicație oficială plauzibilă.
O ipoteză am putea emite, însă.
Serviciile secrete au realizat că, odată introdus în lege, votul prin corespondență la prezidențiale va putea fi modificat, dar nu și eliminat.
Amînarea sine die a lui, însă, ar permite tărăgănarea pînă cînd ar putea deveni prea tîrziu să mai fie votat, în perspectiva alegerilor din 2019.
(Ca să nu mai vorbim de faptul că prestația dezastruoasă a actualului președinte lasă loc inclusiv scenariului anticipatelor pentru Cotroceni).
De două ori în ultimii 6 ani, soarta prezidențialelor a fost decisă – declarativ cel puțin– de votul diasporei.
De ce nu ar funcționa mecanismul și în 2019?
Cu o condiție, însă: să nu existe mecanismul votului prin corespondență.
Cel care ar da peste cap, cum spuneam, teoria că singurul gînd al românilor care părăsesc țara e să se bulucească la urnele de vot, de pe oriunde ar fi.
Și să răstoarne, ”miraculos”, rezultatele de la turul întîi.
Sursa: inpolitics.ro
